Ellen Datlow (ed.): A Whisper of Blood (antologie)

Pedigree:

- nominalizare World Fantasy si Locus (pentru antologie)

- Premiul World Fantasy, Premiul British SF si nominalizare Locus (pentru nuvela Ragthorn de Robert Holdstock si Gary Kilworth)

- nominalizare World Fantasy (pentru nuvela Do I Dare to Eat a Peach? de Cheslea Quinn Yarbro)

- nominalizare Locus (pt povstirea True Love de K.W.Jeter)

Asta e o antologie foarte sucita, care a primit o gramada de reviewuri negative din pricina ca se vinde drept antologie cu vampiri si nu e.

Adevaru e ca pe coperta zice doar ca sunt proze despre vampirism, nu proze cu vampiri. In introducere, Ellen Datlow face o analogie intre vampirism si parazitism si cu asta se spala pe maini de problema. Treaba care a suparat destul de multa lume, asa ca n-o sa prea gasitzi recenzii elogiatoare la cartea asta: cei iritatzi de fenomene ca Twilight si True Blood nu se apropie de ea crezand ca e cu vampiri, iar fanii acestor fenomene se apropie dar raman dezamagitzi ca nu-s destui vampiri prin ea.

Asa ca ma vad nevoit sa compensez aceasta nedreptate cu o recenzie personala. Gasesc ca principalul punct de atractzie sunt tocmai tertipurile pe care le-au folosit autorii selectatzi in incercarea lor de a scrie povesti despre vampiri fara vampiri. Asta face volumul sa fie mult mai divers decat alte antologii similare. Volumul face parte dintr-un fel de trilogie de antologii vampiresti facute de Datlow (si banuiesc ca toate impartasesc aceasta strategie). Primul e intitulat Blood is not Enough, aparut in anii 80, iar al treilea e Blood and Other Cravings, aparut anul trecut. Toate trei finaliste World Fantasy Award.

Dupa bunul obicei pe care l-am indicat in alte recenzii ale antologiilor lui Datlow (cea de horror erotic - Little Deaths - recenzata aici, si cea dedicata lui Lovecraft - Lovecraft Unbound - recenzata aici), cuprinsul e alcatuit in majoritate din proza originala (nepublicata inainte) si doar vreo 2-3 reprinturi.

 Prima categorie, a prozelor de la 4 stele in sus:

Ragthorn, de Robert Holdstock si Garry Kilworth (premiul World Fantasy): Nuvela vedeta a volumului, m-a marcat cand eram mic si o citeam prin Almanahul Anticipatia acu aproape 20 de ani. E scrisa intr-un mare fel, ca un jurnal al unui cercetator care suspecteaza ca invierea lui Isus s-a datorat coroanei de spini, facuta dintr-un maracine magic ce mai este pomenit de-a lungul istoriei in operele lui Homer, Shakespeare, prin Biblie, Epopeea lui Gilgamesh si multe altele. Pt cine nu-i stie, atat Holdstock cat si Kilworth sunt doi piloni de BAZA in fantasyul britanic. Holdstock a si murit recent, deci e momentul oportun sa incerce cineva sa-l ecranizeze si sa-i aduca celebritatea pe care o merita. Ma gandesc la ciclul de romane Mythago Wood care mi se pare la fel de important pentru istoria fantasy ca si Inelele lu Tolkien sau Gheatza si Focu lui GRRM.

Do I Dare to Eat a Peach? de Chelsea Quinn Yarbro (nominalizare World Fantasy): A doua nuvela lunga-lunga a volumului, despre un spion amnezic torturat si interogat ca sa toarne niste informatii despre care n-are habar. Problema e eroul nici macar nu stie daca a detinut informatiile alea vreodata, nici macar nu e sigur ca e spion si nici daca ceea ce i se intampla e un interogatoriu sau un experiment sinistru de spalare pe creier. O prezentare excelenta, demna de Philip Dick, a dezintegrarii identitatzii si realitatzii subiective, in timp ce ratziunea incearca disperata sa umple gaurile si sa dea un sens fragmentelor oferite de perceptzie. O proza atipica pentru Yarbro, care s-a consacrat cu romane cu vampiri, din generatzia Anne Rice. Well, teoretic si asta e proza vampirica, dar, ca si restul volumului de fatza, la un nivel foarte abstract.

Slug, de Karl Edward Wagner: Un scriitor alcoolic si ramas cu deadlineurile in urma e parazitat energetic de un amic care ii tot aduce bere, pizza si il tzine de vorba. Scriitorul realizeaza ca amicul s-ar putea sa fie o lipitoare extraterestra trimisa sa il opreasca de la a publica romanul vietzii sale. Cred ca e putzin autobiografica, stiind ca Wagner a fost un rocker alcoolic si obez, dar si un pionier al prozei horror din ani 70. De fapt el a fost unul din primii mari antologatori ai genului - Datlow si Jones i-au fost ucenici, iar nume ca Stephen King sau Ramsey Campbell s-au lansat in paginile colectiilor editate de el. Wagner a murit in aburii alcoolului la putzin timp dupa publicarea acestui volum si din pacate este inca unul din secretele bine pastrate ale horrorului modern. Anul trecut Centipede Press a publicat o integrala a prozei sale horror, unul din evenimentele publicistice ale anului (daca v-atzi uitat in topurile mele de final de an).

