Dante, Garris, Schmidt, Holland,Gordon, Medak, Tsuruta

Masters of Horror
sezon 2, ep. 7-13

Cum ar veni, asta e a doua jumatate din al doilea sezon al serialului MoH (de prima jumatate am discutat aici, iar de primul sezon nu mai stiu, datzi un search prin blog). Cam toate episoadele sunt ecranizari dupa autori relevantzi, din pacate nu la fel de relevantzi sunt regizorii selectatzi, acest sezon 2 suferind de o selectie indoielnica a unor nume care nu prea merita eticheta Masters of Horror. Episoadele sunt cam asa:

The Screwfly Solution. Asta e ecranizarea uneia din povestile autoarei James Tiptree Jr., pionieritza SFului sexist. As zice feminist, dar pe alocuri in povestile ei sexele se amesteca in asa hal incat nu mai e clara diferentza. Oricum, Tiptree a fost in anii 70 lidera emanciparii feminine in SF, fantasy si horror, desi treaba asta s-a aflat tarziu, dupa ce s-a deconspirat din spatele pseudonimului masculin. Povestea ei ecranizata in cadrul MoH (premiata Nebula, finalista Hugo si Locus) se incadreaza perfect in temele sexiste ale autoarei: un virus de origine necunoscuta ii afecteaza doar pe barbatzi si le transforma instinctele sexuale in instincte de agresiune la adresa femeilor. Incet incet, femeile sunt decimate de pe fatza Pamantului, iar eroina principala reuseste sa supravietuiasca mascandu-se in barbat si traind prin paduri. Mi-a placut si faptul ca Jason Priestley (Brandon din Beverly Hills) joaca rolul unuia din barbatzii aia dezaxatzi de virus. Episodul a fost regizat de Joe Dante, care si in primul sezon a avut un episod excelent, axat pe comentariu social (Homecoming). Totusi, episodul e cam sarac in elemente horror si oarecum nelalocul sau in cadrul acestui serial.

Valerie on the Stairs. Ecranizare dupa Clive Barker, maestrul horrorului erotic, gay si sado-maso. In povestea asta se face ca cenaclul Atelier Kult se muta intr-o vila lasata mostenire de un scriitor mort, un fel de Casa Scriitorilor in care tinerii aspirantzi pot sa stea pana isi vad publicat primul roman. Unii insa, care n-au casa lor, ajung sa stea pe blat (publicand in secret, sub pseudonim), altzii pur si simplu putrezesc acolo pana la adanci batranetzi, incapabili sa produca un text rezonabil. Un tanar aspirant se baga in afacerea asta si noaptea o vede pe scari pe Valerie, o tanara goala, hormonala, vibranta si stravezie speriata de spectrul unui monstru viril si erect care o tzine prizoniera pe lumea cealalta. Tanarul scriitor umbla sa afle cine e Valerie si cum o poate ajuta si afla ca e un personaj al cartzilor scrise si nepublicate de membri atelierului. Cica asta e soarta scriitorilor ratatzi: ca visele lor sa produca monstri si gagici bunoace. Ar fi cool daca s-ar intampla asta si pe Atelier Kult. Am uitat sa zic, episodul e regizat de Mick Garris, creatorul serialului si tipul care a regizat cele mai multe ecranizari Stephen King. Guest star: actorul Christopher Lloyd (Familia Addams, Back to the Future).

Right to Die. Fiecare sezon MoH si-a propus sa promoveze un debutant. In primul sezon a fost Lucky McKee (episodul cu lesbienele si gandacii). In sezonul asta e Rob Schmidt (Wrong Turn, Alphabet Killer) cu o poveste horror destul de traditionalista (comparativ cu restul serialului). Un dentist sufera un accident de masina care ii baga nevasta in spital definitiv si irevocabil, in coma, mutilata si cu arsuri beyond reasonable (un nou exces al echipei de efecte speciale). Dentistu are si o amanta creatza, desi nu stiu la ce-i trebuia, ca nevasta lui fusese o superbunoaca horny. Din pacate tot horny a ramas si dupa accident, in sensu ca trupu ei ars si mutilat il bantuie pe dentistu nostru si il obliga la partide de sex de o gretzoshenie erotica comparabila cu cele din episodul Jennifer. Deci e o poveste d-aia cu sex cu fantome in care singura surpriza e aparitzia actorului Corbin Bernsen, eroul seriei horror The Dentist. Cum si filmul asta e cu un dentist, banuiesc ca l-au bagat pe Bernsen ca pe un winkwink adresat exegetzilor ca mine.

We All Scream for Icecream. Ecranizare dupa o poveste de John Farris (un autor cvasianonim dar admirat de colegii de breasla), in regia lui Tom Holland (creatorul primului film Chucky si regizor a catorva ecranizari Stephen King de mana a 2-a). E unul din cele mai slabe episoade ale serialului, mi-a tresarit inima doar cand l-am recunoscut in rolul principal pe eroul serialului Oz. Povestea e cu un clown zombie care imparte la copii inghetzate-voodoo, in sensu ca atunci cand copilu mushca din inghetzata, tatal lui se topeste ca o inghetzata (cu un efect vizual destul de ridicol dar, na, face si asta parte din farmecul serialului). Episodul isi are locul lui in serial (bifand toate temele majore din horror, trebuia sa se ajunga si la clownul malefic) dar e destul de searbad.

