Sarbatoare texana

Cross-Plains Universe: Texans celebrate Robert E. Howard
antologie editata de Joe Lansdale si Scott Cupp

Pedigree:

- nominalizare World Fantasy (pentru antologie)

In caz ca nu va amintitzi ce am scris anul trecut in recenzia filmului Solomon Kane, Robert Howard a fost unul din parintzii industriei pulp fiction (primul autor de succes asociat cu aceasta eticheta, la inceputurile ei), in special heroic fantasy, precedandu-i cu ani buni pe Tolkien/Lewis si lansand pe piatza cateva figuri care au ramas legendare si au fost reciclate in cultura populara cel putzin la fel de mult ca eroii lui Tolkien sau Lovecraft. Printre figurile lasate de Howard eternitatzii se numara Conan Barbaru, Red Sonja, Solomon Kane, Regele Kull si inca catziva mai obscuri de care n-auzisem pana acum. Dincolo de filme, benzi desenate si literatura, Howard a lasat foarte pregnanta (=gravida) si muzica rock (Manowar, Danzig, Blind Guardian etc.).

Cel mai dubios e ca a apucat sa faca asta in nici 10 ani de cariera dedicata cu precadere prozei scurte, caci Howard si-a pus singur capat zilelor la volanul propriei masini, la 30 de ani, dupa ce ratase cateva linii de cariera precum cea de scriitor, boxer si vanzator de sifon. A fost primul autor facut celebru de revista Weird Tales, a fost un promotor inversunat al feminismului (vezi eroine precum Red Sonja) dar si un rasist destul de agresiv (eroii sai sunt de inspiratzie ariana).

Ziceam in recenzia aia ca se pune la cale o recuperare culturala masiva a operei lui Robert Howard, cam cum s-a intamplat si cu Tolkien legat de care, pana n-a facut Peter Jackson filmele, puteam sa ma dau peste cap ca nu puteam sa conving pe nimeni sa citeasca "basmele alea". Fenomen care recent s-a intamplat si cu GRR Martin care acu e citit de toate secretarele care au realizat ca exista sex si romantza si in lumi fantasy. Urmatorul pe lista ar fi Howard. Peste Lovecraft s-a cam sarit, simt ca inca n-a iesit ecranizarea aia puternica si definitiva care sa indrume turmele spre lectura - poate At the Mountains of Madness, desi proiectu e cam in pionieze (Del Toro a fost concediat dupa ce a prezentat designul creaturilor, considerate necuviincioase de catre producatori). Oricum, acolo va fi chestie de "acquired taste", nu prea ai cum scoate din Lovecraft personaje sexy si simpatice precum cele care i-au propulsat pe Tolkien si pe Martin. La Howard insa teoretic ar fi suficient material de popularizat (ma rog, ar fi fost daca nu o sfecleau cu Conan).

Al doilea plan pe care se munceste la readucerea in atentzie a lui Howard e cel publicistic. In ultimii 5 ani cred ca au reeditat astia toata opera lui in editzii luxuriante dar nu numai. Volumul de fatza face parte din aceasta campanie, e o antologie-tribut adus autorului de catre o gasca de texani in frunte cu TATA LOR, Joe Lansdale despre care sper ca nu tre sa mai povestesc.

Din pacate Lansdale apare doar ca antologator al volumului. Mi-ar fi placut sa citesc un tribut Howard scris de el, insa nici cei pe care i-a invitat nu-s de lepadat:

Michael Moorcock, Gene Wolfe, Howard Waldrop, Neal Barrett Jr., Bradley Denton, James Reasoner (autor clasic de western), Ardath Mayhar (celebra poetesa si guru a cercurilor scriitoricesti texane) ar fi numele mari din cuprins. De restu n-am  prea auzit. In prefata, antologatorii fac o trecere in revista a autorilor pe care n-au apucat sa-i convinga sa predea la timp contributziile, treaba din care itzi dai seama cam cat de important e Texasul in istoria literaturii SFFH (pe langa cei enumeratzi mai sus, ca mari absentzi sunt pomenitzi prin prefatza GRR Martin, Lewis Shiner, Bruce Sterling, John Varley, Samuel Delany, Marion Zimmer Bradley).