Home by the Sea, de Pat Cadigan:  O poveste ingrozitor de trista si elegiaca despre un sfarsit al lumii in care legile fizicii se destrama una cate una. Ultimii oameni stau pe o plaja din Olanda, tolanitzi pe la terase si se uita la cer cum stelele se sting pe rand, asteptand sa vina si randul Soarelui. Mai nasol e ca nici macar nu se pot sinucide, caci totzi au devenit un fel de morti-vii, nemuritori si reci ca Luceafarul, fiind astfel obligatzi sa traiasca stingerea Soarelui pe propria piele. Unii mai fac chefuri si se distreaza, altii se mutileaza ca sa mai treaca timpul. O gagica trista se plimba pe la terase incercand sa-si aminteasca vremurile in care era vie si roza in obraji si astfel cunoaste un ungur sexy care e un fel de vampir pe invers: cine face sex cu el isi recapata viata si mortalitatea. O proza surprinzator de emotionala din partea unei autoare care vine din cyberpunk (Cadigan e singura femeie din antologia definitorie a genului). Nu mi-a placut nimic din ce citisem pana acum de ea dar bucata asta e deosebita si originala.

Mrs. Rinaldi's Angel, de Thomas Ligotti: Un baiat care doarme prost din cauza cosmarurilor cauta leac la o baba. Baba tzine prizonier, intr-un ladoi, un inger care se hraneste cu vise si cosmaruri. Una din cele mai frumoase proze ale volumului, Ligotti e un poet al horrorului modern, are niste cuvinte si niste fraze foarte mestesugite, usor retro, tributare lui Poe si Lovecraft. Acu 2 ani Subterranean Press au inceput reeditarea operei sale (greu de gasit) in editzii definitive.

True Love, de K.W.Jeter (finalista Locus): In principiu e povestea filmului/romanului Let the Right One In (Let Me In in varianta americana) cu rolurile inversate: fiica unui vampir batran si muribund tre sa-i faca rost acestuia de mancare si iese seara la vanatoare de copii. Ca tot ce am citit de Jeter, scriitura e giallo si sinistra, cu descrieri lugubre de mare efect. Reamintesc ca Jeter a fost amic de bautura de-a lui Philip Dick, i-a continuat acestuia cateva romane (inclusiv Blade Runner), a aparut ca si personaj in unul din romanele lui Dick (Valis) si e creditat ca fiind autorul primului roman cyberpunk din istorie (Dr. Adder) si inventatorul etichetei "steampunk". Nu i-am citit cartile SF, dar e o aparitzie frecventa in antologiile horror ale lui Datlow si in toate a avut contributzii foarte cool. Din pacate nu exista nici o culegere de proza scurta a sa, asa ca singura cale de acces la aceste povestiri sunt aceste antologii.

The Moose Church, de Jonathan Carroll: Un cuplu aflat in excursie in Sardinia intalneste un tip care in fiecare noapte viseaza despre moarte si dimineata se trezeste cu cate o cicatrice. O poveste creepy, de la un autor american autoexilat in Viena care si-a publicat recent un excelent volum Best Of la Subterranean Press.

Povestile ok, de 3 stele

Infidel, de Thomas Tessier: O bibliotecara insarcinata cu cautarea unor documente in Biblioteca Publica a Vaticanului, gaseste Ateismul captiv intr-o pivnitza, personificat sub chipul unui maniheist nemuritor legat in lantzuri (maniheistii au fost una din primele secte eretice, care au pus la indoiala crestinismului). O scriitura destul de simpla, dar metafora povestii e ingenioasa si de efect.

Teratisms, de Kathe Koja: Un cuplu e mereu pe drumuri din pricina unui copil retardat de care nu stiu nici cum sa scape, nici ce sa faca cu el, mai ales ca atunci cand e lasat nesupravegheat se comporta foarte violent si mananca animale vii. O autoare cu stil deosebit pe care o stiu tot din antologiile lui Datlow si din foarte frecventele sale colaborari cu dubiosul Barry Malzberg.

M is for Many things, de Elizabeth Massie: O comunitate de iehovisti traiesc intr-o casa izolata si idolatrizeaza o femeie obeza care traieste lungita pe o canapea si e hranita mereu cu ciucalata. La lasatul serii, fiecare membru al comunitatzii tre sa mearga in camera obezei, sa-i suga sfarcurile si sa-i linga transpiratzia ca sa capete viatza veshnica. Una din cele mai scarboase povesti ale volumului.

 
Warm Man, de Robert Silverberg: Un empat se muta intr-un satuc si empatizeaza cu toata lumea din jurul lui, usurandu-le grijile de zi cu zi. Insa de la o vreme satenii incep sa-l suspecteze ca se hraneste cu barfele lor si incep sa-l marginalizeze, iar empatul incepe sa se vestejeasca si sa moara. Eroul povestii seamana foarte mult cu gagica-mea asa ca am empatizat in mod deosebit. Proza e una de foarte tinereteze a lui Silverberg (anii 50) si cu atat mai surprinzatoare e calitatea si subtilitatea ei. Finalul abrupt o cam strica insa.

