Luna muzicala 1

Din pricina ca rubrica de la Dilema Veche* imi mananca toata inspiratzia, n-am mai gasit de cuviintza sa incarc blogul cu asta cu muzica. Dar unele chestii trebuie totusi lamurite, macar acuma la juma de an (si mai incolo, pe la finele anului).

*Nu ma mai injuratzi ca am scris de Mastodon si Heaven & Hell in articolul Sonisphere, ca prezentarea am scris-o cu 2 luni inainte de publicare si pe urma am uitat ca l-am scris si a ramas asa. Sa va para bine ca n-am scris si o recenzie post-concert in care sa povestesc cat de tare a fost Dio. Revenind, articolul de fata e dedicat concertelor pe care le-am vazut de ultima data de cand am discutat, adica acu vreun an. O sa le iau in ordine inversa. Mai deunazi m-am intors de la Sonisphere unde am prins din pacate doar ultima zi din cauza lui Boc si Basescu. Era ziua in care speram sa-i prind pe Mastodon si n-a fost sa fie, dar oricum ramasesera pe lista Rammstein, al caror show eram convins ca trebe vazut o data in viatza, indiferent de ce fel de om esti, Alice in Chains a caror revenire din mortzi m-a luat complet prin surprindere, Stone Sour de care eram curios si Anathema pe care ma bazam ca o sa-mi placa oricand si la orice ora. Din ziua de dinainte, Big 4 ma lasa rece, de fapt ii urasc pe bune, de 20 de ani tot intr-un circ de OTV o tzin, poate un Slayer as fi vazut daca nu costa ziua cat tot festivalul Brutal Assault (de 30 de trupe). Din prima zi ma interesa doar Volbeat pe care ma bucur ca i-a bagat in seama lumea in sfarsit dupa ce mi-am batut gura pe forumurile patriei vreme de 5 ani. Imi pare rau insa ca am ratat discursul Manowar scris probabil de Napoleon Savescu, despre cotropitorii tzarishoarei asteia danubiano-pontice. Inca de cand am ajuns pe terenul Sonisphere au inceput sa ma roada niste sentimente nasoale, cu balonare, mici si bere. Ziceam ca Anathema imi plac oricand si la orice ora, dar imi retrag cuvintele. La ora aia nu-mi plac, cu soarele batandu-mi in sprancene si zeama de mici scurgandu-mi-se de la coltzu gurii. Cand eram mic si eram vreo 20 de rockeri in tot judetzu si dadeam bani la un mosh pedofil sa ne lase sa ascultam Obituary in podu casei lui, aveam cu totzii niste fantezii fantasmagorice despre ziua in care o sa mergem la un concert pe bune si o sa vedem oameni asemeni noua, care eram rari si pretzioshi, si nimeni nu avea gusturi atat de elevate ca noi. Ni se parea cumva ca asa ceva n-are cum sa se intample in Romania si, oriunde s-ar fi intamplat, ar fi intr-o atmosfera supercool, cu trandafiri mortzi, supergagici imbracate in negru (nu exista pe vremuri asa ceva pe la noi) si orchestre simfonice (eram sub influentza alcoolului, a albumului Lepacca Kliffoth si a iluziei ca vocalu de la My Dying Bride fusese tenor la viatza lui). Nu existau Internet, MP3uri, informatzie de nici un fel, ne recunosteam unii pe altii dupa tricourile cool (in afara de aia cu tricouri Metallica, care si pe atunci tot cocalari erau) si ne faceam complimente de cate ori dadeam unii peste altzii. Ei bine, la Sonisphere m-am lamurit cum e cu diferentza intre fantezie si realitate. Aveam senzatzia ca sunt la Ziua Minerului in Baia Mare, erau voci de la care auzeai "cine or fi fost si tinereii aia suparatzi" (cu referire la Slayer) sau "Manowar, Metallica, Rammstein e ok, dar care e al 4-lea din the big four?" ori "cine or fi si mucosii si astia" (afirmatie facuta de un purtator de tricou Slipknot cu referire la trupa Stone Sour, if you know what i mean). Era si o scena VIP complet nula si neavenita, cam departe de scena, unde VIPurile se coceau pe niste banci metalice de-tzi venea sa-i dai cu mushtar si sa-i bagi intr-o chifla. Ma si bucur ca n-am fost la Metallica, ca as fi lesinat pe loc daca auzeam cocalari cantand in cor Nothing Else Matters. Si mai am o problema: acu 20 de ani ma trageau profii de perciuni si convocau shedintze cu parintzii din cauza unui tricou cu Metallica iar acu Metallica e mare eveniment cultural la care se inghesuie toate mintzile luminate. Asa o sa se-ntample si cu zombie peste 20 de ani. Mie sa-mi datzi perciunii inapoi si pe urma mai discutam. Bine, cocalari au fost si aici dar un pic de alt soi. Rammstein de bine de rau au fost in atentzia MTV inca de la debut, exista un segment important de tineret care a crescut cu ei, chiar daca nume ca Die Krupps sau Oomph nu le zice absolut nimic. Multi dintre ei probabil au si casete si CDuri cu Rammstein (care se gasesc dintotdeauna pe la noi), deci sunt cat de cat fani cinstitzi, chiar daca mai tinerei asa. Si noi am fost tinerei