Gay shadows and lesbian highlights
Carevasazica filme de la TIFF. In urma vizionarilor, rectific catalogarea mea initziala, si promovez filmele Shortbus si ExDrummer la categoria Pederasti si pedofili. La naiba, am zis sa ma duc si eu sa vad niste desene animate SF, anume Paprika si cand mi-e lumea mai draga, hopa, personajele negative erau gay! Si nu orice fel de gay, ci doi care intrau in simbioza sinestezica totala si ieseau unul din gura altuia ca sharpele care-si mananca singur coada, manipuland lumea viselor. Deci lumea asta a viselor era accesata printr-o casca care te baga in Matrixul viselor unde erau refugiati tot felu de rau voitori care sugeau vise de la oameni si le manevrau in propriul folos. Deci cine era atunci aceasta Paprika? Era o gagica care in viata de toate zilele era o doctoranda frigida si in lumea viselor era o karatista care lupta impotriva pederastilor evil. Deci filmu e o copie grosolana dupa Sandman-ul lui Neil Gaiman, care ar fi fost decent daca nu se termina ca o copie nasoala dupa Nightmare on Elm Street. In plus sexualitatea filmului este completamente fortzat introdusa intr-o poveste adresata copiilor post-Matrix.
Apoi am zis sa-l iau la bani maruntzi pe Neil Labute, baiatu care ne-a dat remakeu nominalizat la Zmeura de Aur dupa Wicker Man, prezent cu 3 filme la festival. Am mers la debut, In the Company of Men, care nu e chiar cu gay, dar e oricum cu barbatzi care lupta impotriva femeilor. Mai precis doi colegi de servici parasitzi de gagici se dau la o handicapata colega de-a lor sa o faca sa se simta iubita si apoi sa dea cu sentimentele ei de pamant, ceea ce se si intampla intr-un delir de replici haioase, cinice, evil de-a dreptu. Gagica e muta si baetzii astia isi bat joc de ea la loc comanda. Aron Eckhart e cel mai a dracu intr-un rol asemanator cu cel din Thank you for smoking (mare comedie). Necazu e ca filmu arata atat de prost incat nu pare facut acu 10 ani, ci acu 100 de ani, mi-a amintit de vremea cand puneam o sticla colorata in fatza TV-ului alb negru sa para ca e color. Adica arata ca o piesa de teatru filmata cu buget studentzesc. Oricum, un film plin de invatzaminte cu dialoguri brici.
La Antena nu e gay, in schimb e cu evrei. Vizual e ceva cu totul deosebit. Filmu asta e cam ce-a fost Kill Bill pt karate, Lost skeleton of Cadavra pt horror sau Sin City pt BD. Un omagiu complet adus filmelor mute nemtzesti din vremea lu Fritz Lang, cu iz de Tim Burton, alb negru si evident mut, despre un orash in care un anume mafiot nazist a furat vocile oamenilor. Mafiotu are la mana dreapta un aghiotant care seamana cu Leatherface doar ca e imbracat in nazist, iar oamenii din orash sunt totzi evrei okelaristi. In oras mai e si o gagica sinistra fara cap, pe nume Vocea, adica din gatu ei iese o voce cu care poate canta si vorbi (asa ca filmul inceteaza sa fie mut din cand in cand) asa ca nazistii o rapesc si o crucifica pe o zvastica in timp ce evreii se imbraca in niste baloane cu heliu si gasesc un copil orb care are si el voce si il duc sa il crucifice pe steaua lu David si sa transmita in direct glasul copilului printr-o antena. Foarte tare regie, design, replicile apar scrise pe ici pe colo prin imagine si interactzioneaza cu personajele, le ies din gura, le intra pe urechi etc.
Ex drummer a fost un exces de zel in stil Trainspotting cu violentza complet gratuita si multa umplutura, dar cu muzica beton (Isis, Mogwai) si regie stralucita. Asa mai pe scurt, ar fi cu o trupa de punkeri care isi cauta baterist ca sa participe la Bucharest Metal Nights sau vreun festival punk organizat de Morrison de la Metalhead. Trupa se numea The Feminists si era alcatuita dintr-un gay care traia intr-o cocina cu maica-sa si cu taica-su paralizat, un woman-beater care traia intr-o cu capul in jos intr-o camera plina de sange si un familist convins care-si lasa fiica de cateva luni sa manance kk in timp ce sotzia se prostitueaza. Ei si baetzii astia cantau piesa I'm a Mongoloid ca sa castige festivalul la care concurau cu trupa lui Big Dick, un punker cu putza de 50 cm. Dar iata ca in rolul bateristului intra un scriitor fara scrupule care vrea sa isi extraga seva pentru un roman din lumea punkerilor, cam ca Capote asa. Si se amesteca el acolo si bate la baterie in doru lelii si ii manipuleaza pe astia inspre nenorocirea lor si face misto de ei cat e ziua de lunga. That's the problem with you faggots, you think everyone must be a faggot. Un monument al nesimtzirii impotriva drepturilor omului si a drepturilor punkerilor. Cronica mea o gasitzi acilea.