Folly for Three, de Barry Malzberg: Un cuplu casatorit si satul de casnicie isi condimenteaza viatza sexuala cu un pic de role playing: gagica se da drept prostituata, sotzu se da comis voiajor si isi tot dau intalniri prin hoteluri, pana nimeresc peste un criminal in serie care omoara curve. Desi are un plot banal, ca tot ce am citit de Malzberg, e foarte bine scrisa, dar, ca tot ce am citit de Malzberg, n-are mai nimic supranatural sau SF. Sigur, pentru antologia asta n-ar fi musai sa aiba, mi se pare ciudat ca Barry Malzberg e considerat autor SF si nimic din ce am citit pana acum de el nu e SF. Incep sa am impresia ca nimeni nu l-a intzeles. Anu asta a aparut un Best of al carierei sale, sper sa ma lamuresc mai bine.

The Pool People, de Melissa Mia Hall: O gagica sta pe marginea unei piscine si e bantuita de amintirile (si halucinatiile) legate de un recent viol pe care l-a suferit. Din cand in cand mai trece pe acolo baiatu care curatza piscina, iar eroina are dificultatzi in a relatziona cu el. O poveste psihologica puternica, dar care creca a enervat tare pe cei care asteptau de la acest volum proza cu vampiri.

Requiem de Melinda Snodgrass: O varianta mai artsy fartsy a ideii din recentul film Surrogates (ala cu Bruce Willis). Intr-un viitor oarecare oamenii afectati de un virus pandemic sunt nevoiti sa traiasca inchisi in niste butoaie. Niste clone sunt folosite pe post de interfatza intre creierele oamenilor sechestratzi si realitatea inconjuratoare. Problema e ca una din clonele astea se revolta si vrea sa traiasca pe cont propriu.

  

Now i lay me down to sleep, de Suzy McKee Charnas: O batrana moare si se transforma in vampir, refuzand sa paraseasca garsoniera in care si-a trait ultimii ani. Nepoata sa se muta in garsoniera si o hraneste cu sange in schimbul sfaturilor pe care batrana i le da despre viatza si cariera. S.McK.Charnas e una din autoarele de baza ale prozei vampirice (anii 70-80, generatzia lui Anne Rice), deci e altceva decat ce ni se baga azi pe gat in materie de vampirism.

Impaler in Love, de Rick Wilber: O poezie usor amuzanta (dar nu foarte) despre Vlad Tepes care se indragosteste de o catolica. In general nu-mi place poezia (am dificultati sa o citesc in engleza), dar e o prezentza interesanta in contextul volumului.

Lifeblood, de Jack Womack: Toata povestea e o conversatzie in care o tipa isi aminteste de o colega de facultate care avea un fetish erotic pentru automutilare si s-a cuplat cu un tip caruia ii placea sa ii linga sangele de pe rani. Mi-ar fi placut povestea daca nu semana suparator de tare cu o alta a aceluiasi autor, pe care am citit-o in antologia de horror erotic Little Deaths (editata tot de Datlow). Aia era despre un alt fetish (asfixierea erotica) iar mersul povestii era cam identic.

Povestile slabe, pe care le-as fi respins daca eram antologatorul

A Week in the Unlife, de David Schow: Una din putinele povesti cu vampiri adevaratzi, si probabil singura care va fi pe gustul fanilor moderni ai genului: e sub forma unor spicuiri din jurnalul unui rocker vanator de vampiri care descrie cateva intalniri sangeroase cu acestia. Povestea e banala (ca un episod Supernatural) de la un autor pe care il gasesc tot mai nasol pe masura ce citesc din el - i-am recenzat si culegerea Lost Angels, nici de aia nu era mare lucru, i-am mai citit cateva proze prin diverse antologii si peste tot a avut una din cele mei slabe contributzii.

Daca stau sa trag linia, creca asta e cea mai buna antologie pe care am citit-o pana acum (dintre cele "tematice", dar oricum numai de astea citesc, Best Ofurile anuale nu ma intereseaza) - 1 singura poveste kkcioasa, 10 ok si 7 tari, deci foarte putzin balast. Fiind una din antologiile de tineretze, probabil Datlow era mai selectiva si mai pretentzioasa pe vremea aia. E si cea mai subtzire antologie pe care am citit-o vreodata, sub 300 de pagini.

E pacat ca reputatzia volumului e patata de recenziile armatei de fani ai vampirismului, fara nici o legatura cu calitatea literara a materialului.

- plusuri: modurile originale in care autorii au incercat sa scrie proza vampireasca fara vampiril; concentratzie de calitate / cantitate peste toate antologiile pe care le-am citit (nu intra la socoteala Best Ofurile, pe care oricum le ocolesc).
- minusuri: tema volumului induce in eroare
- recomandare: obligatoriu de citit pt fanii vampirismului, sa vada o alternativa la ce se intampla azi