si ne e ciuda ca nu mai suntem. Apoi mai sunt si gagicile care se leagana pe muzica Anathema, care n-or fi auzit ele de Silent Enigma dar probabil freamata sincer cand se gudura pe langa fratzii Cavannagh si si-ar lua o paine de la gura pentru muzica lor. Iar la Alice in Chains n-ai nici o shansa sa vezi cocalari, acolo a fost 100% public care stia la ce se uita, desi mai auzeai (in gluma) intrebarea "Chains stiu care e, dar care dintre astia e Alice?". Deci n-a fost chiar nasol, cel putzin in zona Golden Circle, unde lumea banuiesc ca a stiut pe ce da banu. Dar insa cand a inceput Anathema cu Kashmiru lu Led Zeppelin, m-am simtzit foarte nasol. Aveam impresia ca dintr-o clipa in alta apare Puff Daddy din dreapta si Godzilla din stanga. Sunetu era ingrozitor, soarele ma ametzea de cap, berea nu-mi tihnea de loc, lumea forfotea mai tare decat canta trupa si Anathema se grabeau sa prinda meciu cu Germania. Sunt trupe care pur si simplu nu se pupa cu atmosfera de Ziua Minerului. Eu in locu lu Anathema as refuza orice concert care se tzine inainte de asfintzit si cu mai mult de 2000 de oameni. Nici macar la Brutal Assault, cand au cantat intre Agnostic Front si Carcass n-au parut atat de nelalocul lor. Ca sa nu mai zic ca ultimul lor album nu-mi place defel (si creca nici lor, ca nici n-au cantat nimic de pe el, desi comunicatele de presa ale organizatorilor sustin ca da). Senzatzia a continuat sa fie nasoala cu Stone Sour, trupa vocalului si a chitaristului Slipknot. Majoritatea vocalilor din lume isi masoara abilitatzile prin numaru de octave peste care pot sa se intinda cu vocea. Asta de la Slipknot inca se chinuie sa acopere distantza dintre doua note consecutive. Mai exact, la el exista doar doua note: tare si incet. Nu poti face multe combinatii din astea doua, deci n-ai cum spera la melodie si alte chestii avansate. Asta e principalul motiv pt care nu mi-a placut in veci Slipknot, nici macar cand Korn si Limp Bizkit mi se pareau ok. Ramane insa laudabil ca proiectul Slipknot nu s-a plafonat, in sensu ca s-a dovedit o pepiniera de succes pentru numerosi membri care, daca n-au murit, au luat-o care incotro - tobosharul a cantat prin Ministry si acum e la Rob Zombie, mai e unu cu proiectu cool Dirty Little Rabbits si chiar si tipii astia cu Stone Sour fac un rock mai traditzionalist, mai grunge, in nici un caz aceeasi Marie cu alta paalarie. Fiecare din membrii trupei pare sa incerce sa-si depaseasca conditzia si asta e un lucru laudabil, mai ales ca succesul e de partea lor si ar putea sa se complaca bine mersi in loc sa faca turnee si albume si experimente din astea. La ora la care se termina Stoner Sour vroiam sa merg acasa, sa zic gata, bagatzi-va micii where the sun dont shine. Dar fratele meu, cand am vazut gagica desenata pe chitara lui Jerry Cantrell am simtzit ca lucrurile se vor indrepta. Alice in Chains au fost mereu blestematzi sa stea in umbra lu Nirvana si Soundgarden desi nu erea cu nimic mai prejos iar dupa ce le-a murit si vocalu am fost sigur ca nu-i mai aud cate zile oi avea. Dar iaca au gasit un vocal nou care desi l-as vedea mai degraba in Jackson Five, canta super misto si pare un tip de treaba si il mai si imita (vocaliceste vorbind) pe ala de murise, incat hituri precum piesa cu Cocoshu au sunat la marele fix, nu simtzeai nici un lips din trupa. Mai e si albumu nou care pare veriga lipsa dintre stoner si grunge, plus sunetu atat de superb si vibrant incat am inceput sa-mi pun problema ca cineva i-a sabotat pe Anathema si Stoner Sour. Numa bine imi venise chefu pt cand a inceput Rammstein. Aici am mai multe probleme de discutat: unu la mana, ca s-a inceput cu cel mai mare steag al Germaniei pe care l-am vazut in viatza mea, acoperind integral scena pe post de cortina si sfaraind pe margini cu artificii pe ritmul refrenului Rammlied incat brusc m-am simtzit mic si apartzinand celui mai nasol popor posibil de pe planeta. Apoi m-am intrebat ce ar trebui sa se intample ca sa vad intr-o buna zi steagul romanesc in postura asta:

• unu la mana, ar trebui sa avem o echipa de fotbal care sa bata Anglia la campionatu mondial de fotbal cu 4-1; imposibil cu materialul nostru genetic alterat de chipsuri si samburi de dovleac;
• doi la mana, ar trebui sa avem o trupa care sa cante pe propria limba si toata planeta sa ingenuncheze cand aude versurile alea, cu toate ca nu se intzelege nimic din ele;
• trei la mana, ar trebui sa avem o cultura in care sa potzi cand o piesa ca Pussy la umbra propriului drapel natzional si sa nu para nimic anormal in asta.

