Filmele vorbite pe la spate - mai/iunie 2010

Din cauza ca am facut supradoza de filme la TIFF, in ultimele 2 luni n-am vazut decat 4 filme. Ma folosesc de ocazie sa bag si un top de juma de an, ca sa nu scape nelaudate unele filme care probabil nu vor intra la top 10ul de final de an.

Filme musai.

Dark City. Asta e unul din filmele mele favorite all-time. N-o fi chiar de top 10 all-time, dar de top 20 e. Cu sigurantza e de top 10 SF. Avand in vedere ca am vazut filmul asta cu (aproape) toate femeile din viatza mea (si toate au adormit la el), am zis sa i-l arat si actualei gagici, tehnica pe care o folosesc ca pe un as in maneca, cand incepe sa aiba indoieli ca as fi un tip cu gusturi selecte. Mai ales acu, ca m-am inrolat in Zombie Research Society si a inceput sa se uite la mine mai ciudat. Asta e, ma pregatesc pt vremuri nasoale. Din pacate de data asta am dormit eu la film, semn ca m-am boshorogit rau de tot ori, mai probabil, ca sunt vampirizat energetic de la alegerea lui Basexu incoace (e al 5-lea film la care adorm in ultimele luni). Nu stiu daca o scot la limanul de peste 4 ani jumate.

In fine, cei care mai avetzi vlaga intelectuala cat de cat, puneti mana de urgentza pe filmu asta, chiar si daca l-atzi mai vazut inainte. Pe vremuri il vazusem pe casete video, CDuri naspa, cu sonoru stins etc. Acu l-am vazut prima data in HD, a fost o splendoare. Regia ii apartzine lui Alex Proyas, unu din cei mai underrated regizori SF (The Crow, Knowing, I Robot). Trackul de comentariu al DVDului e facut de Roger Ebert, fiind unu din filmele sale preferate, pe care il foloseste pe la workshopuri sa dea tinerilor lectzii despre ce inseamna cinematografia autentica.

E cu niste extraterestri cool (Mr. Book, Mr. Hand si Mr. Quick) care locuiesc in cadavre de oameni si construiesc o realitate virtuala inspirata din expresionismu german si filmele noir, din Lang, Murnau si Chandler, cu securisti care arata ca Nosferatu, femei fatale (minunata Jennifer Connelly [Req for a Dream, Beautiful Mind] pe vremea cand era o pushtoaica imbujorata in obraji), jazz (nu chiar, dar un fel), detectivi cu palarii cum vrea exty sa-si ia (William Hurt) si mistere care rasucesc creierii (la propriu). Fiind un film SF, Proyas mai adauga in cocktail un mad scientist (Kiefer Sutherland), niste injectzii cu care oamenii isi pot schimba memoriile intre ei, bashca faza cu realitatzile virtuale (inainte ca Matrix sa o transforme intr-o moda kkcioasa, pe vremea cand n-aveai voie sa folosesti expresia "realitate virtuala" fara sa pomenesti numele lui Bradbury, Dick ori Gibson in acelasi paragaf). Pe post de easter egg, unul din extraterestri e jucat de Riff Raff din Rocky Horror Picture Show. Si mai sunt si alte detalii de care m-am bucurat abia cu ocazia asta, semn ca acu 8 ani cand l-am vazut ultima data nu eram inca destul de copt pt film. Si nu cred ca-s singuru. Daca nu ma pripeam un pic cu topurile de decada, il bagam sigur in topul anilor 90.

The Road. Pan la urma l-am vazut. Pt cine nu stie, asta e continuarea filmului The Book of Eli, aparut cam deodata, doar ca asta se pare ca a fost ignorat de cinemaurile romanesti. The Road se petrece cateva zeci de ani mai tarziu si aici Eli e jucat de Robert Duvall care e batran, orb si chiar un pic negru. Dupa cum banuiam de la bun inceput, asemanarile se opresc aici, Book of Eli si The Road sunt doua filme total diferite, despre cu totul alte chestii (ambele foarte importante - unu e despre cartzi, altu e despre oameni). The Road e mai emo, mai liric (muzica lui Nick Cave, regia regizorului preferat al lui Cave - australianul Hillcoat, cartea scrisa de Cormac McCarthy), e mai plin de invatzaturi de viatza. Si nu va mai uitatzi la el ca la un film SF, ca nu mai e mult si vine si randu vostru sa umblatzi cu nadragii ruptzi in coul si sa va intrebatzi are we the good guys? in timp ce le datzi pensionarilor cu lopata in cap sa le mancatzi icrele.

