Doua seriale cu mult sex de calitate

Californication

sezoanele 1-4 (and going)

Nip Tuck

sezonul 6

Bag in acest articol ambele seriale, desi relatia mea cu ele difera semnificativ - pe Nip Tuck il urmaresc de la inceput si am tot scris despre el sezon de sezon, iar articolu asta e menit doar sa-i pecetluiasca finalul recent si sa-i puna funditza. Californication l-am parcurs nu demult si cam in fuga, din motivu ca mi-a fost recomandat ca semanand cu Nip Tuck, si ca fiind o capodopera a misoginismului.

 

E drept ca cele 2 seriale seamana un pic la spirit, in sensu ca sunt un fel de Sex and the City pentru barbatzi (misogini, distrusi, realisti sau o combinatzie intre acestea).

Insa diferentzele sunt majore.

In primul rand Nip Tuck e o epopee de 100 de episoade de lungime normala. Californication are structura de sitcom - 4 sezoane scurte (12 episoade, si alea scurte (25 minute)).

Nip Tuck e un amalgam de horror, comedie (NEAGRA) si soap opera medical (sau parodie de soap opera medical). Californication e doar soap opera, comedia e mai mult sexy decat neagra si uneori diluata in sentimentalisme. Miroase de la o posta ca scenaristul/creatorul serialului are drept principala realizare serialul Dawson's Creek.

Californication

Pana la urma am impresia ca se adreseaza mai mult femeilor indragostite de misogini decat misoginilor propriu-zisi. Henry Miller, Bukowski si altii ca ei au fost la vremea lor niste porci incredibili si totusi au un fanbase feminin mult mai mare decat orice autor romantic. Cam asa e si eroul din Californication, un epigon bukowskian indragostit perpetuu si macinat de faptul ca gagica-sa (cu care are o fetitza metalista) se tot joaca cu sentimentele lui. Gagica-sa asta ma enerveaza cel mai tare - desi e o actritza cinstita, personajul ei imi lasa uneori impresia ca e dus cu pluta, are cel mai iratzional comportament pe care l-am vazut in a long time la un personaj. Ok, personaje din astea are si Nip Tuck, dar acolo absurdul face parte din deliciul povestii si are mereu conotatii umoristice, aici tradeaza indecizia unui scenarist cu privire la drumul pe care tre sa o apuce povestea si personajele sale.

Mai exact, eroul asta (jucat genial de Fox Mulder, element suficient sa faca serialul de vazut) se tot impaca si se despaca cu gagica-sa din cele mai neclare si aiurea motive, treaba care te face sa nu te potzi bizui pe nimic. Cei 2 mai au alaturi inca un cuplu, cu rol de comic relief, un tip si o tipa dependentzi de droguri si filme porno, care isca tot felu de situatzii scandaloase in contrast cu romantismul subtil al cuplului principal. Din pacate structura e un pic prea batatoare la ochi iar comic relieful degenereaza adesea in sitcom american standard. Noroc cu Kathleen Turner, diva a copilariei mele, despre care eram convins ca e moarta. Desi arata ingrozitor de buhaita, e inca vie si joaca rolul unei manageritze de fier care-si hartzuieste sexual angajatzii.

Firul principal al povestii tine de faptul ca Fox Mulder a avut sex cu fiica minora a viitorului sotz al actualei sale gagici (stiu ca e un pic complicat, dar te obisnuiesti). Si cu ocazia asta (sau alta) fiica respectiva i-a furat un roman din sertar si l-a vandut ca fiind al ei. Eroul n-are cum sa dovedeasca si nici nu vrea sa starneasca apele faptului de a fi avut sex cu o minora, mai ales cu fiica individului cu care propria gagica vrea sa se marite (pentru ca e dusa cu pluta, cum spuneam mai sus). Pana la urma nu se insoara ca se razgandeste si despre ala, si se intoarce in noaptea nuntzii la Mulder, da nu pentru mult timp ca dupa aia ii da papucii din nou, si iara se intoarce, si iara ii da papucii si tot asa, cel mai des fara justificari clare. E drept ca daca nu i-ar tot da papucii serialu ar deveni un plictis oribil, caci in episoadele cand sunt impreuna nu fac mai nimic, doar se plimba ici colo si isi amintesc lucruri pe care le-au uitat despre ei insisi.

Al doilea sezon e despre un rocker care il angajeaza pe Mulder sa-i scrie biografia. In al treilea sezon Mulder e angajat sa predea la o facultate si acolo se incurca cu o studenta, o asistenta si nevasta decanului si se chinuie sa le jongleze pe toate trei. In al patrulea iese la iveala adevarul ca a avut sex cu fiica minora a sotzului iubitei sale si e bagat la puscarie, dar in paralel se lucreaza la o ecranizare dupa viatza sa, cu Rob Lowe in rolul lui Mulder. Rolul sezonier al lui Lowe e prea tare ca sa poata fi povestit si, dupa Mulder si Kathleen Turner, e al treilea element cheie care face serialul musai de vazut.

E o gramada de muzica buna prin serial si multe poante pentru cunoscatorii de rock - toate romanele eroului au titluri de la albumele Slayer, se tot fac referintze la trupe obscure, inclusiv la black metalul norvegian care se pare ca a ajuns si in insorita Californie.Apar si niste muzicieni in cameouri - pe Zakk Wylde si pe unu de la Motley Crue mi-i amintesc acuma. Ma asteptam sa aud si niste Red Hot Chili Peppers prin soundtrack dar se pare ca astia-s suparatzi foc din pricina ca serialul are acelasi titlu cu un album de-al lor si ca se intampla ca lumea sa cumpere soundtracku filmului cand de fapt vrea sa ia albumul RHCP.

