La mormantul lui Aron Biro II: Biertan

Chefu de dupa concertul DJ Borosh, de care scriam in articolul trecut, a durat 3 zile si 3 noptzi in care am reusit sa uit ca tzara nu mai are presedinte si poate nici n-ar trebui sa mai aiba.

Dupa ce ne-am revenit umpic, ne-am pornit la festivalu de film de la Biertan cu mic cu mare, dar mai mult cu mic, ca aia mari au mers separat cu masina, mai putzin eu care n-am reusit niciodata sa-mi iau carnetu ca nu ma pot concentra la volan (tot timpu imi fugea gandu la altceva si uitam sa mai pornesc cand se facea verde).

Ne-am adunat suficient de multzi incat sa transformam un vagon normal de intercity in vagon braserie. Am cantat imnuri penticostale din comuna Toflea (niste piese superbe care s-ar potrivi la fix pe un album Manowar, daca inlocuiesti cuvantu "Dumnezeu" cu "Odin"). Am coborat din tren ca o cireada de pui de curca si am devalizat Irish Pubu din Medias, pana a venit autocaru satesc sa ne duca la locatzia festivalului - Biertan asta, care e un sat sasesc fara sashi, de pe urma carora a mai ramas o biserica medievala, protejata drept monument al naturii.

 Ca om fitzos ce ma aflu, cu job respectabil in lumea occidentala, am decis ca e prea josnic pt mine sa stau la cort si m-am cazat la o batrana moarta, ingropata cu cateva saptamani inainte, despre care fiicele mi-au promis ca nu mai prea sta prin casa. Ce-i drept n-am auzit scartzaituri decat dinspre usa WCului din curte, noroc cu o aplicatzie de Iphone care face lumina cu blitzu de la camera foto. Singuru element mai disturbant a fost tabloul interbelic de la nunta batranei, pus la capul patului. Mai nasol era cu apa, am tot incercat sa scot o galeata de la fantana da n-am reusit, e clar ca am devenit un orasean imputzit lipsit de skilluri de supravietzuire in salbaticie.

Mai multe detalii despre festivalul de Biertan am dat in Dilema, gasitzi articolul aici. Pe scurt, filmele s-au dat la 3 locatzii:

• un Camin Cultural sinistru,
• o gradina de biserica,
• si o curte de scoala generala.

La filmele in aer liber noaptea a fost frig ca dracu, cei de la intrare vindeau doar bere rece asa ca ne-am tot tarat de ici colo prin colbul satului, infashuratzi in saci de dormit, sa facem rost de vin.

Dupa cum ziceam si in Dilema, principala problema cu festivalu de la Biertan a fost ca aproape nimeni nu stia de ce venise. Majoritatea publicului era alcatuita din localnici, sibieni si medieseni venitzi sa vada ce ciudatzenie se mai intampla, iar cei catziva turisti au venit pt ca se saturasera de indie-rockerii cu pancarte de la FanFest. Publicul a fost totusi decent, n-au vorbit la telefoane si n-au iesit afara la mijlocu filmului (nu ca ar fi avut unde sa se duca).

M-a dezamagit doar o avocata corporatista venita de la Bucuresti care s-a cazat in aceeasi casa cu mine (dar s-a dus mutat imediat la un hotel cu piscina de la Medias, dupa ce le-a spus prietenilor ca la Biertan distractzia e cam penibila). Nici eu nu eram chiar prezentabil, ca sa fiu cinstit. Am aflat insa cu aceasta ocazie ca la Bucuresti la restaurante nu se mai comanda "mamaliga cu branza si smantana" ci "un MBS va rog". Si ca literatura e pierdere de vreme, cartzile de self-help sunt singurele care te ajuta in viatza. In momente din astea ii intzeleg perfect pe canibalii din Texas Chainsaw Massacre, care scot drujba la orasenii care merg la tzara ca la Gradina Zoologica.

Alte incidente nu mai tziu minte ca a trecut parca un veac de atunci, timpu trece altfel cand dormi doar juma de noapte timp de cateva saptamani. Iar din noptzile petrecute la terasa Tzarush, in campingu festivalului, nu-mi amintesc decat ca la un momendat mi s-a parut ca imi cresc crengi din cap. Si ca un hipster care lucreaza la cinematografu Victoria mi-a spus in fatza ca nu am intzeles filmu Nosferatu.

Sa dau totusi cateva detalii despre filmele de la Biertan. Nu toate - peste cele mai importante titluri, Kill List si Sleep Tight, o sa sar deocamdata ca am articole separate dedicate regizorilor Ben Wheatley si Jaume Balaguero. O sa sar si peste cele de care am scris deja de-a lungul vremii: Attack the Block (am scris aici), Red State (am scris aici), The Dead (vezi aici).

Deci restu ar fi cam asa:

La gay musicalul saptezecist The Rocky Horror Picture Show lumea a fost incantata sa afle ca transsexualii s-au inventat in Transilvania. S-a incercat la Biertan o tentativa timida de reproducere a traditziei de la proiectziile nocturne din occident ale filmului, in care publicu arunca orez si hartie igienica in cei din spatele lor, cand incep scenele de nunta sau de mare veselie. Mai multe detalii despre un altfel de show (mult mai spectaculos decat la Biertan) gasitzi in articolu pe care l-am scris acu ceva ani cand am fost martor la Paris la o astfel de demonstratzie. Cica sunt planuri pt un remake modern al filmului, in regia lui Ryan Murphy (creatorul serialelor Nip Tuck si American Horror Story).

