La mormantul lui Aron Biro III: The stairway to heaven, or the autobahn to hell?

Grief came riding on the wind,
Up the sun on river Thames,
I was sittin' on the bank with my mouth open,
When I felt it entering.
 

Dupa festivalul de la Biertan am mers la Londra, cel mai viu oras pe care l-am vazut in viatza mea. Comparativ, Viena pare lovita de coma generalizata, lumea se plimba pe strada de parca-s caini din aia cu zgarda electrificata, stresatzi sa nu apese stapanu butonu. Din cand in cand, cate unu care nu mai rabda incepe sa urle sau sa scuipe pe cei din juru lui. Intr-o zi am vazut pe unu kkndu-se pe linia de tramvai. Nu mi-am dat seama daca vroia sa se sinucida sau sa-si ucida kktul. Vinerea si sambata noaptea tot tineretu iese la disperare sa danseze pe muzica de kkt si sa se drogheze ca sa poata suporta pana dimineatza muzica de kkt.

In Londra nu conteaza ce zi de saptamana e, ce ora din noapte sau zi e - e la fel de multa lume pe strada, in baruri, in cinemauri, in teatre. Am vazut doamne de 60 de ani iesind baute din puburi, cantand cu oribile accente cockney, dupa miezu noptzii. Pe cand in Vienna e curfew general la miezu noptzii, concertele se opresc, restaurantele se inchid, nu mai circula mai nimic si in general nu mai potzi cumpara dupa miezu noptzii decat Wurstel si droguri. Duminica nu creste nici iarba si in general daca nu-tzi planifici bine shoppingu sau daca se intampla doamne feri sa itzi trebuiasca ceva neprevazut, asta e.

Ma rog, comparativ cu Londra si eu par ca ma aflu in coma. De exemplu am aflat cu amaraciune ca nici un hostel londonez nu ma mai cazeaza din pricina limitei (superioare) de varsta, de 35 de ani, asa ca am fost obligat sa gasesc cai alternative de cazare. Pe cat de bucuros fusesem de ziua mea, cu 2 saptamani inainte, pe atata de zbarcit m-am simtzit la aflarea veshtii.

Bine, nu-s toate super nici la Londra. O problema nasoala e violentza pe strada (la Viena nazistii te anihileaza in maxim 10 minute dupa ce ai ridicat vocea peste pragu politicos). A doua problema nasoala e transportu. Nu ma refer doar la sensu de circulatzie, si nici la faptu ca toata lumea trece pe roshu (desi din cate stiam nu au inversat si culorile la semafor). Ma refer mai mult la metrou, care e cel mai vechi din lume - 1860 (noi ce naiba faceam pe vremea aia?). Problema e ca, din cauza vechimii, retzeaua de metrou s-a dezvoltat incremental si nesistematic, adaugandu-se treptat, de-a lungul secolului-jumate, bucatzele si ramuri noi care formeaza un haos oribil. Putetzi afla mai multe din excelentul serial-documentar The Tube.

Se moare des pe liniile de metrou, mai ales la rush hour - o perioada de 3 ore pe zi in care se inghesuie atata lume in statzii ca nu mai au loc pe platforma si incep sa se impinga pana pica cate unu pe linie. Vagoanele sunt stramte si claustrofobe iar coridoarele din statzii stramte, bantuite de shobolani si hipsteri care canta folk pentru un ban cinstit. Functionarea normala a metroului e exceptzionala si cand se intampla, microfoane si ecrane de peste tot anuntza cu mandrie: today we have a good service! Insa din saptamana petrecuta de mine la Londra abia am prins 2-3 zile in care toate liniile aveau insemnul asta in dreptul lor.

Dar, repet, uitatzi-va la The Tube, e fascinant ce se intampla in metroul londonez - de la consilierea psihologica a shoferilor de metrou care au apucat sa calce oameni, la oameni dubiosi care prefera sa mearga pe scarile rulante in contra-sens, ori incidente cu indivizi care se caca in statzii (iata totusi o asemanare cu Viena, tre sa investighez care e faza cu acest obicei - asta de care zic, din Londra, a fost chiar un caz celebru, nu l-au putut prinde multa vreme caci se pare ca-si aducea cacatu de acasa intr-o punga, nu-l facea ad-hoc; cica era neamtz).

M-am dus la Londra pentru festivalul FrightFest insa am ajuns cu o zi mai devreme sa apuc sa vizitez una alta. Asa ca am dat o raita generala de turist. Obiectivele mari ale Londrei le stie toata lumea, asa ca o sa ma rezum la cele pe care nu le shtitzi:

1. Am halit cel mai bun shnitzel din lume la restaurantu lu Jamie Oliver. Pretz decent - ma rog, scump ca toata Londra e scumpa mai ales ca n-au lasat pretzurile jos dupa Jocurile Olimpice, dar mai ieftin decat la toate celelalte restaurante la care m-am oprit.