Nip Tuck

In schimb Nip Tuck e cel mai tare serial cu doctori din cate s-au vazut. E si unu din cele mai tari seriale ever, iar laudele astea vin din partea unuia care nu suporta serialele cu doctori. De House m-am tzinut  doar pt ca-i place lu gagica-mea de Hugh Laurie, dar creca abandonez (apropo insa, a scos un album de blues foarte tare).

Cum ziceam, Nip Tuck e un fel de Sex and the City pentru barbatzi, dar unul in care umorul nu se reduce la fetze acre si replici cinice, ci are un nivel de coolness si subtilitate comparabil cu Sopranos. Pe wikipedia serialul e catalogat drept psychological horror. Lumea il stie drept serial cu doctori si in mod flagrant il baga in aceeasi categorie cu Anatomia lu Grey, House, ER etc. Eu as zice ca ce primeaza in serialul asta e umorul negru ca pacura si cameourile sublime (uneori chiar roluri consistente episodice) din partea unor actori celebri pusi in pielea unor personaje complet aberante: Richard Chamberlain (starul Pasarii Spin) in rol de pedofil care isi aduce victimele la chirurgie plastica, Larry Hagman (JR din Dallas) in rol, evident, de miliardar texan care vrea sa-si puna un rand nou de oo dupa ce pe ale sale le-a mancat canceru, Monica Barladeanu a noastra si Jacqueline Bisset in roluri de lesbiene traficante de rinichi, Catherine Deneuve in rolul unei vaduve care doreste sa-si puna cenusa mortului in silicoane sa-l aiba mereu la suflet, frumoasa Famke Janssen (X-men) in rol de barbat transsexual operat experimental de un mad scientist jucat de Alec Baldwin plus inca o gramada pe care i-am tot amintit cu diverse ocazii, Vanessa Redgrave, Brooke Shields etcetcetc.

In ultimul sezon Famke Janssen reapare dupa ce fusese alungata acu vreo 3 sezoane din pricina ca iesise la iveala adevarul ca era de fapt barbat si pe deasupra mai avea o relatie incestuoasa cu propriul fiu adoptat (ma rog, daca era adoptat si ea era de fapt barbat nu-s sigur ca mai era incestuoasa). Alte aparitzii de efect ale sezonului sunt Rose McGowan (Grindhouse) in rolul unei vaduve negre psihopate, si unul din mucosii aia din Salvatzi de Clopotzel care acu a crescut mare si joaca aici un chirurg plastician cu mare cautare la siliconatele de la Hollywood (reminder: ultimele doua sezoane se petrec in glamoarea Hollywoodiana).

Asa ca recapitulare, serialul asta a fost saga unei familii fukkedup formata dintr-un chirurg plastician, nevasta-sa nebuna, soacra-sa malefica, colegul sau (si totodata amantul nevestei, amantul amantei si tatal unuia dintre copii), fiul sau post-adolescent (adica fiul colegului sau si tatal copilului amantei tatalui sau, adica un fel de tata al propriului frate if you catch my drift), fiica mititica (care a dezvoltat hobbyul de a-si manca parul din cap), fiul bebelush (nascut cu maini de crab) si iubita colegului sau (care pe rand a fost amanta sau nevasta tuturor barbatzilor din serial, actritza porno, scientoloaga, top model, traficanta de vibratoare, femeie de afaceri si nu mai tzin minte ca le-am pierdut firu dar e clar cel mai epic personaj de la Dostoievski incoace).

Sezonu asta incepe de unde s-a terminat precedentul, in care unul din eroi a aflat ca are cancer la san si a decis sa-si petreaca ultimele zile intr-un mariaj cu asistenta uratzica de la spital, ca sa faca si el o fapta buna inainte sa moara. La inceputul sezonului, individu afla ca i-a trecut canceru si divortzeaza de asistenta ceea ce naste un conflict moral si juridic de proportzii care destrama armonia. Eroii tragi-comici ai povestii si probabil cei mai self-destructive eroi pe care i-am vazut vreodata intr-un serial TV raman actritza porno scientoloaga care nu mai gaseste sens la viatza si sotzul acesteia (fiul celor 2 chirurgi si al nevestei unuia dintre ei) trecut prin cariere ratate de nazist, actor porno, traficant de droguri si mim.

Serialul a pus punct pe veci odata cu finalul sezonului 6 (sau 7, dupa unii, caci ultimele 2 sezoane au fost imprastiate si fragmentate pe vreo 4 ani si nu toata lumea e de acord asupra numerotarii). Punctul s-a pus la episodul cu numarul 100, in care (spoiler, dar nu foarte important) cei 2 chirurgi plasticieni  isi despart drumurile pt ca unul dintre ei se muta la... Bucuresti(!!!), sa-si deschida o clinica de chirurgie plastica pentru oameni fara posibilitatzi materiale.

Comparativ cu restul serialului asta e unul din sezoanele slabutze (cam ca si primul) tocmai din cauza ca incearca sa reinnoade o serie de fire narative de acu 6-7 ani pe care spectatoru le-a uitat cu totul. Dar oricum nu e nasol, doar ca nu e atat de spectaculos cum au fost sezoanele din mijloc (2-5).