Juan of the Dead e primul film cu zombie din istoria Cubei (si astia ne-au luat-o inainte, au mai ramas doar cateva tzari din Africa). E, din pacate, un film pe care l-ar putea face Garcea si cei de la Vacantza Mare daca si-ar pune in cap sa faca un film cu zombie. Juan e un instalator comunist in maieu care, ajutat de niste prieteni, omoara zombie (banuitzi a fi disidentzi) din Havana si face in principiu cam tot ce se face si in Shaun of the Dead, dar cu personaje mai tziganoase si cu un umor de tip fart jokes (+ gay fart jokes). Are totusi cateva poante merituoase in a doua parte, iar faptul ca e un moment epocal in cinemaul cubanez il va face obligatoriu de vazut intr-o buna zi, peste 100 de ani dupa ce se mai invecheste (filmele-s ca si vinu, chiar si cele proaste pot deveni bune cand sunt vechi, vezi notele de pe IMDB).




The Tunnel. De departe cel mai prost film al festivalului (apreciat doar de Claudia Cojocariu de la revistacultura.ro), in genul found footage lansat de Blairwitch Project, gen in care nu se mai poate face mare lucru, deci nu stiu de ce lumea se mai incapatzaneaza. Foundfootageu asta e intercalat cu interviuri cu personaje care au supravietzuit evenimentelor din film. O vreme am tot sperat ca e un episod din The Office si ca dintr-o clipa in alta printre intervievatzi o sa apara Ricky Gervais sa destinda atmosfera, dar filmul s-a tzinut serios pana la capat. Evenimentele filmului sunt despre niste ziaristi care cerceteaza tuneluri de metrou abandonate si sunt macelaritzi unu cate unu de o fortza nevazuta si nasoala, probabil un homeless canibal ratacit pe-acolo.

Cum festivalu de la Biertan a fost unul destul de marunt, cu filme foarte putzine (dar atent selectate), se pare ca titlul asta a aparut in program din unicul motiv ca e pus la dispozitzie gratis, pe torrente, chiar de regizorul sau (un filipinez), dupa ce s-a prins ca nimeni n-o sa i-l cumpere vreodata.

Rammbock. O elegie zombie sentimentalista cu actoru principal din Michael (pedofilu), in rolul unui austriac care merge in vizita la gagica-sa din Berlin, care ii daduse papucii. Isi gaseste gagica cu altu, ia vestea cu politetze ca orice austriac lipsit de sentimente, dar ramane sechestrat de apocalipsa zombie declansata de un reparator de calorifere infectat. Pt cei ca mine care-si duc veacul in lumea austro-germana si stiu ce fel de oameni sunt astia, filmul e destul de funny, dar pentru altzii poate parea simplist. Alt neajuns e ca e foarte scurt (si totusi nu e scurt metraj, vreo 60 minute). Singuru element de noutate e ca zombie din film se tem de blitzu de la aparatul foto.




Nosferatu. Conform obiceiului lansat de TIFF, filmul mut a fost acompaniat live de trupa Einuiea cu o muzica misto care mi-a furat gandu de la film. Din cauza concertului a fost cea mai de succes proiectzie, se umpluse gradina bisericii de localnici (venitzi cu copiii!) si hipsteri fugitzi de la FanFest sa asiste la acest eveniment cultural.

Cred ca v-am mai zis la TIFF cum au inceput hipsterii sa gaseaca tot felu de interpretari filozofice la filmele horror, desi pana deunazi dadeau ochii peste cap daca le recomandai unu. Uite asa in inca 2-3 ani o sa fie considerate filme de arta, iar eu voi deveni un Andy Warhol al Romaniei. Trebe doar sa apas pedala cat e calda, deocamdata mi-am luat papion si ochelari fara dioptrii (n-o sa intzeleg niciodata faza cu ochelarii fara dioptrii, e ca si cum ai purta aparat auditiv fara sa ai nevoie de el - suspectez ca se pune la cale o cultura pop a infirmitatzii).

In fine, despre Nosferatu trebuia sa scriu aici, dar n-are rost, cine nu-l stie probabil ca nu vrea sa-l stie. Atzi avut la dispozitzie 90 de ani sa-l vedetzi, goddammit.



The Thing. Filmul lui Carpenter (parintele filmului horror modern) e a doua din cele trei ecranizari (prima din anii 50, a treia de anul trecut) ale nuvelei despre "suspiciunile din timpul Razboiului Rece" scrisa de J.W.Campbell Jr. acu 70 de ani. E una din nuvelele de capatai ale literaturii horror si e unul din filmele de capatai ale genului. L-a si lansat la apa pe Kurt Russell, care avea sa faca cariera in filmele lui Carpenter din anii 80.

Imi amintesc si acu groaza cu care am vazut filmu asta pe TVR1 cand eram la liceu, intr-o vineri dupa miezu noptzii. Pe vremea aia TVR nu erau falimentari si incepusera sa dea cate un film SF sau horror in fiecare saptamana, vineri noaptea, principala bucurie pe care o aveam acasa cand ma intorceam cu naveta de weekend de la liceu. De la o vreme insa se schimbase directoru de la TVR1 si au inceput sa bage filme erotice in locul celor horror, ceea ce m-a obligat sa ma maturizez, vrand nevrand. Era cam in perioada in care TVR a facut revelionu ala de l-au filmat pe Dichiseanu cum bea si spunea bancuri porcoase.

Deci cam asta a fost la Biertan.

*****************************

Ne-am intors acasa vai de capu nostru, duminica, ca aveam de facut pregatelile pentru Londra, desi mi se rupea sufletu sa plec din tzara si de la pretenarii mei, adapost pentru sufletu meu, ajutor cand povara e grea, vorba celor de la biserica penticostala din Zalau.

La Londra aveam sa gasesc un festival cu totu diferit, de data asta urban si sufocat de productzii torture porn, pe care organizatorii de la Biertan le-au evitat cu mare intzelepciune. Dar despre asta data viitoare.