Asta e un porneci psihedelic desenat si scris de Dave McKean, de fapt mai mult desenat, caci dialoguri nu are, incadrandu-se in genul "banda desenata muta". Are si un autograf de la McKean, special pt. subsemnatu, pe care o sa-l iau cu mine in mormant.
De McKean am vorbit de multe ori pe blogu asta, dar asa naspa e motoru de cautare al blogului ca nici eu nu-mi mai gasesc articolele vechi, d-apai altzii. Cred ca mai mult am vorbit cu privire la Arkham Asylum, banda desenata filozofica despre Batman care beneficiase de grafica sa. Am mai scris de el cu privire la faptul ca e un foarte cunoscut grafician de copertzi de albume (Dream Theater, Tori Amos, Fear Factory, My Dying Bride) si un mai putzin cunoscut pianist jazz. A avut si o tentativa de regie de film, in colaborare cu Neil Gaiman (Mirrormask) dar cea mai mare parte a muncii sale tzine de benzile desenate, incepand de la colaborarile cu Gaiman (inclusiv la Sandman) si pana la lucrarile sale de unic autor. Astea-s ceva mai rare, in anii 90 a avut un oarecare succes cu o lucrare artsy fartsy numita Cages (foarte aratoasa) iar acu a revenit cu acest mult asteptat volum care e chiar si mai artsy fartsy. Doar ca e porno.
Desi are destule pagini, Celluloid se citeste foarte repede, caci desenele sunt mari, nu prea exista un fir logic, n-ai de citit text, iar chestiile porno se citesc mai repede ca altele. Totusi recomand sa se adaste asupra paginilor, sa fie degustate cum se cuvine, preferabil cu companie de sex opus.
Povestea, atata cata e, e despre o tipa care se intoarce de la serviciu si, stand singurica prin casa, se decide sa se uite la un film porno. Cand filmu ajunge in punctu culminant, pelicula se arde si gaura ramasa in mijloc devine o poarta spre alta dimensiune. Gagica trece prin poarta si se trezeste intr-o lume senzoriala in care e supusa la diverse experientze sexuale ce degenereaza de la lesbianism psihedelic cu o tipa cu 100 de sani si struguri in loc de sfarcuri, la sex vinovat cu un diavol roshu care moare cand ejaculeaza. Toata treaba asta e transpusa excelent si in stilul grafic care evolueaza pe nesimtzite de la schitza bruta, la desen colorat, pictura, colaj si sfarseste in fotografie sepia cand lucrurile capata "concretitudine" si sotzul eroinei se intoarce acasa prinzand-o cu altu.
Cartea emana asa o tristetze masculina cam neplacuta, in contrast cu o explozie de sexualitate feminina sinestezica, cu o revarsare de simboluri si gaselnitze grafice foarte misto. E o lucrare mult mai de efect decat incercarea lui Alan Moore de a demonstra ca si porneciul poate fi arta (Lost Girls). Dar a lui Moore era totusi de alta factura, creca trebuie judecata dupa alte criterii, acolo fiind mult mai mare riscul catalogarii drept obscenitate/vulgaritate. McKean e mult mai elegant iar lucrarea lui poate fi apreciata si de femei, daca nu cumva chiar lor li se adreseaza.
- plusuri: obiect de arta, ideala de facut cadou
- minusuri: cam prea de arta, accentul e pus pe vizual, se termina foarte precoce
- recomandare: pt sexologi, psihanalisti si pt femei in general, caci e un fel de art porn mai degraba decat ceva smutty
No comments:
Post a Comment