The Black Cat. Ecranizare dupa Edgar Poe, cu si despre Edgar Poe, in regia lui Stuart Gordon, probabil cel mai bun ecranizator de Lovecraft (Reanimator si episodul lovecraftian din primul sezon MoH). Episodul e filmat in sepia si contzine un detaliu extrem de funny pt cine cunoaste: faptul ca rolul lui Poe e jucat de actorul cult Jeffrey Combs (Reanimator) care ce-i drept nu prea se descurca dar oricum ideea ramane funny (cel putzin pana la filmul in care Poe va fi jucat de Sylvester Stallone, iese in 2011 parca). Episodul mi s-a parut cam slabutz, nu stiu daca din cauza actorului, a lui Poe sau a regizorului. Cred ca toate-s de vina cate un pic, cu exceptzia scenariului: povestea originala era cam banala si scenaristii s-au chinuit sa o faca mai interesanta prin faptul ca il plaseaza in rolul principal al propriei povesti pe Poe insushi (aici alcoolic, ratat si considerat un exponent al subculturii, dupa cum se intampla si cu marii scriitori horror din zilele noastre pe care-i asteptam sa moara ca sa-i apreciem). Povestea e despre Poe care innebuneste din pricina alcoolismului, a unei gagici bolnavicioase si a unei pisici demonice. Daca povestea era lasata pe coordonatele astea era misto dar pana la urma se dovedeste ca totul e un delirium tremens al autorului, care il si inspira sa scrie povestea cu pricina.

The Washingtonians. Ecranizare dupa Bentley Little (un tanar autor intens promovat de Stephen King) si in regia ungurului Peter Medak (regizor TV: Carnivale, Twilight Zone, Species 2), e unul din varfurile sezonului. O familie afla crudul adevar ca istoria SUA a fost scrisa de niste mincinoshi si ca Washington a fost seful unei secte canibalice care dainuie si in zilele noastre. Partea si mai funny e ca Washingtonienii astia chiar au existat si au fost predecesorii Alcoolicilor Anonimi. Daca in Romania s-ar scrie asa ceva despre Cuza sau Stefan cel Mare, autorul probabil ar fi executat public, daramite sa il ecranizeze.

Dream Cruise. Dupa buna traditzie, fiecare sezon MoH trebuie sa contzina un episod japonez. Asta e ecranizare dupa Koji Suzuki (creatorul isteriei The Ring si a horrorului cu fanome japoneze) si, evident, e tot cu fantome japoneze. Regia ii apartzine lui Norio Tsuruta, un regizor J-horror competent (Yogen si un prequel The Ring). Episodul are o gramada de probleme care mi-au sugerat ca a fost cam fusharit si bagat pe ultima suta de metri in serial: efectele speciale sunt cele mai slabe din toata istoria serialului iar actorii sub orice critica, in special cei japonezi care vorbesc engleza stricata a lui Takashi Miike, minus efectul funny. Diferentzele fatza de episodul lui Miike sunt de la cer la pamant. Episodul a fost scos pe DVD cu 30 de minute de material in plus, deci probabil senzatzia de fushareala se trage si de la editarea brutala. Povestea e despre un cuplu + amantul doamnei care ies pe mare la o croaziera si sunt bantuitzi de fosta nevasta a actualului sotz, inecata in apele cu pricina ca sa mearga mai usor divortzu.

In final, la trasul liniei, sezonul 2 din MoH a fost ceva mai slab ca primul dar a pastrat un nivel general inalt. Tematic, s-au bifat motivele ramase neabordate dupa primul sezon (canibalism, fantome japoneze, pisici satanice vs. E A Poe, clovni demonici, divortzuri horror, satanism, vampiri, ura dintre femei si barbatzi). Serialul si-a pastrat diversitatea, oferind si sitcomuri horror, si drame, si pastishe, si comentariu social. Varfurile sezonului au fost mai putzine (episoadele lui Medak, Anderson, Argento). Majoritatea au fost la un nivel mediu, entertaining (Dante, Landis, Carpenter, Gordon, Schmidt, Dickerson si Garris). Episoadele slabe au fost ale lui Tsuruta, Holland si Hooper.

De aici incolo serialul a cotit-o pe doua cai: serialul Masters of Science Fiction (care a avut o viatza scurta) si serialul Fear Itself (care trebuia sa fie sezonul 3 din MoH) dar mutarea la o noua retzea TV a obligat producatorii sa schimbe titlul, lungimea episoadelor si sa accepte cenzura asupra contzinutului sexualo-horror. Pana la urma ambele proiecte au luat pauza pe durata nedeterminata (MoSF dupa 6 episoade, Fear itself dupa 13).