Carevasazica filme de la TIFF. In urma vizionarilor, rectific catalogarea mea initziala, si promovez filmele Shortbus si ExDrummer la categoria Pederasti si pedofili. La naiba, am zis sa ma duc si eu sa vad niste desene animate SF, anume Paprika si cand mi-e lumea mai draga, hopa, personajele negative erau gay! Si nu orice fel de gay, ci doi care intrau in simbioza sinestezica totala si ieseau unul din gura altuia ca sharpele care-si mananca singur coada, manipuland lumea viselor. Deci lumea asta a viselor era accesata printr-o casca care te baga in Matrixul viselor unde erau refugiati tot felu de rau voitori care sugeau vise de la oameni si le manevrau in propriul folos. Deci cine era atunci aceasta Paprika? Era o gagica care in viata de toate zilele era o doctoranda frigida si in lumea viselor era o karatista care lupta impotriva pederastilor evil. Deci filmu e o copie grosolana dupa Sandman-ul lui Neil Gaiman, care ar fi fost decent daca nu se termina ca o copie nasoala dupa Nightmare on Elm Street. In plus sexualitatea filmului este completamente fortzat introdusa intr-o poveste adresata copiilor post-Matrix.
Apoi am zis sa-l iau la bani maruntzi pe Neil Labute, baiatu care ne-a dat remakeu nominalizat la Zmeura de Aur dupa Wicker Man, prezent cu 3 filme la festival. Am mers la debut, In the Company of Men, care nu e chiar cu gay, dar e oricum cu barbatzi care lupta impotriva femeilor. Mai precis doi colegi de servici parasitzi de gagici se dau la o handicapata colega de-a lor sa o faca sa se simta iubita si apoi sa dea cu sentimentele ei de pamant, ceea ce se si intampla intr-un delir de replici haioase, cinice, evil de-a dreptu. Gagica e muta si baetzii astia isi bat joc de ea la loc comanda. Aron Eckhart e cel mai a dracu intr-un rol asemanator cu cel din Thank you for smoking (mare comedie). Necazu e ca filmu arata atat de prost incat nu pare facut acu 10 ani, ci acu 100 de ani, mi-a amintit de vremea cand puneam o sticla colorata in fatza TV-ului alb negru sa para ca e color. Adica arata ca o piesa de teatru filmata cu buget studentzesc. Oricum, un film plin de invatzaminte cu dialoguri brici.
La Antena nu e gay, in schimb e cu evrei. Vizual e ceva cu totul deosebit. Filmu asta e cam ce-a fost Kill Bill pt karate, Lost skeleton of Cadavra pt horror sau Sin City pt BD. Un omagiu complet adus filmelor mute nemtzesti din vremea lu Fritz Lang, cu iz de Tim Burton, alb negru si evident mut, despre un orash in care un anume mafiot nazist a furat vocile oamenilor. Mafiotu are la mana dreapta un aghiotant care seamana cu Leatherface doar ca e imbracat in nazist, iar oamenii din orash sunt totzi evrei okelaristi. In oras mai e si o gagica sinistra fara cap, pe nume Vocea, adica din gatu ei iese o voce cu care poate canta si vorbi (asa ca filmul inceteaza sa fie mut din cand in cand) asa ca nazistii o rapesc si o crucifica pe o zvastica in timp ce evreii se imbraca in niste baloane cu heliu si gasesc un copil orb care are si el voce si il duc sa il crucifice pe steaua lu David si sa transmita in direct glasul copilului printr-o antena. Foarte tare regie, design, replicile apar scrise pe ici pe colo prin imagine si interactzioneaza cu personajele, le ies din gura, le intra pe urechi etc.
