Se pare ca a fost luna albumelor solo. Sa le luam pe rand.
Hot babes
Agua de Annique - albumul Air, noul chip sub care canta fosta doamna de la Gathering si PJ Harvey - White Chalk pe care o shtim cu totzii, nu-i asa. Acuma problema e ca Annique putea sa-si scoata albumu si cu Gathering, ca nu se plangea nimeni, dupa cum arata si exemplul asta. In timp ce PJ Harvey putea linistita sa-si scoata albumul sub numele Tori Amos, dupa cum se vede din exemplul asta. Oricum, doua albume faine.
Mi-am amintit de o trupa pe care am ignorat-o vro doi ani, adica exact cat sa scoata un album pe la spatele meu in 2006. E vorba de proiectul industrial Android Lust, o tziganca din Bangladesh cu albumul Devour, Rise and Take Flight de mare angajament. Seamana dubios de tare cu ultimul Nine Inch Nails si are o pesa cu genialul refren You think you have the right, Coz you fukked me a couple of times, To tell me what to do, With this dead body of mine. Pe youtube am gasit doar doo pese: Stained si Dragonfly.
27 e alta gagica (plus frasu) din tagma lui PJ Harvey, un pic mai rock in sensu ca ii gasitzi la Relapse Records unde nu prea ar avea ce cauta conform stilului practicat. Holding on for brighter days e albumu, fara titlu asta googleu nu va ajuta, numele proiectului fiind cam neinspirat pentru noua era informatzionala. Poate va ajuta adresa de myspace.
Pe Tarja am sarit-o, asta este, i-a trecut vremea.
Hot guys and homos
Vocalu de la Tool a scos albumul lunii: proiectul Puscifer cu genialul titlu V for Vagina. Ia vedetzi o prestatzie live aici. E vorba de un cover si nu prea are legatura cu ce se aude pe album. Albumul e mai spre RnB, cu ritmuri Ipecac Records (mai exact Lustmord), coruri voodoo, incantatzii James Brown si o gramada de invitatzi de la Primus, King Crimson, Audioslave. Pe alocuri ce se aude aici s-a mai auzit pe albumul de coveruri a lui Perfect Circle - Emotive. Primul clip oficial al albumului e Queen B. Albumu se poate asculta pe myspace.
Sergiu Tankian a venit si el cu un album de nu-metal electoral care incapea in discografia System of a Down. Asta e primul single. Asta e al doilea single. Asta e al treilea. Asta e al patrulea. Si treaba nu se opreste aici, se pare ca fiecare piesa a albumului va avea un videoclip. Suportul instrumental e asigurat de oameni din SOAD si din Primus.
Patrick Wolf e un homo emo din Londra care canta un fel de pop experimental optzecist despre cum e sa supravietzuiesti abuzurilor sexuale in copilarie. Si dupa aia sa ajungi homo. Si emo. Nu vreau sa sune a rea vointza, dar chiar despre asta canta si daca nu ma credetzi uitati-va prin versuri. Preferata mea e piesa cu cu genialul refren Who puts me in the magic position?. Remarcati corul copiilor molestati. Oricum de remarcat ca baiatu asta isi face singur muzica, canta la 100 de instrumente dubioase si e the next hot gay pop star. Albumu nu e atat de vesel pe cat ar sugera acest single si cocheteaza frecvent cu goticu, EBM si diverse trenduri indie actuale. De exemplu asta.
A iesit si un album de black metal sanatos, englejii de la Anaal Nathrakh care calca incet pe urmele norvegienilor dubiosi (poate mai tzinetzi minte proiectul colaborativ Dr. Fate de asta primavara, cu Garm si inca catzva). Sunt engleji, deci oameni serioshi, cu un titlu shakesperian Hell is Empty and all the Devils are here. Muzica e hiperagresiva, cu coruri teatrale, screamete grindcore si schelalaituri horror cum n-atzi mai auzit. Jumatate e boring dar jumatate e cool.