2. Am gasit un bar numit Garlic and Shots unde se vinde bere de usturoi si inghetzata de usturoi. In principiu e un bar de rockeri pe unde cica mai vine Euronymous, parintele black metalului norvegian. Da, shtiu ca lumea il crede mort, insa el sustzine ca a fost o tzeapa, ca sa-l infunde pe Varg Vikernes.

3. Am fost la lansarea noului sezon din Doctor Who, ocazie cu care mi-am tras poze cu Tardisu si mi-am luat un Dalek. Se vindea pe acolo si o shurubelnitza sonica care functioneaza ca telecomanda dar cum n-am televizor n-am avut ce face cu ea. Cu ocazia asta am vazut cel mai mare comic shop din viatza mea, cam cat 3 librarii Carturesti numai cu benzi desenate si vanzatori hipsteri (convertitzi din geekshii anilor 90).

Cinemaul Empire, in care s-a tzinut festivalu, are cea mai mare sala  (de cinema) pe care am vazut-o in viatza mea. Pare mai mare decat cladirea care o contzine, foloseste probabil tehnologie din Doctor Who. Am uitat cate locuri are, dar e de ordinu miilor. Statzi sa pun o poza.

Partea nasoala e ca nu potzi merge la FrightFest ca la TIFF, sa itzi iei bilet cu o zi inainte pe baza recomandarilor prietenilor. La momentu inceperii festivalului majoritatea filmelor sunt sold out, biletele se iau cu o luna inainte. Ceea ce e nasol, daca te uitzi la faptul ca majoritatea filmelor din program nici macar nu au pagina IMDB. Sunt premiere mondiale sau europene, unele in regim de screening uncut deci nu prea ai unde sa consultzi recomandari, recenzii etc. Si aproape nici un film nu se da de 2 ori, deci n-ai pe cine intreba. Asa ca am mers cam la noroc, sau pe baza faptului ca stiam pe unii regizori. Am nimerit in general bine, reusind sa evit in mare titlurile torture porn care au dominat programul acestei editzii si care i-au pricinuit porecla de RapeFest.

O treaba deosebit de misto sunt spoturile de dinainte de filme, promovand mesajul TURN OFF YOUR BLOODY PHONE. Le gasitzi pe toate pe youtube, vi-l pun aici doar pe cel mai crancen dintre ele:

Dupa filme lumea se tragea la partyurile de la Phoenix Artist Club. Cum n-aveam acreditare si rezervari oficiale am dat tarcoale ca un caine vagabond pe langa usha pana mi-a remarcat unu din organizatori tricoul cu Ilsa, tigresa Siberiei. M-a chemat inauntru sa ma felicite pt cel mai cool tricou vazut la festivalu asta, o raritate din cate am intzeles. Ma rog, stiam ca e o raritate ca de aia l-am luat dar nu ma asteptam sa-mi ofere cineva 50 de lire pe el. De aici incolo tricoul mi-a purtat noroc, mi-a asigurat bilet de intrare la partyuri unde am intalnit si am luat autografe de la toata lumea care conteaza in horroru modern: scriitorul Kim Newman, regizorul Tom Six si nevasta-sa Ilona (creatorii seriei The Human Centipede), Ti West (House of the Devil), Jake West (Doghouse, Evil Aliens), Paco Plaza (Rec) si o gramada de actori cu pitzipoancele lor. Dupa ce le-am zis ca-s din Transilvania si ca avem si noi festivalu horror de la Biertan au fost in extaz, unu a zis ca ma face guest of honor.

M-am cam emotzionat si am stat mai deoparte, limitandu-ma la autografe si poze. Lumea era in general incantata de cate ori auzea de Transilvania, mai putzin un american bou care a inceput sa rada cand i-am spus de unde-s.

- Hahaha, this guy thinks he's from Transilvania! ii zice unuia de langa el.
- What's so funny, il intreb.
- Hahaha, Transylvania, cmon guy, it's a lame joke!
- It's not a joke, man!
- Haha, Transylvania is not a real place, man, it's a fantasy place! You watch too much horror.
- You're stupid, man.

Pana la urma am plecat destul de repede in prima seara ca m-am timorat si m-am simtzit nepregatit pentru ce se intampla acolo.

A doua zi am decis sa bag 2 beri inainte de afterparty si lucrurile au mers mult mai satisfacator. Le-am baut intr-un bar de alaturi, impreuna cu un individ cu doi dintzi enormi si parul rarit, vopsit negru, cu fizionomie de shobolan. Se pare ca nu sunt singuru care a avut perceptzia asta - tipu juca in rolul unui redneck pe nume Rat, in filmul Inbred, cel mai recent splatterhorror al lui Alex Chandon (asta e un black metalist dubios care acu 10 ani facuse filmu care mi-a unit destinele cu ale lui exty, Cradle of Fear (cu vocalu de la Cradle of Filth in rolu principal)). Am aflat ca sobolanu asta era fachir de meserie (la Londra se pare ca e o meserie cinstita) dar ca nu statea prea bine cu banii asa ca i-am luat o bere sa-mi tzina de urat. Cum n-am amintiri prea placute de la filmele lui Chandon am simulat un pic simpatia pentru black metal si am mintzit ca as fi vazut noul sau film. Ulterior mi-a parut rau, caci seara am ajuns sa-l cunosc si pe Chandon care e un tip la locu lui, nicidecum blackeru tembel la care ma asteptam.