Sa detaliem un pic. Rammstein au iesit de sub comunism deodata cu mine si cu tine. Poate cu o luna mai repede. La ei, pe monumentu prabushit al comunismului a cantat Pink Floyd, la noi, Miron Cozma si Ricky Dander. Rammstein s-a infiintzat si au debutat aproximativ deodata cu, sa zicem, Vitza de Vie sau Vama Veche. Cu vreo 20 de ani dupa Holograf. Cand s-a infiintzat formatzia, vocalu de la Rammstein traia din impletit cotărci si habarn-avea sa cante. Singuru care avea cat de cat o idee era chitaristu, care i-a adunat pe astia laolalta si i-a pus sa se gandeasca la un concept, preferabil unu care sa nu-i oblige sa invetze limba engleza. Si au stat astia si s-au gandit si a iesit Rammstein. Si pe urma au cladit pe asta caramida cu caramida, ca furnicile. Cate formatzii din Romania au un concept? Eu stiu doar doua, Negura Bunget si DJ Boros, care n-or sa iasa oricum veci din underground. In rest...ce pana mea inseamna Vitza de Vie? Despre ce e piesa Basu si cu Toba Mare? Care e legatura intre Pascal Bruckner si Adrian Nastase (via Luna Amara)? Ce e aia Holograf, Cargo, Compact? Despre ce canta Omu cu Shobolani? Parca parca ceva se infiripa la Grimus, dar m-a sunat ieri varu sa-i dau 1 milion imprumut asa ca am unele retzineri privind aparatul de marketing. Eu am impresia ca pe la noi trupele se formeaza ca si Guvernu si partidele, la o bere, o tavaleala, fara nici o doctrina, fara nici un plan. Deci cum ziceam, cat a cantat Rammstein mi-am dat seama brusc de cei ei pot si noi nu, de ce ei ne-au cucerit pe noi in toate razboaiele si noi am intors armele doar cand a inceput sa ne usture fundu pe care-l intorsesem pana atunci: pt ca we have a pussy, and they have a dicke, and they do it quicke... in caz ca n-atzi realizat despre ce e cu adevarat piesa aia. Acu 10 ani ma uitam cu cumnatu la DVDu Live aus Berlin si ne minunam de ce vedeam acolo, mai ales cand s-a suit claparu cu barca pe multzime si a plutit pe marea de maini. Acu am trait sa-l car eu pe mainile mele, desi eram tentat sa-l rastorn si sa ma sui in barca in locu lui, poate nu observa nimeni, mai ales ca semanam un pic. De cantat au cantat o gramada, cam toate piesele mele favorite si au ocolit destul de bine cele doua albume care ma plictisesc (Reise si Rosenrot). Au dat cu foc, cu artificiu, iar pe piesa Pussy s-a suit ala pe o putza imensa si a ejaculat spuma si confetti peste cateva zeci de metri patratzi de public. Dupa concert am auzit si cel mai aberant comentariu posibil, pe forumu metalfan (sursa de nestemate), in care unu se plangea ca astia de la Rammstein fac mult circ pentru nimic si habarn-au de muzica. Iar observatzia venea din partea unui blacker (pt cine nu stie, sunt aia care confunda estetica sado-maso din filmul Hellraiser cu costumu popular viking si se vopsesc ca niste clovni si fac ca totzi dracii in timpu concertelor). P.S. Ia uitati-va la chestia de mai jos si cruciti-va despre noua limba de lemn a jurnalismului muzical romanesc: