Filmele vorbite pe la spate - sep/oct 2007

Filme MUSAI

3:10 to Yuma. Da, domle. Westernurile in ziua de azi sunt few and far between si alea care sunt ori apar pe Hallmark, ori sunt remakeuri, ca in cazu titlului de fatza. Acuma remake, neremake, asta e un film solid care sta in picioare indiferent cum e vremea afara. Regia e a lui James Mangold (baiat serios: Walk the Line, Girl interrupted) iar primadonele sunt Christian Bale, care nu s-a mai prea ingrasat de la Masinistu incoace, si Russel Crowe care a cam facut falcutze. Mai apare si Peter Fonda. Treaba cu westernurile e ca ai garantat peisaje misto, muzica serioasa si replici la obiekt. Adica nu se face la tot pasu filozofie, toate conflictele se rezolva din priviri, pistoale si vorbe nespuse. Singuru neajuns al filmului lui Mangold e lipsa gagicile bunoace, apare doar o barmanitza deprimata ca si-a ratat cariera de cantareatza din pricina tuberculozei. Russel Crowe e shefu unei bande de talhari, capturat de politzie din pricina ca s-a dus la curve cu banii furatzi dintr-o diligentza. Christian Bale e un fermier cu picior de lemn care are nevoie de bani sa-si salveze ferma de Regia CFR asa ca se angajeaza sa-l duca pe Crowe la gara, unde tre sa ia trenu spre pushkaria din Yuma. Din pacate gara e la vro 2 zile de mers calare si pe drum sunt atacatzi ba de indieni, ba de chinezi, ba de banda lui Crowe care vrea sa-si elibereze shefu. Filmu e mancat pe paine de cei doi actori aflatzi in forma maxima, in trupul unor personaje care se simpatizeaza reciproc dar tre sa-si vada fiecare de pielea lui. In sensu ca talharu Russel Crowe e un tip cool cu care ai ce povesti, iar Bale face treaba asta doar pt bani si pt familie. Asa ca Crowe il tot ademeneste cu mita iar Bale tot incearca sa caute un sens in faptu ca talharu asta i-a facut mai putzin rau decat autoritatzile pentru care si-a sacrificat un picior in razboi. Si totusi, se duc la gara. Comparativ cu filmul original care era un schimb de glume intre doi cowboy veseli, varianta asta e plina de sange, de suparare, de incrancenare.

Bug e o foarte intensa adaptare a unei piese de teatru horror, in regia clasicului William Friedkin (Exorcist, Filierea franceza). Gingasha Ashley Judd e in filmu asta o distrusa chelneritza intr-un bar de lesbiene, fugita de acasa dupa ce si-a pierdut copilu si sotzu s-a dus la pushcarie. Ea sta toata ziua in maieu si kilotzi intr-o garsoniera plina de mushte si face petreceri cu pretenele ei lesbiene. Intr-o zi una din astea il aduce la petrecere pe Pete the freak, un tip care n-are unde dormi si ramane in garsoniera spre ciuda lui Harry Connick Jr. (Copycat) care e sotzul proaspat iesit din puscarie si gelos. Pete the freak se dragosteste cu femeia si isi alina durerea unu altuia, durerea lui Pete fiind ca n-a mai avut o femeie de 4 ani, dar nu e nici gay, nici impotent, ci e venit de la casa de nebuni, are un stres legat de gandaci si se tot joaca cu un microscop. Vreau sa zic ca dialogurile sunt foarte tari si actorii sfaraie de intensitate emotzionala si imaginea e uscata si panicata iar povestea incepe sa degenereze nasol cand Pete the Freak incepe sa-si scoata sigur maselele ca sa gaseasca cuiburile de gandaci implantate de armata SUA. Cu sigurantza cel mai bun Friedkin din ultimii 30 de ani. Am scris si cronica.