Ex drummer a fost un exces de zel in stil Trainspotting cu violentza complet gratuita si multa umplutura, dar cu muzica beton (Isis, Mogwai) si regie stralucita. Asa mai pe scurt, ar fi cu o trupa de punkeri care isi cauta baterist ca sa participe la Bucharest Metal Nights sau vreun festival punk organizat de Morrison de la Metalhead. Trupa se numea The Feminists si era alcatuita dintr-un gay care traia intr-o cocina cu maica-sa si cu taica-su paralizat, un woman-beater care traia intr-o cu capul in jos intr-o camera plina de sange si un familist convins care-si lasa fiica de cateva luni sa manance kk in timp ce sotzia se prostitueaza. Ei si baetzii astia cantau piesa I'm a Mongoloid ca sa castige festivalul la care concurau cu trupa lui Big Dick, un punker cu putza de 50 cm. Dar iata ca in rolul bateristului intra un scriitor fara scrupule care vrea sa isi extraga seva pentru un roman din lumea punkerilor, cam ca Capote asa. Si se amesteca el acolo si bate la baterie in doru lelii si ii manipuleaza pe astia inspre nenorocirea lor si face misto de ei cat e ziua de lunga. That's the problem with you faggots, you think everyone must be a faggot. Un monument al nesimtzirii impotriva drepturilor omului si a drepturilor punkerilor. Cronica mea o gasitzi acilea.
Alte spicuiri din presa:
Sanda, studenta Economice: E destul de linistit pentru un film nordic, mai ales ca pe regizor il cheama Trier (referitor la filmul unui anume Joachim Trier, unul din trucurile Abibas ale TIFFului). Tre sa caut cati regizori exista cu numele Biro.
Lavinia, eleva: Un film bun despre homosexualitate, desi nu ma dau in vant dupa filmele in care mai mult se vorbeste.
Ionut, instructor de fitness/student la Drept: Desi la inceput Sebastian pare usor de sedus, lucrurile se transforma, cand cei doi se transforma profund, influentati unul de altul.
Liviu, dealer de telefoane: Mi s-a parut destul de previzibil.
Bianca, PR: A fost interesanta evolutia fetei care renunta la viata sigura pentru o aventura amestecata cu iubire. Totusi, finalul a fost previzibil pentru mine la jumatatea filmului.
Paula, eleva: Au fost puse probleme multe, cum ar fi singuratatea, la care ne gandim toti.
Iuliana: Mi-a placut mult cum a fost construita seductia dintre baiat si barbat.
Cristi, student: Ca toate filmele nordice, e grav si povatzuitor dar mi se pare ca scenele de la dush au fost in plus.
Anca Gradinariu: Bloggerii cred ca e suficient sa ai doar doua cuvinte in vocabular: naspa si super. Macar de ar ramane aici, ca daca mai pun si o fraza, iese calamitate.
Gigel, voluntar TIFF, explicandu-i prietenei sale: daca nu ai inteles un film, nu poti sa spui ca nu iti place.
Sanda, studenta Economice: E destul de linistit pentru un film nordic, mai ales ca pe regizor il cheama Trier (referitor la filmul unui anume Joachim Trier, unul din trucurile Abibas ale TIFFului). Tre sa caut cati regizori exista cu numele Biro.
Lavinia, eleva: Un film bun despre homosexualitate, desi nu ma dau in vant dupa filmele in care mai mult se vorbeste.
Ionut, instructor de fitness/student la Drept: Desi la inceput Sebastian pare usor de sedus, lucrurile se transforma, cand cei doi se transforma profund, influentati unul de altul.
Liviu, dealer de telefoane: Mi s-a parut destul de previzibil.
Bianca, PR: A fost interesanta evolutia fetei care renunta la viata sigura pentru o aventura amestecata cu iubire. Totusi, finalul a fost previzibil pentru mine la jumatatea filmului.
Paula, eleva: Au fost puse probleme multe, cum ar fi singuratatea, la care ne gandim toti.
Iuliana: Mi-a placut mult cum a fost construita seductia dintre baiat si barbat.
Cristi, student: Ca toate filmele nordice, e grav si povatzuitor dar mi se pare ca scenele de la dush au fost in plus.
Anca Gradinariu: Bloggerii cred ca e suficient sa ai doar doua cuvinte in vocabular: naspa si super. Macar de ar ramane aici, ca daca mai pun si o fraza, iese calamitate.
Gigel, voluntar TIFF, explicandu-i prietenei sale: daca nu ai inteles un film, nu poti sa spui ca nu iti place.
Carmen Mezincescu: Drama norvegiana cu pedofili, pushti apetisantzi si tineri razbunatori. Si femei norvegiene la dusuri. Asa incep problemele lui Tim care spioneaza gagici la dus. Pana intra in poveste namila de Lars, paznic la piscina. Urmeaza o drama indie cu aspecte justitiare. Am zis indie, deci fiecare personaj isi cara in spate problemele.
1 comment:
Good for people to know.
Post a Comment