Filme non-gay la TIFF!

Iaca si cateva din cireshele de pe tort, personal favourites de la TIFF 2007, cele 4 filme fara gay pe care am reusit sa le identific dupa multiplele capcane intinse de Kirilov:

Intai si intai va rog sa mergetzi la norvegianul Bothersome Man (sau Norway of Life, are mai multe titluri) acest genial de sec film kafkian despre un gagiu in tenishi care ajunge cu autobuzu in iad unde i se ofera o slujba de contabil, o nevasta, mobila Ikea si apartament. Dar nevasta e cam proasta si muta toata ziua mobila sau schimba tapetul, apartamentul pare mai mult o pushcarie, alcoolul nu imbata, doar provoaca gretzuri, sexul are strict valentze sportive iar colegii de serviciu organizeaza mereu team buildinguri cu mancare colorata, replici fara sens si rasfoit de cataloage Ikea. In timpu liber omu observa pe strada cate un cadavru cu matzele imprashtiate, cetatzeni sinucigashi ale caror corpuri sunt adunate de catre o echipa de deratizare, duse la reparat si aduse inapoi nevatamate spre disperarea victimelor. Omu nostru vrea sa-si schimbe viatza asa ca se cupleaza cu o alta gagica care se uita la el ca o vita si nu reactzioneaza de nici un fel la stimulii sentimentali, dar e dispusa oricand sa manance o inghetzata asortata. Asa ca pe omu nostru il apuca disperarea si se arunca sub un tren care ii scoate matzele pe-afara si tot degeaba, caci nu e in stare sa moara si se intoarce cu matzele in bratze la nevasta-sa care il roaga sa se faca gigel ca vin colegii de serviciu la cina sa rasfoiasca cataloage Ikea. Deci vreau sa spun ca am plans cu sincere lacrimi la filmul asta. N-as avea curaj sa-l vad a doua oara. Se scutura camasha pe mine, domle. Nu m-a atins demult un film in halul asta, creca de la U-turn. Nu vrau sa va rapesc placerea finalului, da atata va mai zic ca omu gaseste un vagin de piatra intr-un perete prin care vine miros de cozonac si sunet de muzica, deci sperantza n-ar fi chiar perduta. Pe dracu. We're FUKKED, man.

A, da, uitasem sa va zic ca am ajuns pana la urma la Mungiu si al sau 432. Care e un film cu un ritm brici despre doua uteciste care se duc sa avorteze in secret la hotelul Unirea. Desigur ca nu in subectul de exploitation sta taria, ci in toata manevra regizorala care cladeste filmu ritmic, de la banalitatea caminului in care gagicile cumpara Palmolive de la studentzi arabi pana la tensiunea de thriller legata de Mr.Bebe, un freelancer avortist cu o metoda revolutzionara de avort pe baza de aspirina plus un tub de plastic prin care umple uteru de apa sa se inece ala micu. Mr. Bebe isi pune in joc buletinu si Dacia pt a ajuta pe gagica care s-a distrat si ea si acuma nu-i in stare sa-si asume raspunderea, deci cum vad eu problema Mr. Bebe asta e personaju pozitiv al filmului care risca totu, insa Mungiu a reusit sa-l transforme intr-un monstru fara mila, in timp ce gagica, cam saraca cu duhu, iese victima. Scena de final e geniala cand, proaspat avortata, fata coboara la restaurant sa-si faca o cinste si sa se relaxeze. Enjoy Mr. Bebe dar si pe cele doua uteciste care fac roluri de zile mari. La finele filmului a aparut Mungiu in sala si s-a ridicat o doamna din sala urland: Mungiule, mama, da de unde cunosti povestea mea! Ne-am emotzionat totzi dar apoi a intervenit un domn despre care puteam sa jur ca s-a recunoscut in Mr. Bebe insa nu, dansu vroia ca Mungiu sa faca o ecranizare dupa Dosarele Securitatzii. Apoi un mucos divixofil a intrebat pe Mungiu daca n-a ajuns filmu pe torrente si ce stie despre asta. Apoi a aparut si Mr.Bebe in uralele publicului si asta a fost, ne-am bucurat ca avem regizori, ca avem actori, avem premii, doar filmele cu zombie ne mai lipsesc.

Alt film care m-a bucurat extrem este Ten Canoes, varianta aborigena a lui Apocalypto, dar mult mai tare decat respectivul in ciuda lipsei efectelor speciale si a filmarilor digitale. Ten Canoes musteshte de umor si naturaletze si te face sa ranjesti din te miri ce si sa te uitzi la niste peisaje beton si la un fel de oameni care naiba stie in ce epoca traiau da s-ar putea sa ne fie bine mersi contemporani. Deci e vorba de povestea unui trib care se duce la cules oua de gasca si la un moment dat pe unu il trece caca. Dupa ce face sub un copac, dintre tufe iese un strain de nuantza mai maro (ailaltzi erau negri) care vorbeste intr-o limba de neintzeles si, cel mai grav, umbla cu putza acoperita de un shortzuletz. Probabil pt ca o are mica. You can't trust the man with the short prick. In plus, omu avea si un tic nervos nasol. Dar pana la urma ei se targuiesc sa schimbe niste scule si sulitze si se despart in pace, fiecare la casa lui. Acasa, shamanul tribului ii sperie pe baietzi ca nu trebuia sa isi lase caca in tufa in care l-au facut, ca cine stie, omu cu putza acoperita ar putea sa fie un vrajitor, ca doar aia au ticuri nervoase, si ar putea sa ii dea foc la caca si prin asta sa-l blesteme pe proprietar pe veci. Mai trece vremea si una din neveste dispare, iar baetzii banuie ca a fugit la tribu vecin sau a fost rapita de omu cu putza mica. Asa ca se duc sa o recupereze si cum se plimbau ei prin tufe, observa un strain ca facea caca. Convinshi ca e omu cu putza mica, unu din baetzi arunca sulitza si il nimereste iar strainul cade mort cu caca inca cald la fund. Ei se sperie vazand ca nu era omul rau si isi propun sa-l ingroape. Cum sa-l ingropam, domle, this is still a warm man with a warm shit by his side. Dar pana la urma il ingroapa insa uita sulitza in burta lui si a doua zi vine omu cu putza mica sa-si faca dreptate caci mortu era fratele lui. Iar dreptatea inseamna ca vinovatzii sa stea pe o campie si familia raposatului sa arunce cu sulitzi in ei pana ii nimeresc. Si pana la urma il nimeresc pe unu in burta si toata lumea e fericita, iar victima isi aduna matzele de pe jos si se ridica barbatos sa dea impresia ca e un fleac, ca nu-l doare nimic si se duce acasa cu o mana la burta si cu zambetu pe buze dar matzele pe-afara. Absolut fantastica relatare si actori aborigeni. Un film cu o valoare antropologica cel putina de talia lui Another Gay Movie.

Si sa nu uitam desigur si marele succes de box office Bollywoodian Don, un film hi-tech cu un mafiot indian care-l imbina pe Corleone cu Tiger Woods si cu James Bond, care iese oricand din rahat si care are niste gagici rele ce-i vor raul. Dar ia atentzie ce gagici ca-tzi vine sa-tz vinzi copiii pt ele. A trecut vremea sarafanelor, acu vorbim de indience cu sangele murdar, occidentalizate si aranjate dupa toate regulile jocului, care danseaza de se rupe camesha pe ele in ritmurile celor 5 cantece care marcheaza momentele cheie ale filmului. Ia uitatzi-va in poza asta si daca atz mai vazt asa ceva intr-un film indian, eu il mananc.