Filmele vorbite pe la spate

-martie-

Cand eram mai mic, am fost la o olimpiada la mate faza pe comuna si pana ne-au corectat astia lucrarile ne-au lasat sa ne uitam la filmul Predator. Era prima data cand auzeam de razboiul din Vietnam si colegul meu de banca a fost o vreme convins ca razboiul s-a terminat cu explozia bombei atomice din antebratzul extraterestrului de la Hiroshima. Ceva mai tarziu, cu o ocazie similara am vazut si primul Rambo. Prima problema care s-a ridicat a fost daca actiunea din Rambo se petrecea inaintea celei din Predator sau dupa. Caci daca era dupa insemna ca razboiul din Vietnam nu s-a incheiat cu victoria extraterestrilor, dupa cum ne-au confirmat partzile 2 si 3 din Rambo si alte filme mai tarziu. Cum ar veni, unul din cele doua filme, ori Rambo, ori Predator, nu respecta adevarul istoric, idee care mi-a zguduit inca de pe atunci increderea in campania de dezinformare a americanilor.

Luna asta s-a-ntors lumea pe dos: grecii au scos primul lor film zombie iar americanii au facut filmul razboiului dintre greci si orci. Zilele trecute stateam la coada la 300 vazand profesori de istorie cu mainile in cap si fani Manowar cu erectzia ascunsa sub punga de Popcorn. O mamica punea mana la ochii copiilor sa nu vada sfarcurile roz ale tinerelor spartane zburdand pe ecran. Trei sferturi din sala nu stia la cel film venise. Adica stia titlul si cu ce le-ar fi placut lor sa fie, dar nu stia cu ce e filmul de fapt. Napoleon Savescu si Vadim Tudor boicoteaza filmul pt ca nu respecta adevarul istoric: se pare ca in armata lui Leonidas au fost si traci, fapt ignorat cu desavarsire de mercantilul regizor Zack naiba-sa-l-ia, cum si-a permis el sa faca film despre lucruri care nu il privesc. Un taximetrist invatzat cu aramaica lui Mel Gibson imi explica ca spartanii nu vorbeau de fapt engleza. HA! Stupid americanos, asta da incultura. M-a costat 100 de mii biletu sa ma conving de asta, dar a meritat, m-am convins ca americanii habarnau de istorie. N-avea domle cum sa zica ala ca Tonite we dine in Hell. A zis eventual ca Tonite we dine in Hades!

In concluzie sunt siderat de tembelismul publicului european care analizeaza filmul de parca grecii au inventat benzile desenate. Egiptenii le-au inventat, inainte sa filmeze Stargate. Doar amicu Thor sarmanu a observat, cu luciditatea sa de fan Manowar, ca numarul de pliuri ale muschilor abdominali ai personajelor respecta intru totul adevarul istoric. Oameni buni, pe unde s-a perdut simtzu ridiculului? Sa aprindem lanternele si sa-l cautam. Voi luatzi-o incolo, spre Sparta, eu ma mai uit pe-aici. Vezi cronica Benzile desenate ale lui Herodot.

Prestige e alt film care nu respecta adevarul istoric, in care americanii, de data asta mana in mana cu britanicii incearca sa ne convinga ca Tesla clona oameni. In plus, e filmul cu cel mai previzibil final ever, dupa ce ai citit cartea care sta la baza sa. Daca nu atzi citit-o, intzeleg, e mai groasa de vro 5 ori decat Parfumu lu Suskind, plus ca filmu e intotdeauna mai tare decat cartea. Sau era invers? Cititzi cronica Batman vs. Wolverine sa va lamuritzi.