Asa cum aminteam si la antologia tribute to Lovecraft recenzata acu ceva luni, marele necaz cu astea e ca tre sa fi familiarizat cu opera originalului, iar la Howard problema e chiar mai spinoasa (temele mari ale lui Lovecraft sunt cam arhicunoscute). De la Howard nu stiam decat despre Conan si Solomon Kane, asa ca pentru buna pricepere a unora din povesti a trebuit un pic de documentare.  La unele a ajutat, la altele nu m-am lamurit nici dupa documentare. Oricum, documentarea e esentziala si uneori face toata diferentza intre a percepe o poveste ca fiind buna sau naspa.

Povestile tari (4-5 stele)

Six from Atlantis, de Gene Wolfe. Incredibil cata fortza poate sa aiba in doar 5 pagini povestea asta. Despre Wolfe n-are rost sa mai povestesc, e unul din cei mai tari scriitori ever, a inceput sa fie tradus si la noi, nu mai e o obscuritate demult. Povestea foloseste cateva motive howardiene destul de in your face dar cu niste conotatzii umoristice subtile. Un grup de supravietzuitori ai scufundarii Atlantidei solicita refugiu la poarta Regelui Gorila si a haremului sau de gagici care-l hranesc cu lubenitza. Eroul povestii e atras de curtezana principala a regelui, dar ii cam repugna ideea de a o rapi, avand in vedere ca a fost amanta unei gorile.

 

The Toughest Jew in the West, de Lawrence Person. O surpriza de la un autor de care n-am auzit niciodata. Un grup de evrei au cumparat niste teren in Texas si se indreapta cu carutzele spre el sa construiasca o sinagoga cu un satuc in jurul ei. Ku Klux Klanul nu e de acord si trimite niste rednecksi sa dea foc carutzelor. Rabinul sef organizeaza o defensiva si construieste un golem care sa-i ajute sa-si protejeze caravana impotriva KKKului.

The Bunker of the Tikriti, de Chris Nakashima-Brown. Autor de cyberpunk de care n-auzisem pana acum, are o abordare destul de inovatoare comparativ cu colegii de antologie. Povestea e contemporana, despre un mercenar american din Baghdad platit sa-l asasineze pe Bin Laden. Ma rog, nu i se da numele dar e un cap de grupare terorista care traieste intr-un buncar cu haremul sau si tortureaza soldati americani luati prizonieri (ceea ce s-a si intamplat la vreo 5 ani de la scrierea acestei povestiri, deci e anticipatzie toata ziua!) Faza e ca asta e exact genu de poveste pe care o percepi complet diferit atunci cand realizezi ca e scrisa de fapt dupa retzeta lui Robert Howard: un mercenar occidental se infiltreaza in palatele  luxuriante ale unui dictator exotic cu apucaturi monstruoase si inconjurat de gagici, miza fiind de obicei ori salvarea unei gagici rapite, ori shterpelirea vreunui artifact magic, ori o chestie de onoare. Elementele retzetei sunt excelent mapate pe povestea de maxima actualitate si te ajuta sa realizezi cat de putzin s-au schimbat prioritatzile umanitatzii si felul de a transa problemele. E si un pic fantastica povestea, prin buncarele lui Bin Laden sunt tot felu de creaturi si mujahedini monstruosi.

A Penny a Word, de Rick Klaw si Paul Miles. Poveste foarte funny despre un mafiot american interbelic care pune la cale o escrocherie in care cere bani tinerilor scriitori de SF aspirantzi, promitzandu-le publicarea intr-o revista de 2 lei si falsificand scrisori de la fani ca sa-i tzina in business. Robert Howard insusi apare drept un tanar care cade prada escrocheriei si totusi reuseste sa devina foarte popular, facandu-l pe mafiot sa ia in serios ideea de a transforma revista SF intr-o afacere cinstita. Povestea mi-a amintit si de unele practici similare cu care m-am confruntat in Romania.