Pana la urma mi-am facut curaj sa-l abordez si pe Kim Newman, care era mereu inconjurat de macar 5 gagici si nu incapeam sa ajung pana la el. Dupa poza si autografu de rigoare l-am intrebat daca a fost vreodata in Transilvania pentru romanele sale vampiresti cu tzigani din Medias si moldovence (ciclul Anno Dracula, lectura obligatorie fratzilor). A zis ca nu, ca a extrapolat din ce stia despre tziganii romani din Londra (in unul din romanele sale, Dracula e un tzigan de-al nostru fugarit de securisti pe vremea comunismului, care reuseste sa fuga in America ascuns intr-un cosciug si il cunoaste pe Andy Warhol, pe care il ajuta sa faca varianta sa de Dracula, aia cu Udo Kier).

 Pana la urma m-am intins la vorba cu niste turci, unul dintre ei fiind responsabil cu spoturile Turn Off You Bloody Phone de care ziceam mai sus. Mi-a marturisit ca lucreaza la un lung metraj despre o prostituata din Bucuresti fugita la Istanbul care il invie pe Cthulhu. A fost incantat cand i-am povestit de nuvela mea horror despre fotbal (despre un portar care face un pact cu Diavolul sa apere toate penaltiurile intr-o finala a Cupei Campionilor) si mi-a propus sa o ecranizam la turci, inlocuind Steaua cu Galatasaray. Atunci mi-a suras ideea, dar acum mi se pare ca mi-as trada tzara. E un film care trebuie cu orice pretz sa se faca in Romania.

In ultima zi a festivalului am trait un atac de panica nasol. Cand dau sa ies din casa nimeresc intr-o strada plina de negri jongland nuci de cocos si pliculetze de marijuana, pe o muzica infernala. Incepuse carnavalu de la Notting Hill care ingramadeste juma de milion de oameni pe cateva stradutze si astia isi fac de cap 2 zile si 2 noptzi dansand, fumand iarba, mancand coaste fripte sau injunghiindu-se intre coaste din te miri ce. Nu mi-a priit deloc atmosfera mai ales ca  mi-a luat 2 ore sa ies din cartier: toate statiile de metrou din imprejurimi erau inchise, toate strazile blocate, lantzuri de politzisti te opreau cand incercai sa iesi printr-o zona mai libera (care cica era rezervata pt cazuri de urgentza). Cand am crezut ca am dat de iesire m-au intors din drum ca e major gas leak si poate exploda dintr-o clipa in alta, ceea ce m-a obligat sa ma intorc la loc in focaru de infectzie si sa gasesc o ruta alternativa printre camioanele pline de jamaicance dansand din buric si tragandu-ma de shlitzu nadragilor, oameni catzarandu-se pe streshini ca maimutzele, copii plangand ca i-a calcat cineva pe cap. O veritabila zombie apocalypse, mustind de distractzie primordiala foarte violenta, care nu-mi prieste deloc in ciuda faptului ca i'm a man of groove. Avoid at all cost carnavalu de la Notting Hill, nimic bun nu se intampla acolo.

Cu greu am iesit din nenorocire si am ratat niste filme pe chestia asta insa after partyul din seara aia a facut totzi banii. Am ajuns cu intzelepciune mai devreme, caci stiam ca se va umple full in seara aia, cand era programat sa tzina pana dimineatza (si nu pana la 2-3 cum era obiceiu). M-am pupat cu gagica din Ginger Snaps, care era acolo cu noul ei film, American Mary - revelatzia festivalului, ratat insa de mine din pricina nenorocitului de carnaval caraibian (ce dracu de treaba au englezii cu caraibele? e ca si cum ai organiza o parada Gay Pride la Zalau). Alex Chandon (ala cu Cradle of Fear) a zis ca ne vedem la Cluj, ca-si trimisese filmul Inbred la festivalul Comedy de la Cluj din toamna asta (wtf? this guy is not funny, cel putzin nu in sensu lui Louis de Funes!).

La chefu final lumea a cazut de acord ca in loc de FrightFest de anu viitor festivalul ar trebui sa se numeasca RapeFest, ceea ce l-a cam intristat pe organizator care s-a aparat cu observatzia corecta ca preponderentza subgenului torture porn e o situatzie a horrorului actual in general, pe care festivalul doar o reflecta. Si ca, din pacate, ipocritzii mainstream tocmai prin intermediul acestui gen (vezi seria Saw) s-au apropiat de horror si l-au facut suficient de vandabil. Probabil e un gen care zgandare ceva reprimat in prostul de rand.

Ma rog, s-a terminat pana la urma si chefu asta si m-am intors in tzara lu Arbeiten gandindu-ma la versurile lu Nick Cave.

And if the Thames weren't so filthy
I would've jumped in the river to drown