Filme contra plictiselii

Legion. Filmu incepe promitzator si se continua tot mai nasol, iar la final am ramas cu senzatzia ca m-am uitat la un episod din Supernatural. Si nu e ok sa te uitzi la Supernatural mai mult de 40 de minute. Partea buna din film e settingu de la inceput, o benzinarie texana in care se aduna mai multe personaje harshaite si patate cu ketchup, printre care Dennis Quaid (care se tot relanseaza de o vreme, din pacate tot in filme de astea de 2-3 stele), Lucas Black (un tanar pe care-l tzin minte de cand era mic copil, in Slingblade si American Gothic) si Paul Bettany (pretenu imaginar al lui Russel Crowe, mai nou Darwin). Benzinaria asta cade sub amenintzarea Apocalipsei cand o batranica incepe sa umble pe tavan si un vanzator de inghetzata monstruos incepe sa galopeze in juru benzinariei. Vanzatoru asta de inghetzata e nimeni altu decat Doug Jones, cel mai tare actor caruia nu i-a vazut nimeni fatza in filme, jucand mereu roluri de zombie, extraterestru, mutant ori monstrul lui Frankenstein (Men in Black, Hellboy, Pan's Labyrinth, in curand The Hobbit). In fine, n-are el un rol important aici dar ofera unu din putzinele momente de efect ale filmului, datorita efectelor speciale sinistru-caraghioase. Din pacate se cam face economie la efectele astea speciale asa ca dupa vreo juma de ora se cam termina si tot restu filmului eroii sunt sechestrati in benzinarie de o armata de zombie. O sa spuneti ca ar fi trebuit sa-mi placa, asa m-am gandit si eu cand am dat drumu la film dar, nu stiu de ce, n-am simtzit nimic iar zombie pareau cam luatzi dupe strada, nici machiaje nu le-au facut. Si de data asta nu creca e de vina imunizarea mea la placerile vietzii, pur si simplu povestea n-are nici o vlaga in ea, nici violentza ca lumea, nici drame sa-tzi rupa sufletu iar cafteala finala in care doi ingeri trag unu in altu cu Kalashnikoave mi s-a parut de-a dreptu anticlimactica. Plus ca ma chinui de vreo 3 luni sa termin odata cu serialu Supernatural si senzatia de deja vu m-a obosit la culme. Ca alternativa mult mai tare la filmu asta, recomand Prince of Darkness, care ramane cel mai tare film cu oameni sechestrati de Apocalipsa.

Rogue. Asta e un film australian ieftinel si mai vechi pe care am tzinut sa-l vad caci auzisem ca joaca noul sex-symbol si action-hero al Hollywoodului, Sam Worthington (Avatar, Clash of the Titans, Terminator 4 si in curand il va juca pe Vlad Tzepesh intr-un nou film Dracula, regizat de mai-sus-laudatul Alex Proyas). Pe vremea cand s-a facut Rogue (nu demult), Worthington era australian, nu auzise nimeni de el si nu prea era sex-symbol, dimpotriva: in prima scena in care apare i se vede doar fundul, pe care il arata unor turisti care se dadeau cu barca prin mlastinile Australiei. Mai tarziu isi arata si fatza, el fiind un pescar local pus pe shotii. El, impreuna cu turistii carora le aratase fundu, devin prizonierii unui crocodil imens care le rastoarna barcile si ii sechestreaza pe o insulitza pe cale sa fie inundata din pricina fluxului marin. Deci filmu e un creature-feature, un gen la care nu m-am uitat demult. Nici nu se fac prea multe filme de soiu asta si cam toate care se fac sunt la fel dar na, filmu se achita de datorii iar bataia finala cu crocodilu-dilu e ok, animalu dovedindu-se la fel de prost pe cat era de mare.

Asa, si acuma topu de juma an, ca de obicei include si filme vechi pe care acu le-am vazut prima data (dar nu include si filmele revazute, precum Dark City). Ordinea e random, majoritatea n-au multe in comun si nu suporta comparatzii intre ele:

La Horde - film frantzuzesc cu zombie, facut cu multa pofta
Rewers - cel mai cool film de arta de la TIFF, Caragiale meets Humphrey Bogart
Dogtooth - cel mai tare film de la TIFF, care e atat de twisted incat ala de scria reclamele la filmele TIFF a crezut ca e SF
A Serious Man - cel mai tare film cu evrei ever
The Box - SF old school si stilat
House of the Devil - horror old school cu influentze giallo
Black Dynamite - film tribut al genului blaxploitation
Triangle - SF englezesc sisific foarte destept (n-am zis nimic de el ca pregatesc un articol dedicat regizorului Christopher Smith)
Synecdoche, NY - metafilmul anului (trecut)
KickAss - probabil va ramane ecranizarea BD a anului