Razboi si pace

DMZ (vol 1-5)

de Brian Wood

Brian Wood, inainte sa debuteze in mediul BD a fost designer grafic pentru jocuri video importante - Max Payne, Manhunt, Grand Theft Auto. Cu asta ati remarcat elementul comun - decadentza urbana.

DMZ asta e o serie BD noua foarte trambitzata prin toate mediile si chiar pe la televizor pentru ca vorbeste despre lucruri importante, pentru unii chiar foarte importante, dar pentru mine prea putzin importante. M-a luat valul si manipulat fiind de marketeri dar si de copertile destul de serioase, mi-am luat cele 3 volume aparute pana acu dar ma tem ca ma opresc aici cu ele. Oricum, tzin sa va tzin la curent ca sa nu patzitzi ca mine sau sa stitzi in ce va bagatzi.

DMZ (=demilitarized zone) e intr-adevar o poveste importanta, subiectul fiind un nou razboi civil in sanul unei Americi nu foarte futuriste, ba chiar contemporane. Cu asta cred ca e clar de ce povestea e importanta si de ce critica a aplaudat fara retzinere aceasta serie. Pentru mine insa, e la fel de importanta precum ar fi pentru un american povestirea mea despre razboiul dintre moldoveni si ardeleni. In primul rand, you dont get it, in al doilea rand, you dont care! Acuma sigur, istoria Americii si reverberatziile razboiului de Secesiune pe planeta au o relevantza mult mai mare decat o rascoala fantasy a moldovenilor in secolul 21, dar asta si pt ca americanii si-au marketat istoria cum se cuvine. Chiar si asa, faptul ca majoritatea evenimentelor din DMZ au loc in Manhattan, devenita zona demilitarizata (adica fara lege si ordine, in care oricine face orice), cu detalii geografice cu care nu-s deloc familiarizat si pot doar sa le intuiesc importantza, face ca o buna parte din mesaj sa nu ajunga niciodata la mine si ala care ajunge sa nu ma intereseze.

Si mai e o buba - it sucks. Autorul Brian Wood e atat de atras de tabloul ideii incat uita sa incropeasca un plot inteligent, desfasurarea actiunii fiind o carpitura punctata cu momente de reculegere pe tema razboiului si imagini cu americani in posturi umilitoare, flamanzi, bolnavi, manipulatzi de mass-media (which is cool dar, din nou, unde pana mea e plotu?). Toate elementele care fac miezul unei distopii sunt evitate - organizarea societatii postapocaliptice e neglijata, cauzele conflictului si motivatziile taberelor probabil inca nu au fost definitivate de autor si ni le rezerva pentru volumele viitoare (which i doubt).

N-as vrea nici sa fiu prea rau cu acest titlu si cu munca lui Brian Wood, dar backgroundul sau in industria jocurilor ma face sa fac o paralela si sa afirm ca povestea DMZ are exact atata naratziune cat ar avea un joc povestit. Unde mai pui ca de la o vreme incepe sa semene cu filmul lui Carpenter, Escape from New York - un jurnalist ambitzios e abandonat de postul TV pt care lucra in zona demilitarizata Manhattan, unde se descurca si el cum poate, dar mai mult se plimba, culege impresii, face poze, sex si cugeta pe tema propusa de Brian Wood. Adica personajul principal nu e decat un ghid al cititorului si un vehicul pentru opiniile autorului. Abia in volumul 3, Public Works, personajul se transforma in jurnalistul erou, atat de drag americanilor, care se infiltreaza intr-o celula terorista si ii dejoaca planurile seducand o gagica care trebuia sa fie suicide bomber. Cam asta e si punctul maxim al povestii, apoi plotul lesina la loc intr-o succesiune de interviuri si discutii pe marginea unor proteste de pace inabushite in sange de armata americana (volumul 4, care va apare in februarie). Apoi Brian Wood uita de tot de personajul sau jurnalist si dedica volumul 5 (care va apare mai la vara) unor personaje episodice care au aparut pe ici pe colo prin poveste, axandu-se pe flashbackuri gen Lost cu care mai taraganeaza o vreme seria.

Faptul ca am pomenit si de cele doua volume care inca nu au aparut nu tre sa induca eroare - contzinutul lor e deja disponibil in forma serializata, cele 5 volume fiind de fapt colectziile care grupeaza cele 26 de numere aparute pana la momentul scrierii postului asta.

- plusuri: o tema importanta, de cugetat si de speculat: cat mai e pana la un razboi intre Romania si Basarabia? Podul de flori, s-a daramat, a venit Prutu si l-a luat....

- minusuri: accent prea puternic pe specificul SUA, divertisment zero, poveste foarte diluata, din cele 5 volume se putea scoate unul singur si bun