Live e o trupa de rock spiritual care in tineretzea mea se lupta de la egal la egal cu Michael Jackson, REM si Cranberries iar acu nu mai aude nici dracu de ei, penultimu album avand vanzari de ordinu zecilor de mii de bucatzi (de la 8 milioane din genialul disc Throwing Copper). Au scos recent Radiant Sea, pe care nu prea am de ce sa il recomand, fiind mai degraba o compilatzie de demouri si 2 piese noi, insa ma folosesc de ocazie sa va amintesc sa scoatetzi de la naftalina aceasta trupa care a avut macar 2 albume geniale la viatza ei, plus inca vro 2 care nu erau de lepadat, plus nishte magarii dupa ce au luat-o spre white metal. Oricum, nu s-au dat la MTV multe piese ca astea:
- Freaks, preferata mea de pe albumu dedicat sexului tibetan si lui Henry Miller
- Lakini's juice, piesa nu-metal a trupei dupe acelasi album cu sex, Bivolaru si voie buna
- Lightning Crashes, cea mai cool balada a trupei de pe cel mai cool album al anului 1994
- Run to the water, o mare piesa de pe albumul ecologist
- Runaway, asta e deja de pe albumele naspa dar imi place sa fac autostopu pe ea.
Si ca sa vedetzi ce-am fost si ce-am ajuns, asta e nivelul trupei in mileniul 3: Overcome.
Poate ar trebui pomenit si coverul Johnny Cash.
La DVD-uri m-am rezumat la The Dwarves - FEFU, care din pacate e o varza, nu pt ca nu ar contzine material de calitate despre o trupa care a facut istorie din concerte cu maxim 50 de oameni in public ci pt ca e aberant de scurt. Adica tot DVD-ul e dedicat videoclipului FEFU (ala cu Suicide Girls, vi l-am aratat luna trecuta), la care se adauga un making of, cateva interviuri (haioase ce-i drept) si imagini antologice din anii 80 cand baietzii de la Dwarves cantau in putza goala si isi chemau fanii pe scena sa ii bata. Un material important, dar insuficient incat sa justifice un DVD.
A, si pana nu uit, au scos albume Helloween, Primal Fear si Gamma Ray, trei trupe care de o groaza de ani isi sapa groapa reciproc, se plagiaza reciproc si bat pasu pe loc. La Gamma Ray e notabil ca discutam despre Land of the Free partea a 2-a, truc la care Helloween le-au luat-o inainte. N-are rost sa mai discutam, ultimul album serios a lui Gamma Ray a fost ala cu martzienii. Oricum, un gen de muzica orientat spre fanii zombie if ya knoe what a mean.
Luna asta nu stiu cui sa dau premiul dobitochles asa ca dau unu pe care il tzineam de rezerva pentru orice eventualitate: Hellraiser, user metalfan evident, pentru a lifetime of achievements.
5 comments:
Ma mir ca mai pomeneste cineva ceva de Live. Voiam sa le fac o biografie extensiva, de la concertele in care sala tacea cand fiul de imigranti polonezi, Ed Kowalczyk venea pe scena pana la Songs from Black Mountain unde piesele par cumva stoarse...
Gresesti cand zici ''Overcome'' - nivelul trupei in mileniul trei. Albumul ulterior ''Birds of Pray'' a corectat greseala care a fost ''V'', probabil cel mai prost album Live.
Recomandari : Primele doua albume, Mental Jewelry si Throwing Copper si al patrulea The Distance to Here.
Cel mai bine se incepe cu bestul desi una din piesele mele favorite, Tired of Me se gaseste pe Mental Jewelry.
Mie-mi placea I Alone cu clipul ala dement. Dar is de parere ca au dat lovitura atunci in umbra trupelor gen Pearl Jam, etc. Habar n-aveam ca mai scot albume, suna a disturbed mai lalait :) Si sa fie clar, cel mai tare album al lui 1994 a fost, este si va fi Illmatic-ul lui Nas.
androidu e inainte de nin. oricum shikhee e un fel de reznoritza ashea
Patrik Wolf ala e penal rau de tot. Piesa aia cu magic position e atat de nashpa incat devine chiar un picut cool. Daca ala e the next emo star m-am lamurit :D.
patrick wolf e mega cool. saul williams ai uitat! e in rainbows style release : http://niggytardust.com/saulwilliams/download
Post a Comment