Clar, decembrie a fost luna cea mai fructuoasa de anul asta, cu o gramada de filme de top. De fapt anul 2009 a fost unul excelent pentru SF, treaba care se reflecta si in topurile mele de final de an, si sunt sigur ca se va reflecta si la Oscarurile din primavara, care vor fi un triumf al culturii populare asupra genului artsy-fartsy (de fapt treaba asta e deja valabila de pe la Lord of the Rings incoace).
Filme musai
Avatar. Revolutzie cinematografica si o solida poveste SF care incorporeaza o suma de motive din fundatzia genului science fiction. I-am recunoscut in filmul asta pe Frank Herbert, pe Ursula LeGuin, pe E.R. Burroughs, pe O.S. Card dar si pe Kevin Costner, pe Ultimul Samurai, pe Apostolul Pavel si pe Prometeu. I-am regasit si pe Fundatzia Gabriel si pe Luna Amara, si pe Nastase, si pe Geoana, si pe Basescu. I-am regasit si pe Aliens, si pe Terminator, si pe Titanic. Plotul e cvasi-identic cu cel din District 9 de acu cateva luni, + tehnologie 3D folosita cum se cuvine, + setting SF propriu-zis (care, pentru mine, e mai atractiv decat ghettoul tziganesc din District 9, desi avea si ala farmecu lui), + primele figuri animate capabile sa joace pe acelasi calapod cu un actor real, + componenta verde Remus Cernea (care ar trebui sa poarte un tricou cu Avatar toata viatza de aici incolo), + o cafteala cum nu s-a mai vazut de la Lord of the Rings incoace. Din pacate filmul va crea o turbulentza in industrie, blockbusterele ce urmeaza sa apara: Clash of Titans, Prince of Persia, Warcraft, The Hobbit risca sa arate destul de penibil in comparatzie cu Avatar si din pricina asta se va produce o ezitare in industrie pana cand tehnologia din Avatar va fi asimilata de toata lumea pentru a trece cum se cuvine la "nivelul urmator". Oricum, ma asteptam ca filmul sa fie mult mai subtzire, speram in ceva decent la nivelul recentelor Star Wars dar Avatar e cu o clasa deasupra. O recenzie mai completa am pus in revista Nautilus (nr.24, care nu e inca accesibil dar e pe vine...sper).
P.S. Cred ca mufele alea organice alea prin care elfo-shtrumfo-mayashii intrau in comuniune cu natura sunt viitorul cablurilor USB.
Moon. Alt strashnic film SF, in regia fiului lui David Bowie, cu un Sam Rockwell despre care nu-s hotarat daca ar merita un Oscar pt. Best Actor sau pt. Best Supporting Actor. De fapt el e singuru actor din filmu asta, in rolul unui miner detashat pe Luna sa supravegheze niste instalatzii miniere. Ar mai fi si Kevin Spacey, dar el e prezent doar cu vocea, in rolul unui calculator sufletist, gen Odiseea Spatziala. O vreme ai impresia ca filmul recicleaza teme din Solaris si din Odiseea Spatziala, mai tarziu itzi dai seama ca elementele alea erau acolo doar sa te deruteze. Ideal e sa vezi filmul fara sa citesti nimic despre el, si fara sa te uitzi la trailer (nu stiu ce e cu moda asta de kkt a trailerelor care itzi povestesc tot filmul).
Zombieland. Asta e filmu care va salva cultura zombie, acu intr-o vreme in care horrorul e invadat de vampiri emo si varcolaci care se dau la virgine baptiste. Pe de o parte, aparitia filmului e un pic tardiva: pana si regizorul (aproape debutant) o recunoaste - filmul calca pe cararea batatorita de comediile zombie indie din ultimii 20 de ani, cu precadere englezesti (Shaun of the Dead, Evil Aliens, Doghouse) si australiene (Undead, Black Sheep, filmele de arta ale lui Peter Jackson). Pe de alta parte, e primul film zombie care reuseste sa ajunga in varful box office de la remakeul Dawn of the Dead de acu 5 ani. Si prima comedie zombie produsa la Hollywood de la... nici nu stiu de cand? Anii 80? (ma gandesc la Return of the Living Dead). Si unul din rarele filme care ajung in varful box-officeului cu un rating R (=interzis sub 18 ani).
Deci ideea e ca filmul asta nu e o inovatzie, dar e o revolutzie. In sensul ca o chestie care a coclit zeci de ani in industria cinematografica are in sfarsit un profil inalt, cu incasari, vizibilitate, actori mari si tot ce trebuie, un fel de tentativa de lovitura de stat la adresa trendului cu vampiri. S-a mai incercat asta si cu Planet Terror, dar pe ala l-au intzeles doar connoisseurii. Zombieland e in schimb pt toata lumea. Nu si pt toata familia insa: nu avem sex (doar o zombie stripperitza alergand slow motion in sanii goi) dar nivelul de gore este iesit din comun (si nu doar pt o comedie). Are cel mai cool generic de la Dawn of the Dead incoace, doar ca de data asta, in loc de Johnny Cash, piesa de generic e For Whom the Bell Tolls a lui Metallica. Prin film ii mai auzim pe Hank Williams, The Raconteurs, Lou Reed si Van Halen. Filmul contine si cea mai tare scena de ras a anului, cu contributzia magistrala a lui Bill Murray. E interesant si Woody Harrelson pe care, cand eram mic, il percepeam ca pe un fel de sex symbol din aceeasi familie cu Banderas, Pitt, Depp dupa care a deraiat complet de pe shine. Aici are un rol de Don Quijote texan.
In fine, lovitura asta de stat, daca ramane la stadiul asta, o sa fie fix ca revolta tinerilor de la Chisinau. Din fericire lucrurile nu se opresc aici si ni se promite ca Zombieland e inceputul unei trilogii care va asigura o punte de legatura intre generatzii, o punte peste abisul filmelor cu vampiri si varcolaci care o sa ne sufoce in urmatorii 5-10 ani (prevad eu). Avem sustzinere si din spate, din partea francezilor si spaniolilor, care au iesit recent cu doua zombishaguri pe care vreau musai sa le vad, La Horde, respectiv Rec 2.
Bruno parca n-a fost la fel de cool ca Borat insa, ca si in cazul Borat, il consider un film obligatoriu de vazut datorita dimensiunii sale de documentar echidistant. In sensul ca, desi aparent Bruno e o parodie grotesca a homosexualitatzii, reuseste exact in acelasi timp sa fie si o parodie grotesca a homofobiei. E cam cum era Catzavencu pe vremuri: cu un acelasi banc face pe toata lumea sa se simta prost, desi trailerul te incurajeaza sa crezi ca there is a safe side. Sunt magistrale cel putin 2 scene: dialogurile cu niste gay converters baptisti si o partida de sex homo (aproximativ) intr-un ring de wrestling, in mijlocul unui public exclusiv de rednecksi homofobi a caror reactzie e comparabila cu cea din timpul nenorocirii de la World Trade Center (inclusiv lacrimi de furie neputincioasa). Partea nasoala e ca Bruno are mai multe gaguri decat Borat, care din prisma a ce ma interesa pe mine sunt cam in plus dar asigura probabil deschiderea spre o audientza mai larga care n-ar fi putut fi atrasa strict de substantza filmului. In fine, nu asigura doar deschiderea, ci si inchiderea - sunt oameni care refuza pur si simplu sa se uite la filmul asta, probabil tot din pricina gagurilor scoase in fatza de trailer.
Brick. E unul din cele mai originale filme ale anului, vine din partea unui debutant (Rian Johnson, insarcinat ulterior cu comedia mai de Hollywood Brothers Bloom) si are in distributzie doar teenageri adunatzi de prin seriale TV pt adolescentzi. E vorba de o drama cu liceeni drogatzi si liceence gravide transpus in hainele unui film noir, cu replici, grimase, fum de tzigara si femei fatale luate direct din regulamentele promulgate de Humphrey Bogart si Raymond Chandler. Un tanar isi gaseste fosta gagica moarta intr-un shantz si, cu ajutorul unui sidekick okelarist, investigheaza ce si cum si mai ales de ce gagica, cu 2 luni inainte sa moara, ii daduse papucii pentru un punker cretin (ca-n viatza). E o gramada de umor foarte sec in filmu asta si niste personaje foarte misto (tot arhetipuri noir), printre care Tug - un bataush/bodyguard/cocalar iute la manie si The Kingpin - un student infirm, shef al unei retzele de distribuit droguri prin licee. Ca si recentul In The Loop, filmul tre vazut de doua ori din pricina dialogurilor abundente, eliptice si incarcate de jocuri de cuvinte foarte misto.
Filme contra plictiselii
In categoria asta am bagat 3 reprezentante competente ale comediei horror cinstite (si britanice), gen pe care l-am rezumat pe scurt intr-un recent articol de la Nautilus.
I Sell the Dead. O comedie horror irlandeza de epoca care m-a luat complet prin surprindere, avandu-i in distributzie pe Ron Perlman (Hellboy) si Charlie din Lost (si din Lord of the Rings). Perlman e un inchizitor malefic care asculta spovedania lui Charlie inainte ca acesta sa fie decapitat pentru vina de a fi jefuitor de morminte. Tot restu filmului, Charlie isi povesteste viatza, cum a ajuns el sa lucreze in slujba unui medic (Angus Scrimm din seria Phantasm) care avea nevoie de cadavre pentru studiu. In sensu ca Charlie dezgropa cadavre si le preda inaltelor institutzii pentru progresul shtiintzei. Necazu e ca de la o vreme cadavrele solicitate nu sunt chiar normale - la un moment dat se intampla sa dezgroape un vampir, altadata un extraterestru, incidente care il amesteca pe Charlie fara voia lui intr-o retzea de recuperatori de "cadavre anormale". Filmul nu-si atinge pe deplin potentzialul, fiind un pic cam scurt, dar sper sa auzim si de o continuare, daca nu macar de regizorul asta (un debutant irlandez, Glenn McQuaid). Altfel, filmu mi-a placut mult, l-as fi bagat la filme musai daca nu erau deja atatea misto, in plus asta e strict pt fanii genului.
Lesbian Vampire Killers. Nu e chiar un film grozav, dar e foarte binevenit pentru contrastul pe care l-am resimtzit comparativ cu serialul True Blood si cu filmul Twilight. Adica aici vampirii chiar au dintzi, si nu 2, ci de la 4 in sus, gagicile-s gagici iar vampirii pot fi omoratzi cu elemente religioase, cum ar fi prezervative umplute cu apa sfintzita si o sabie apartzinand unui fost cruciat, cu un dildo pe post de maner. Filmul e facut in vana marilor comedii horror brit Shaun of the Dead si Evil Aliens, dar cam sta in umbra acestora, umorul fiind pe alocuri cam adolescentin si gagurile cam repetitive. Mi-a placut insa ca arata bine, ca are supergagici, ca are pe coloana sonora Wolfmother si ca e englezesc. Povestea nici nu mai stiu despre ce e; in fine, e despre 2 tipi si un preot care vaneaza vampiroaice lesbiene care aburesc fetele dintr-un sat ca sa-i lase pe sateni fara femei. Finalul filmului sugereaza si o continuare care ar trebui sa fie chiar mai tare: Gay Werewolf Killers.
Doghouse. Tot cam de soiul asta e si Doghouse, cea mai recenta comedie horror a lui Jake West (Evil Aliens). Poate e chiar mai aproape de Shaun of the Dead din pricina ca e cu zombie. Treaba e cam asa: un grup de amici se hotarasc sa iasa la iarba verde cu ocazia divortzului unuia dintre ei. De fapt ideea e sa-l scoata pe respectivu in lume, sa-i arate ca e plina planeta de femei si ca are o viatza intreaga inainte. Problema e ca satul in care se duc ei la iarba verde face subiectul unui experiment guvernamental cu gripa aviara care transforma femeile in zombie si le asmute asupra barbatzilor. Asa se face ca grupul de amici, in loc sa get some pussy, ajung sa fie fugaritzi de o haita de gagici zombificate, ceea ce le scoate la suprafatza sentimentele misogine survivaliste. Ca si la Lesbian Vampire Killers, stilul e un pic cam jucaush, gen Evil Dead II, deci usurel, strict pentru fanii genului, in ciuda faptului ca tema profund incorecta politic avea potentzial. Efectele speciale sunt ok, un pic caricaturale datorita stilului ludic adoptat de regizor, dar peste Evil Aliens.
Year One e o comedie biblica, gen extrem de rar (cam un film la zece ani), creat de echipa mogulului Judd Apatow (Funny People, Knocked Up etc etc). De fapt doar a doua jumatate e biblica, caci prima se petrece in epoca de piatra (iar trecerea intre cele 2 se face printr-o padure). Prima jumatate e foarte buna, cu 2 amici: un hunter ratat (Jack Black) si un gatherer ratat (junele din Juno) sunt alungatzi din satul natal si haladuiesc in cautarea unui loc pe care sa-si infiintzeze propriul lor sat si propriul sistem. Dialogurile sunt hilare, usor existentzialiste, pana cand cei 2 eroi se intalnesc cu Paul Rudd - unul din actorii cei mai cool ai echipei Apatow care, din pacate, moare in cateva secunde caci joaca rolul lui Abel. Mai departe, eroii povestii se insotzesc cu ochelaristul din Superbad (aici in rolul lui Isaac, care sufera si breveteaza prima circumcizie) si pica pe mana centurionului roman Vinnie Jones (fost fotbalist, actualmente actor in filmele lui Guy Ritchie). De aici incolo filmul se cam strica, din pricina ca, in loc sa se limiteze la dialoguri, incearca sa propuna o intriga si o actziune. Eroii ajung in Sodoma si cand ai zice ca lucrurile vor exploda in umor incorect politic, se intampla fix pe dos, filmul se cumintzeste si se dilueaza intr-o aventura marunta cu un pic de morala ateist-individualista in discursul final al lui Jack Black. Cum n-am mai vazut de la Life of Brian o comedie de soiul asta, m-am bucurat suficient insa, ca la mai toate comediile apatowiene post-Sarah Marshall, am gasit o comedie fusharita si rezolvata intr-un mod searbad. Sper la un reviriment de la Funny People.
Filme musai
Avatar. Revolutzie cinematografica si o solida poveste SF care incorporeaza o suma de motive din fundatzia genului science fiction. I-am recunoscut in filmul asta pe Frank Herbert, pe Ursula LeGuin, pe E.R. Burroughs, pe O.S. Card dar si pe Kevin Costner, pe Ultimul Samurai, pe Apostolul Pavel si pe Prometeu. I-am regasit si pe Fundatzia Gabriel si pe Luna Amara, si pe Nastase, si pe Geoana, si pe Basescu. I-am regasit si pe Aliens, si pe Terminator, si pe Titanic. Plotul e cvasi-identic cu cel din District 9 de acu cateva luni, + tehnologie 3D folosita cum se cuvine, + setting SF propriu-zis (care, pentru mine, e mai atractiv decat ghettoul tziganesc din District 9, desi avea si ala farmecu lui), + primele figuri animate capabile sa joace pe acelasi calapod cu un actor real, + componenta verde Remus Cernea (care ar trebui sa poarte un tricou cu Avatar toata viatza de aici incolo), + o cafteala cum nu s-a mai vazut de la Lord of the Rings incoace. Din pacate filmul va crea o turbulentza in industrie, blockbusterele ce urmeaza sa apara: Clash of Titans, Prince of Persia, Warcraft, The Hobbit risca sa arate destul de penibil in comparatzie cu Avatar si din pricina asta se va produce o ezitare in industrie pana cand tehnologia din Avatar va fi asimilata de toata lumea pentru a trece cum se cuvine la "nivelul urmator". Oricum, ma asteptam ca filmul sa fie mult mai subtzire, speram in ceva decent la nivelul recentelor Star Wars dar Avatar e cu o clasa deasupra. O recenzie mai completa am pus in revista Nautilus (nr.24, care nu e inca accesibil dar e pe vine...sper).
P.S. Cred ca mufele alea organice alea prin care elfo-shtrumfo-mayashii intrau in comuniune cu natura sunt viitorul cablurilor USB.
Moon. Alt strashnic film SF, in regia fiului lui David Bowie, cu un Sam Rockwell despre care nu-s hotarat daca ar merita un Oscar pt. Best Actor sau pt. Best Supporting Actor. De fapt el e singuru actor din filmu asta, in rolul unui miner detashat pe Luna sa supravegheze niste instalatzii miniere. Ar mai fi si Kevin Spacey, dar el e prezent doar cu vocea, in rolul unui calculator sufletist, gen Odiseea Spatziala. O vreme ai impresia ca filmul recicleaza teme din Solaris si din Odiseea Spatziala, mai tarziu itzi dai seama ca elementele alea erau acolo doar sa te deruteze. Ideal e sa vezi filmul fara sa citesti nimic despre el, si fara sa te uitzi la trailer (nu stiu ce e cu moda asta de kkt a trailerelor care itzi povestesc tot filmul).
Zombieland. Asta e filmu care va salva cultura zombie, acu intr-o vreme in care horrorul e invadat de vampiri emo si varcolaci care se dau la virgine baptiste. Pe de o parte, aparitia filmului e un pic tardiva: pana si regizorul (aproape debutant) o recunoaste - filmul calca pe cararea batatorita de comediile zombie indie din ultimii 20 de ani, cu precadere englezesti (Shaun of the Dead, Evil Aliens, Doghouse) si australiene (Undead, Black Sheep, filmele de arta ale lui Peter Jackson). Pe de alta parte, e primul film zombie care reuseste sa ajunga in varful box office de la remakeul Dawn of the Dead de acu 5 ani. Si prima comedie zombie produsa la Hollywood de la... nici nu stiu de cand? Anii 80? (ma gandesc la Return of the Living Dead). Si unul din rarele filme care ajung in varful box-officeului cu un rating R (=interzis sub 18 ani).
Deci ideea e ca filmul asta nu e o inovatzie, dar e o revolutzie. In sensul ca o chestie care a coclit zeci de ani in industria cinematografica are in sfarsit un profil inalt, cu incasari, vizibilitate, actori mari si tot ce trebuie, un fel de tentativa de lovitura de stat la adresa trendului cu vampiri. S-a mai incercat asta si cu Planet Terror, dar pe ala l-au intzeles doar connoisseurii. Zombieland e in schimb pt toata lumea. Nu si pt toata familia insa: nu avem sex (doar o zombie stripperitza alergand slow motion in sanii goi) dar nivelul de gore este iesit din comun (si nu doar pt o comedie). Are cel mai cool generic de la Dawn of the Dead incoace, doar ca de data asta, in loc de Johnny Cash, piesa de generic e For Whom the Bell Tolls a lui Metallica. Prin film ii mai auzim pe Hank Williams, The Raconteurs, Lou Reed si Van Halen. Filmul contine si cea mai tare scena de ras a anului, cu contributzia magistrala a lui Bill Murray. E interesant si Woody Harrelson pe care, cand eram mic, il percepeam ca pe un fel de sex symbol din aceeasi familie cu Banderas, Pitt, Depp dupa care a deraiat complet de pe shine. Aici are un rol de Don Quijote texan.
In fine, lovitura asta de stat, daca ramane la stadiul asta, o sa fie fix ca revolta tinerilor de la Chisinau. Din fericire lucrurile nu se opresc aici si ni se promite ca Zombieland e inceputul unei trilogii care va asigura o punte de legatura intre generatzii, o punte peste abisul filmelor cu vampiri si varcolaci care o sa ne sufoce in urmatorii 5-10 ani (prevad eu). Avem sustzinere si din spate, din partea francezilor si spaniolilor, care au iesit recent cu doua zombishaguri pe care vreau musai sa le vad, La Horde, respectiv Rec 2.
Bruno parca n-a fost la fel de cool ca Borat insa, ca si in cazul Borat, il consider un film obligatoriu de vazut datorita dimensiunii sale de documentar echidistant. In sensul ca, desi aparent Bruno e o parodie grotesca a homosexualitatzii, reuseste exact in acelasi timp sa fie si o parodie grotesca a homofobiei. E cam cum era Catzavencu pe vremuri: cu un acelasi banc face pe toata lumea sa se simta prost, desi trailerul te incurajeaza sa crezi ca there is a safe side. Sunt magistrale cel putin 2 scene: dialogurile cu niste gay converters baptisti si o partida de sex homo (aproximativ) intr-un ring de wrestling, in mijlocul unui public exclusiv de rednecksi homofobi a caror reactzie e comparabila cu cea din timpul nenorocirii de la World Trade Center (inclusiv lacrimi de furie neputincioasa). Partea nasoala e ca Bruno are mai multe gaguri decat Borat, care din prisma a ce ma interesa pe mine sunt cam in plus dar asigura probabil deschiderea spre o audientza mai larga care n-ar fi putut fi atrasa strict de substantza filmului. In fine, nu asigura doar deschiderea, ci si inchiderea - sunt oameni care refuza pur si simplu sa se uite la filmul asta, probabil tot din pricina gagurilor scoase in fatza de trailer.
Brick. E unul din cele mai originale filme ale anului, vine din partea unui debutant (Rian Johnson, insarcinat ulterior cu comedia mai de Hollywood Brothers Bloom) si are in distributzie doar teenageri adunatzi de prin seriale TV pt adolescentzi. E vorba de o drama cu liceeni drogatzi si liceence gravide transpus in hainele unui film noir, cu replici, grimase, fum de tzigara si femei fatale luate direct din regulamentele promulgate de Humphrey Bogart si Raymond Chandler. Un tanar isi gaseste fosta gagica moarta intr-un shantz si, cu ajutorul unui sidekick okelarist, investigheaza ce si cum si mai ales de ce gagica, cu 2 luni inainte sa moara, ii daduse papucii pentru un punker cretin (ca-n viatza). E o gramada de umor foarte sec in filmu asta si niste personaje foarte misto (tot arhetipuri noir), printre care Tug - un bataush/bodyguard/cocalar iute la manie si The Kingpin - un student infirm, shef al unei retzele de distribuit droguri prin licee. Ca si recentul In The Loop, filmul tre vazut de doua ori din pricina dialogurilor abundente, eliptice si incarcate de jocuri de cuvinte foarte misto.
Filme contra plictiselii
In categoria asta am bagat 3 reprezentante competente ale comediei horror cinstite (si britanice), gen pe care l-am rezumat pe scurt intr-un recent articol de la Nautilus.
I Sell the Dead. O comedie horror irlandeza de epoca care m-a luat complet prin surprindere, avandu-i in distributzie pe Ron Perlman (Hellboy) si Charlie din Lost (si din Lord of the Rings). Perlman e un inchizitor malefic care asculta spovedania lui Charlie inainte ca acesta sa fie decapitat pentru vina de a fi jefuitor de morminte. Tot restu filmului, Charlie isi povesteste viatza, cum a ajuns el sa lucreze in slujba unui medic (Angus Scrimm din seria Phantasm) care avea nevoie de cadavre pentru studiu. In sensu ca Charlie dezgropa cadavre si le preda inaltelor institutzii pentru progresul shtiintzei. Necazu e ca de la o vreme cadavrele solicitate nu sunt chiar normale - la un moment dat se intampla sa dezgroape un vampir, altadata un extraterestru, incidente care il amesteca pe Charlie fara voia lui intr-o retzea de recuperatori de "cadavre anormale". Filmul nu-si atinge pe deplin potentzialul, fiind un pic cam scurt, dar sper sa auzim si de o continuare, daca nu macar de regizorul asta (un debutant irlandez, Glenn McQuaid). Altfel, filmu mi-a placut mult, l-as fi bagat la filme musai daca nu erau deja atatea misto, in plus asta e strict pt fanii genului.
Lesbian Vampire Killers. Nu e chiar un film grozav, dar e foarte binevenit pentru contrastul pe care l-am resimtzit comparativ cu serialul True Blood si cu filmul Twilight. Adica aici vampirii chiar au dintzi, si nu 2, ci de la 4 in sus, gagicile-s gagici iar vampirii pot fi omoratzi cu elemente religioase, cum ar fi prezervative umplute cu apa sfintzita si o sabie apartzinand unui fost cruciat, cu un dildo pe post de maner. Filmul e facut in vana marilor comedii horror brit Shaun of the Dead si Evil Aliens, dar cam sta in umbra acestora, umorul fiind pe alocuri cam adolescentin si gagurile cam repetitive. Mi-a placut insa ca arata bine, ca are supergagici, ca are pe coloana sonora Wolfmother si ca e englezesc. Povestea nici nu mai stiu despre ce e; in fine, e despre 2 tipi si un preot care vaneaza vampiroaice lesbiene care aburesc fetele dintr-un sat ca sa-i lase pe sateni fara femei. Finalul filmului sugereaza si o continuare care ar trebui sa fie chiar mai tare: Gay Werewolf Killers.
Doghouse. Tot cam de soiul asta e si Doghouse, cea mai recenta comedie horror a lui Jake West (Evil Aliens). Poate e chiar mai aproape de Shaun of the Dead din pricina ca e cu zombie. Treaba e cam asa: un grup de amici se hotarasc sa iasa la iarba verde cu ocazia divortzului unuia dintre ei. De fapt ideea e sa-l scoata pe respectivu in lume, sa-i arate ca e plina planeta de femei si ca are o viatza intreaga inainte. Problema e ca satul in care se duc ei la iarba verde face subiectul unui experiment guvernamental cu gripa aviara care transforma femeile in zombie si le asmute asupra barbatzilor. Asa se face ca grupul de amici, in loc sa get some pussy, ajung sa fie fugaritzi de o haita de gagici zombificate, ceea ce le scoate la suprafatza sentimentele misogine survivaliste. Ca si la Lesbian Vampire Killers, stilul e un pic cam jucaush, gen Evil Dead II, deci usurel, strict pentru fanii genului, in ciuda faptului ca tema profund incorecta politic avea potentzial. Efectele speciale sunt ok, un pic caricaturale datorita stilului ludic adoptat de regizor, dar peste Evil Aliens.
Year One e o comedie biblica, gen extrem de rar (cam un film la zece ani), creat de echipa mogulului Judd Apatow (Funny People, Knocked Up etc etc). De fapt doar a doua jumatate e biblica, caci prima se petrece in epoca de piatra (iar trecerea intre cele 2 se face printr-o padure). Prima jumatate e foarte buna, cu 2 amici: un hunter ratat (Jack Black) si un gatherer ratat (junele din Juno) sunt alungatzi din satul natal si haladuiesc in cautarea unui loc pe care sa-si infiintzeze propriul lor sat si propriul sistem. Dialogurile sunt hilare, usor existentzialiste, pana cand cei 2 eroi se intalnesc cu Paul Rudd - unul din actorii cei mai cool ai echipei Apatow care, din pacate, moare in cateva secunde caci joaca rolul lui Abel. Mai departe, eroii povestii se insotzesc cu ochelaristul din Superbad (aici in rolul lui Isaac, care sufera si breveteaza prima circumcizie) si pica pe mana centurionului roman Vinnie Jones (fost fotbalist, actualmente actor in filmele lui Guy Ritchie). De aici incolo filmul se cam strica, din pricina ca, in loc sa se limiteze la dialoguri, incearca sa propuna o intriga si o actziune. Eroii ajung in Sodoma si cand ai zice ca lucrurile vor exploda in umor incorect politic, se intampla fix pe dos, filmul se cumintzeste si se dilueaza intr-o aventura marunta cu un pic de morala ateist-individualista in discursul final al lui Jack Black. Cum n-am mai vazut de la Life of Brian o comedie de soiul asta, m-am bucurat suficient insa, ca la mai toate comediile apatowiene post-Sarah Marshall, am gasit o comedie fusharita si rezolvata intr-un mod searbad. Sper la un reviriment de la Funny People.
12 comments:
Ah, in sfarsit un SF care se ridica la pretentziile tale filozofice.
Daca vrei sa intri in comuniune cu natura nu trebuie sa astepti pana-ti evolueaza usb-ul, poti sa-ti bagi o creanga in fund pana devii albastru.
1.Happy New Year & Shit, first of all.
2.Ma bucur ca ai dat totusi o sansa lui Zombieland.
3.Thanks pentru Doghouse, inveselit seara.
4.Baga un ochi si pe The Invention of Lying, cu un Gervais inca in forma.
la multi ani si tie
Hai noroc si traiasca 2010!
Cu regret te informez ca Funny People are not so funny... Bre, Apatow a cam imbatranit, nu mai face filme cu nesimtiti tandri. La mine e dezamagirea anului.
Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now keep it up!
yes, you are now on the wave
NAUTILUS 24 e online, sa traiti!
World of Warcraft/elfi si Old mans war, bune de adaugat la lista de "cu ce seamana" Avatar. La dracu, seamana cu o gramada... dar arata super! :)
O recenzia la Avatar mai buna decat a ta:
http://failblog.files.wordpress.com/2010/01/epic-fail-avatar-plot-fail.jpg
Same here: ""Funny" People" mi-a stricat seara.
man avatar e mai overrated decat titanicul nu alta !. Efecte speciale e tot ce e de capul lui, iar din pacate alea deja apar si in filmele de duzina. Nu vad de ce m-ar impresiona un film cu efecte beton , cele mai scumpe dar cu cea mai ieftina idee, mostenita inca de la Karl May incoace. Personal am fost foarte dezamagit de acest "Winnetou (Legolas-look alike) spatial".
Prefer o idee buna, cu o actiune desfasurata intr-un platou ca la teatru fata de un film cu super efecte dar care nu-mi mai spune nimic nou sub soare ba mai mult imi repeta aceiasi chestie ala hollywood. Si mai are si un final d-ala ca in sfarsitul de nivel de la joace cand you have to fight the bad guy. Boooriiinnggg !!!!
Mike, sa nu exageram, caci nimeni nu vrea sa se intoarca la Dogville, nici macar von Trier. De ce sa nu fim pretentiosi? Un film trebuie sa aiba idee buna, scenariu bun si realizare beton. Nu noi trebuie sa coboram stacheta, ci filmele sa si-o ridice pe a lor.
Post a Comment