Stardust e cea mai recenta ecranizare dupa Neil Gaiman despre care daca inca nu ati auzit inseamna ca traiti pe alta planeta. Romanul e publicat la noi de Tritonic, recent reeditat cu o coperta noua - afisul filmului. Partea proasta e ca filmul are efecte speciale de Hallmark, nu are sex si sange si ecranizeaza de fapt cam jumatate din cartea lui Gaiman. Partea buna e ca e un fantasy hazliu (mai hazliu decat Piratii din Caraibe) cu cativa actori cheie in roluri secundare - O'Toole, De Niro, Pfeiffer. O'Toole continua sa fie pe moarte, mai zombificat ca in Venus, si isi joaca unica scena pe o canapea, in rolul unui imparat cu 7 fii ambitzioshi care trebuie sa se omoare unul pe altul pentru ocuparea tronului. In urma asasinatelor politice raman in viatza 2 dintre fratzi, Primus si Septimius, care trebuie sa isi dovedeasca sangele regal recuperand un meteorit observat pe cer in timpul intrarii in atmosfera. La meteorit mai ravneste si vrajitoarea Michelle Pfeiffer, care foloseste praful de stele pentru face-lifting, silicoane si liposuctzii. Al treilea pretendent si cel mai important, e tzaranul Tristan care i-a promis unei parashute ca-i aduce meteoritul daca se marita cu el. Apare si Robert De Niro in rolul unui traficant de fulgere gay care si-a tatuat cu aceasta ocazie o inimioara pe celebra alunitza. Un rol de compozitzie a lui De Niro care ne sugereaza ca actorul incearca disperat sa iasa de sub imaginea consacrata de mafiot. Vreau sa zic ca in ciuda abrevierii majore a plotului, sunt o gramada de motive sa razi in hohote in cea mai mare parte a filmului si totusi filmul nu degenereaza niciodata in parodie, pastrand o atmosfera de basm care lipseste din majoritatea productiilor de gen de la Lord of the Rings incoace. Am facut si cronica.

The Host (Gwoemul) e cel mai mare succes de box office coreean, un creature feature care amesteca drama de familie cu monster movie si satira politica. Americanii se hotarasc sa goleasca niste borcane intr-un rau, ceea ce face ca unul din pesti sa creasca foarte mare si sa iasa intr-o buna zi la vanatoare de oameni. Printre cei vanatzi e si o fetitza mica, dusa intr-un barlog cu oase si cadavre. Familia ei tre sa se lupte cu carantina si cu politicienii ca sa ajunga la barlog sa o salveze pe aia mica si sa omoare monstrul. Efectele CGI sunt superbe si amuzante, muzica e fantastica, filmul sare pe nesimtzite de la horror la haios la drama de familie, just the way i like it. Singuru necaz e cu scenariul care, ok nu tre sa fie realist, da e nitzel incoerent si insista pe personaje irelevante in timp ce cele relevante tot apar si dispar din film. Plus ca si coreenii astia au niste fetze cu care e greu sa-i iei in serios. Deci se poate.

Filme CONTRA PLICTISELII

Fracture e un Hopkins show juridic facut de ala cu Primal Fear. De data asta contravocea lui Hopkins e recent nominalizatul Oscar Ryan Gosling (Half Nelson). Filmul decurge frumos si ar fi un thriller banal daca thrillerele banale nu ar fi o raritate azi cand publicul e disperat dupa twisturi incredibile. Deci Hopkins asta e un boshorog cu o nevasta frustrata sexual care isi face de cap cu un politzist. Hopkins se necajeste nevoie mare si cand gagica vine acasa ii face felu, apoi il suna pe politzist sa vina sa vada. Politzistu vine, ii ia confesiunea si cand isi da seama ca Hopkins e chiar barbatu caruia ii punea coarne, se enerveaza si il ia la bataie. Motiv pt care politzistu cu pricina si confesiunea luata devin invalizi juridic iar Hopkins se joaca pe degete cu sistemu juridic desi toata lumea stie ca el a facut crima. De partea cealalta a fileului e Ryan Gosling, un avocat cu putza mare care vrea sa ajung in patu viitoarei lui shefe dar pt asta tre sa castige procesul care pare la inceput banal si apoi se impute pana la disperare sub ranjetul sarcastic a lui Hopkins. Un film plin de tensiune autentica. Am scris si cronica.

Wrong Turn e filmul ala despre orasheni ratacitzi prin padure care dau buzna in casele oamenilor de la tzara si dupa aia se mira ca sunt fugaritzi cu drujbele. Diferentza pe care o propunea Wrong Turn era ca distractzia nu se mai desfasoara in praful shoselelor din Texas ci in padurile din Virginia. Asta inseamna peisaje frumoase, mult verde, sex pe malu raului clipocind si o mica doza de Blairwitch Project. Asadar, un redneck horror dragutz, cu actori sexy, tensiune, violentza si peisaje frumoase. Semnul maxim de apreciere a regizorului pe atunci debutant Rob Schmidt a fost invitarea lui in randul Masters of Horror (fiecare sezon promoveaza un debutant). Iata ca in 2007 apare Wrong Turn 2 de pe mana unui alt regizor debutant, se pare ca la fel de ambitzios ca si primu. Puncte forte ale acestui sequel:

• gaguri horror cu sange si matze over-the-top;
• cam ca si in Hills Have Eyes 2, se pune un usor accent pus pe personajele negative, adica ni se ofera o perspectiva asupra vietzii sexuale si sociale a familiei de rednecksi mutantzi, plus un bebelush inbred diform care suge degete (amputate), plus un mutant care se masturbeaza, plus o scena de gelozie intre doi fratzi inbred;
• the dinner scene luata cu totul din Texas Chainsaw Massacre;
• o actritza bunoaca luata din Texas Chainsaw Massacre - the remake (aia care nu e Jessica Biel);
• un actor negru pe care il cheama Texas Battle (pe bune!);
• plus marele cantaretz si om serios care este Henry Rollins, pe care e o placere sa-l vezi in roluri de Rambo, incruntat, mushcand coaja de copaci si scotzandu-si sagetzi din burta.

Puncte slabe: premisa filmului e similara cu Blairwitch Project 2, un film de trista amintire. Adica niste tineri sunt aruncatzi in padure in cadrul unui reality show gestionat si monitorizat de Henry Rollins, marele om care este. Al doilea necaz e ca lipseste cu desavarsire tensiunea si atmosfera din prima parte. E un film in care accentul cade pe gaguri, gagici si pe Henry Rollins si orice sentiment de teroare care bantuia filmul original se duce dracului. Partea buna e ca ceea ce isi propune filmul sa faca face bine deci pana la urma e o distractzie destul de serioasa.

Filme CRAPPOLA

Perfect Stranger e incununarea trendului de filme-ghicitoare atat de apreciate de cei care merg la filme ca "sa-i ajute sa gandeasca". N-ai mai vazut asa ceva. Halle Berry se intoarce in clica filmelor de mana a treia dar nici macar nu are tit flashuri memorabile (vezi Swordfish) sau sexy catfights (=Catwoman). Brusc Willis n-a parasit niciodata lumea a treia a filmului, dar el e unul din cei care o innobileaza. Din pacate acilea e un personaj secundar, mare patron corporatist cu slabiciune pt gagici si banuit a fi omorat o parashuta care-l shantaja cu pericolul divortzului. Asadar Halle Berry e o ziarista ratata care vrea sa-si salveze cariera dandu-l in gat pe Brusc, motiv pt care se angajeaza la firma lui si ii rascoleste e-mailurile cu ajutorul hackerului Giovanni Ribisi (l-atzi vazut murind in Saving Private Ryan). Acuma mi-e imposibil sa subliniez cat de ridicol de imprevizibil e filmul asta, fara sa o dau in spoilere. Ca sa va inchipuitzi asa un pic, de pe la jumatatea filmului incepe alt film. Va recomand mai degraba cronica.

Alt thriller de sezon e Disturbia, al doilea hit al tanarului cu nume de salata de beouf pe care l-atzi vazt si in Transformers. Ca si anteriorul film, ramai cu impresia ca s-au angajat doi regizori sa faca doua filme diferite, apoi le-au lipit unul de altul. Prima jumatate e o combinatzie de Salvatzi de clopotzel si Rear Window a lui Hitchcock, iar a doua e un fel de Texas Chainsaw Massacre. Mai nasol e ca prima jumatate e mai buna. Tanarul nostru jovial si-a batut un prof si ca urmare a fost condamnat la house-arrest, o metoda revolutzionara prin care n-ai voie sa iesi din casa si esti controlat prin satelit si o zgarda care-tzi localizeaza pozitzia. In plus mama (Moss din Matrix) ii taie accesu la TV, XBOX incat sarmanu baiat tre sa gaseasca activitati creative asa ca da in patima voyeurismului. De aici incepe un remake la filmul lui Hitchcock, cand baiatu vede cu binoclu un criminal psihopat care hacuieste femei iar criminalu simte ca dreptul la privacy a fost terfelit si n-ai cum sa nu-i dai dreptate. Ca si Texas Chainsaw Massacre, e un film despre ce inseamna sa intri in sufletu omului cand nu esti invitat. Regizorul e DJ Caruso, un specialist in thrillere tembele dintre care mai amintim Taking Lives (cu Angelina Jolie) si simpaticul Salton Sea cu Val Kilmer.