The Heart, de Neal Barrett Jr. Autor texan rural, molcom si fain. Povestea e cu un redneck care face bani la marginea unei shosele, aratand trecatorilor o inima care bate singura, care cica a apartzinut unuia din primii settleri ai Texasului. Un individ suspecteaza ca povestea e o escrocherie si are dreptate, dar e o escrocherie care mascheaza un adevar si mai bizar. Nu se intampla mare lucru dar e foarte bine scrisa, te simtzi leganat de cuvinte. La toamna apare o retrospectiva de cariera a lui Barrett care creca ar trebui citita de toata lumea.

The Sea of Grass on the Day of Wings, de Melissa Mia Hall . Poveste destul de surprinzatoare si socanta (adica nu ma asteptam la asa ceva intr-o antologie ca asta) despre ultima zi din viatza lui Robert Howard. Macinat de problemele proprii si de maica-sa muribunda, Howard se duce la un bordel, isi varsa naduful asupra unei indience, apoi se duce in propriul automobil si isi trage un glonte in gura.

Povestile asa si-asa (3 stele)

Thin, on the Ground, de Howard Waldrop. Nu stiu ce legatura are asta cu Howard, dar e despre doi amici care se duc in Mexic sa sarbatoreasca 10 ani de la terminarea liceului si acolo intalnesc un mariachi cu picioare de cocos, o gagica cu cap de cal si alte bizarerii provocate, pare-se, de trecerea cometei Haley pe deasupra Mexicului. Waldrop e unul din marii umoristi ai SFului, il recomand cu caldura, dar povestea asta e prea scurta si absurda.

The Roaming Forest, de Michael Moorcock. Moorcock (londonez mutat in Texas) e demult o legenda vie a prozei heroic fantasy, cam pe acelasi nivel cu GRR Martin si JRR Tolkien, cu un plus in plan cantitativ si un minus la popularitate avand in vedere ca inca nu s-a ecranizat nimic din  el, desi deja de 5 ani se fac aranjamente la Hollywood pentru ciclul Elric Albinosu (se zice ca i se va da lumina verde acum dupa ce s-a terminat Harry Potter). Moorcock e un fervent critic la adresa lui Tolkien (pe care-l acuza de infantilism) si a lui Lovecraft (pe care-l acuza de misoginism), fiind dealtfel considerat varful de lance al anti-tolkienismului in heroic fantasy. Povestea asta a lui insa e un pic prea complicata, din cauza ca face parte din foarte stufosul ciclu Elric Albinosu, si refera personaje si locuri de-acolo cu care nu-s familiarizat. Cica arcashul Rakhir (un sidekick al lui Elric, pare-se), in calatoriile sale prin universuri paralele, se rataceste pe o insula bantuita de o padure miscatoare care asediaza sate si le hipnotizeaza cetatzenii. Eroul e capturat si el de padurea umblatoare, iar ca sa scape tre sa gaseasca samantza originala din care a crescut padurea si sa o manance ca sa devina stapanul ei. Faza e ca mie nu-mi prea plac chestiile astea cu universuri paralele (vezi Dark Tower) care-tzi permit sa scrii orice fara sa trebuiasca sa le legi in vreun fel, si nu-mi plac nici ciclurile interminabile de romane fantasy, insa cred ca nu exista scuza pentru nici un fan Tolkien/Martin care a sarit peste Moorcock.

Wolves of the Mountains, de James Reasoner. Se pare ca Howard n-a scris doar fantasy ci si western, iar James Reasoner e unul din cei mai titratzi autori de western ai momentului. El preia una din creatziile lui Howard, pe El Borak, un cowboy fugit in Afganistan, unde intalneste un vechi rival pe care il lasase sa moara pe granitza Mexicului si care de atunci are o problema de onoare nerezolvata. Povestea nu e cine stie ce dar e foarte profesionista si demonstreaza ce inseamna un scriitor de western care isi stie meseria in cele mai mici detalii. Are si onoare, si gagici, nu are deloc elemente SF, dar surprinde perfect atmosfera pulp non-fantasy a operei si vremurilor in care a trait Robert Howard.

