Nate Powell: Swallow Me Hole

Nu stiu despre schizofrenie decat ce am vazut in A Beautiful Mind. Plus acuzatziile lu gagica-mea ca eu insumi sufar de aceasta boala, insa banuiesc ca din interior n-am cum sa-mi dau seama care e diferentza, n-am cum stii cum e sa fii sanatos. Mai suspectez si teoria ca bolile de genul asta sunt inventzii ale psihologilor pentru a cataloga oamenii care nu sunt aliniatzi la normalitatea definita de votul majoritatzii. In plus, atzi vazut, si notziunea asta de majoritate se schimba de la o zi la alta: azi tre sa fie cu cvorum, maine nu mai trebuie. Ca si in multe alte domenii, dupa ce majoritatea asta definita ad-hoc stabileste care e mainstreamul, se cauta solutzii de catalogare a categoriilor marginale drept deviantze de la aceasta normalitate.

Definitzia tehnica, in care isi bazeaza si gagica-mea opinia, ar fi urmatoarea (citat de pe sfatulmedicului.ro):

Schizofrenia este o boala psihica cronica si debilitanta care ii face pe pacienti sa vada lumea altfel decat majoritatea oamenilor. In consecinta, felul in care comunica si se poarta aceste persoane pare sa fie dezorganizat, ilogic, imaginar sau paranoid.

Cu prima fraza a definitziei se afirma distinctzia minoritatzii fatza de majoritate. Cu a doua fraza se aplica asupra definitziei o dihotomie de valori: bine versus rau, dezirabil versus indezirabil. Se stie insa ca in vremuri de restriste paranoicii sunt cei care supravietzuiesc, chiar daca in vremuri de pace sunt catalogatzi drept bolnavi. Cat despre ceea ce e logic sau ilogic, de cand m-am nascut in Republica Neeuclidiana Romania, am trait destul sa ma lamuresc cate parale face logica.

Nate Powell e un fel de asistent medical care a lucrat toata viatza lui ajutand persoane cu disabilitatzi mentale. Parte din inspiratzia pentru acest volum BD (hardcover normal sized, alb negru, la vreo 200 de pagini) vine din experientza sa profesionala. Subiectul este unul interesant, schizofrenia la copii, boala extrem de rara din cate am citit. Eroina e o fetitza schizo care vede lucrurile cam asa: This has been happening for all my life. It's the only way I know our world. Makes sense to me.

Toata familia fetitzei e afectata mai mult sau mai putzin de boala. Bunica e diagnosticata oficial, dar ea e pe patul de moarte si mai impartaseste cu fetitza din experientza halucinatorie proprie. Parintzii par cat de cat ok, dar au si ei o detasare dubioasa si un stil de viatza usor habotnic. Contribuie la problema si ca familia traieste intr-o comunitate iehovista in care, la scoala, la geografie si biologie, li se preda copiilor creatzionismul in loc de evolutzionism, ceea ce contribuie si mai mult la o atmosfera de schizoidism generalizat la nivel de comunitate. Mai e un fratzior mai mic care de la o vreme ii destainuie surorii lui ca radiera de la capatul creionului a inceput sa vorbeasca. Ramai cu impresia ca e vorba de o familie la care schizofrenia a devenit parte din firescul vietzii.

Nu se intampla mare lucru in cartea asta, lipseste un fir al actziunii. Sunt doar franturi din viatza de zi cu zi a personajelor. Unele evenimente sunt povestite pe sleau (desenate in imagini clare) atunci cand eroina are perioade de normalitate, controlate cu medicatzie. Alteori sunt povestite confuz, cu dialoguri doar pe jumatate lizibile, multe umbre si lucruri care nu au ce sa caute in scenele respective (fetitza are adesea impresia ca e inconjurata de mushte). Sunt cateva evenimente legate de mersul la scoala, iesitul cu prietenii si o atmosfera generala de Catcher in the Rye dar distorsionate de crizele schizoide cu care eroina incearca sa faca casa buna, fara a atrage prea mult atentzia oamenilor din exterior. Nu reuseste intotdeauna, uneori ii calca pe bataturi pe colegii de scoala sau pe profii care o banuie ca s-ar droga.

Pe ansamblu e o lectura confuzanta, dificil de urmarit si anti-entertaining. Faptul ca unele dialoguri se deformeaza sau se micsoreaza pana devin ilizibile e frustrant, desi e o strategie a autorului pentru a descrie vizual faptul ca uneori eroinei ii scapa franturi din realitate. La fel si cu imaginile, uneori cerneala acopera portziuni de desen care ar parea relevante.

P.S. Titlul cartzii se refera la pilulele care incep sa vorbeasca cu eroina daca amana prea mult sa le ia.

- plusuri: o banda desenata destul de experimentala, pe un subiect dubios, usor emotzionant

- minusuri: dificil de citit, cu momente incomprehensibile pentru cititor, prin care autorul incearca sa impartaseasca starea de irealitate produsa de schizofrenie; uneori are efect, alteori e plain confusing;

- recomandare: strict amatorilor de BD, cititorii de cartzi normale vor fi iritatzi si probabil descurajatzi de de stilul autorului; in plus vor considera ca subiectul nu e suficient de spectaculos sa merite efortul