Boomstick Bandits, de L.J.Washburn. Autoarea se intampla sa fie nevasta precedentului autor. Ca si barbatsu, scrie mai mult western, dar amestecat cu povesti politziste - eroul romanelor sale e un detectiv-pistolar de la Pinkerton (una din cele mai vechi agentzii americane de detectivi, mai mult cowboy detectivi, din vremurile Vestului Salbatic). In povestea asta cowboyul din romanele autoarei are de investigat un caz de escrocherie cu terenuri prin Texas si e ajutat in investigatzie de un Robert Howard adolescent si scriitor aspirant. O poveste-tribut 100%, fara merite proprii. 

Prince Koindrindra Escapes, de Jayme Lynn Blashcke. O poveste ce exploateaza speculatziile privind legaturile dintre filmul King Kong si opera lui Howard (in care apar adesea gorile uriase indragostite de gagici umane). Aici King Kong e printzul unui trib de gorile inteligente din Madagascar care e rapit si dus in America sa fie folosit ca animal de circ. De  acolo evadeaza catzarandu-se pe Empire State Building si sarind intr-un zepelin cu care se duce in Europa sa puna capat invaziei naziste. Deci e o poveste ghiveci ce amesteca ingrediente de istorie alternativa, opera lui Howard, King Kong, supozitzia ca ESB ar fi fost construit pentru ancorarea zepelinelor si probabil si altele pe care nu le-am sesizat.

A Whim of Circumstance, de Mark Finn. Cica in anii 70 Hollywoodul ar fi incercat sa faca prima ecranizare la Conan Barbaru. Povestea se petrece pe platourile de filmare, unde fantoma lui Robert Howard apare incercand sa puna tot felu de piedici pentru a opri proiectul, din pricina ca nu vrea sa-si vada opera ecranizata intr-un film atat de prost. Autorul e biograful oficial al lui Howard.

One Fang, de Scott Cupp. Un cowboy orb si cersetor povesteste in schimbul milei trecatorilor cum si-a pierdut vederea. Cauza orbirii e ceva reptila lovecraftiana care a iesit din vaginul unei indience ramasa gravida cu un shaman, care pare-se are ceva legaturi cu Cthulhu si monstri lui Lovecraft. Stiu ca Howard a fost amic cu Lovecraft, dar totusi asocierea pare putzin fortzata, si-ar fi gasit mai bine locul intr-o antologie Tribute to Lovecraft. Observatzi ca autorul e chiar co-editorul volumului, asa ca si-a permis fortzarea notei.

The Jewel of Leystall, de Chris Roberson. Roberson e patronul editurii care a scos acest volum (MonkeyBrains) dar are si ceva proza scrisa la viatza lui, iar recent s-a lansat in benzi desenate cu seria iZombie, cu destul succes. Povestea lui e alt tribut standard, cu un erou care se infiltreaza intr-un palat exotic cu mai multe camere ce contzin diversi monstri. Obiectivul e sa ajunga la ceva diamant imens care de fapt e un fel de extraterestru.

The Warrior and the King, de Carrie Richerson. O poveste senzuala si poetica: o gagica care le povesteste copiilor ei cum l-a cunoscut pe Conan Barbaru in timp ce era rege si cum a vorbit Conan cu ea si ce a simtzit cand a vorbit cu ea si a pus mana pe ea. Nu se intampla mai nimic, dar e bine scrisa.

The Diamonds of Golkonda, de Lillian Stewart Carl. Inca o poveste standard, iarasi cu un erou care se infiltreaza intr-un palat exotic sa fure niste diamante, dar asta da peste un tigru care avea diamante in loc de ochi. Difera de celelalte povesti scrise dupa acelasi tipic (creca mai sunt inca vreo 5) prin limbaj si setting (se petrece in India unde locuieste scriitoarea si tzine neaparat si sa isi expuna impresiile despre locurile respective).

Povestile naspa (1-2 stele)

An Excerpt from the Stone of Namirha, de Bill Crider si Charlotte Laughlin. Fragment dintr-un roman fictiv, cu doi tipi care il dezgroapa pe Robert Howard, ca sa recupereze o piatra magica ce fusese ingropata cu el si ar putea la distrugerea planetei. Robert Howard invie, mai apar si altzii care vor sa puna mana pe piatra magica, se lasa cu cafteala.

Slim and Swede and the Damned Horse, de C. Dean Andersson. Doi cowboy urmaritzi de indieni sunt salvatzi de o eroina barbara in kilotzi, fara sutien si cu o ditamai sabia, care e de fapt eroina unor romane heroic fantasy scrise de Andersson si inspirate evident de Howard (in special de Red Sonja).

The King Comes to Texas, de Bradley Denton. Asta poate nu e chiar naspa, dar e o poezie despre Regele Kull (al Atlantidei) care iese din spuma golfului Mexic si paseste pe plaja Texasului.

The Pillar in the Mist, de Ardath Mayhar. Povestioara despre un sclav ramas in Anglia dupa ce legiunile romane s-au intors in Europa. Tipu se rataceste pe un deal plin de ceatza si tre sa se bata cu niste fantome, se bate si asta e. Autoarea e una din cele mai titrate din acest volum (inclusiv in mainstream), dar creca a scris bucata asta mai mult din politetze.

Two Hearts in Zamora, de Jessica Reisman. Niste copii se joaca cu sabiile intr-o padure. Unul dintre ei e rapit de un monstru iar ceilaltzi doi se duc sa-l salveze, ajungand astfel in Zamora, un taram exotic de prin povestile lui Howard, populat de vrajitori tzigani si tigri si nu mai stiu ce. Poveste pentru copii, din pacate si pare scrisa de copii.

-----------------------------------------------------------------

La trasul liniei, 6 povesti tari, 10 asa si-asa, 5 nasoale, deci o proportie decenta dar departe de a fi calduros recomandata. Antologia e limitata de 2 restrictii majore: faptul ca e obligata sa se alinieze la temele si personajele lui Robert Howard (care nu-s tocmai diverse) si faptul ca participa doar scriitori din Texas. Prima mai e cum e, dar a doua e foarte limitativa, asa se face ca un numar destul de mare de proze sunt cam de umplutura sau urmaresc cu strictetze o retzeta fara sa indrazneasca sa aiba o identitate proprie. Si mai e o chestie nasoala, antologia e foarte greu de gasit (a fost distribuita doar la o conventzie Fantasy cand s-a celebrat centenarul Robert Howard) iar la cat de mare e efortul procurarea nu prea merita.

Revelatziile volumului au fost Lawrence Person si Chris Nakashima-Brown, care din pacate nu-s tocmai scriitori consacratzi, cred ca inca nici n-au debutat cu volum propriu, CVul lor fiind destul de modest cantativ. Dezamagirile au fost Bradley Denton si Ardath Mayhar, desi nu mai citisem nimic de ei, au renume. Parca si de la Moorcock asteptam mai mult, dar el e facut pentru cicluri de romane mari, nu pentru proza scurta iar povestea lui suna mai mult a fragment de roman.

- plusuri: il recupereaza cultural pe Robert Howard, are cativa invitati de valoare cu contributii misto

- minusuri: numeroase proze necesita documentare, cateva proze sunt scrise prea "pe retzeta" (ai impresia de deja vu), e paperback si totusi dificil de procurat

- recomandare: fanilor Manowar, celor care scriu doctorate pe cultura populara si celor interesatzi de originile pulp fiction si heroic fantasy (varianta culta, nu miturile si culegerile din popor)