La Everything is Illuminated m-am uitat din cauza ca joaca Gogol Bordello. Adica trupa apare un pic, canta o gramada, iar vocalu Eugene Hutz ii tzine isonu lu Elijah Wood. Frodo e un evreu okelarist din America, care se plimba prin lanurile de porumb din Ucraina in cautarea unei gagici octogenare, fosta iubita a lu bunicu-sau evreu. Hutz e un ghid care conduce "tours of dead jews" cu un foarte tare vocabular pseudoenglezesc, mai cool decat a lui Basescu, numa cuvinte intortocheate si engleza reinventata la tot pasu. Plus treningu ala si trabantu si nasu mare care imi aduc aminte de Turturro. In fine, pana la urma filmu se emotzioneaza si se ineaca in flashbackuri si slowmotion pe problema evreilor care isi amintesc ce nasol a fost holocaustu. Vizual totul e super, culori una si una. Iar cuplul Elijah Wood - Eugene hutz e de maxim efect, cum se plimba ei cu Trabantu prin sate pline de cocalari si manelisti. In unele privinte mi s-a parut un Borat inversat (si fara gaguri), cu americanul evreu si vegetarian incercand sa se integreze intr-o comunitate de evrei care se dau nazisti si mananca numai porc unsuros. P.S.Mi-am amintit ca Elijah wood a jucat cand era mic in videoclipul Ridiculous Thoughts a lu Cranberries, era in maieu si se dadea cu capu de niste caramizi. Sa cautatzi pe youtube.

Perdita Durango (aka Dance with the Devil), ecranizarea lui Iglesia dupa Barry Gifford nu e la fel de tare ca Wild at Heart, Natural Born Killers sau True Romance, dar semana cu respectivele si e destul de haios. Javier Bardem e punctul forte in rolul unui vrajitor voodoo care, impreuna cu gagica lui Perdita, tre sa faca trafic de borcane cu fetushi pt o companie de cosmetice din Las vegas. Shefu lor e pedofilul Marcelo Santos, personajul negativ din wild at Heart. Pe drum cei doi amorezatzi iau prizonieri un cuplu de adolescenti pe care ii violeaza si surmeneaza in mod repetat iar uneori le tzin lectzii de filozofie. Do you believe in God? Yes, I believe in a superior energy. Energy? Fuck Energy, that's hippie bullshit. Gandolfini e politzistu care le calca pe urme.

Ice harvest e un noir cu iz de Hitchock destul de haios, pe teme de Craciun cu his majesty Billy Bob Thornton si John Cusack, cu gagici focoase si planuri marshave. Un pic cam sec si cu multa umplutura, nu se ridica la nivel de fratzii Coen, dar are cateva momente de aur datorita lui BillyBob.

Derailed e o porcarie cu final previzibil de neasteptat. N-ai zice ca e regizat de Mikael Hafstrom (Ondskan). Clive Owen, om cu familie, se incurca cu Jennifer Aniston si cand se duc la un motel sa si-o traga, intra peste ei Vincent Cassel cu un ciorap pe cap si le violeaza intimitatea, apoi o vreme lunga ii tot shantajeaza ca-i da in gatu presei si a familiilor. Owen devine stresat si se tot umileste dar pana la urma isi ia inima in dintzi si se rasbuna. Bravo lui dar filmul e cam banal si arata ca pt TV.

Kinsey e filmu pederastului Bill Condon, fost colaborator a lui Clive Barker (pt care a regizat Candyman si Gods and Monsters), actualmente vedeta de Oscar cu Dreamgirls. Kinsey e despre un doftor de dinainte de 1950 care a demonstrat ca masturbarea nu duce la orbire, a descoperit sexul pe la spate si alte picanterii, ajungand chiar la concluzia ca fiecare om este gay pe o scara de la 1 la 5 si ca doar cei fara imaginatzie sunt heterosexuali. Liam Neeson e bun tare (nominalizat la Globu), Laura Linney in rolu nevestei cu sexualitatea data peste cap e si mai tare (nominalizare Oscar), filmul arata super si e amuzant, mai ales cand intra in joc pedofilii si cercetarile demonstreaza ca totzi americanii sunt perversi.

Aflu cu mare mirare ca genialul film U-Turn a lui Oliver Stone, ecranizare dupa John Ridley (Three Kings) e considerat cel mai prost film al lui Stone si a fost nominalizat la Zmeura. Cu ocazia asta l-am revazut sa ma conving ca filmul a ramas tot genial: un all-star uberfun in care i-am intalnit prima data pe Joaquin Phoenix, Jennifer Lopez si BillyBob, care-l terorizau pe sarmanu Sean Penn, cu contributia unui Nick Nolte pedofil. Texas, roadkill, inbred rednecks, praf si putoare si o imagine incredibila, iar Joaquin Phoenix joaca un manelist pe care-l keama TNT si mananca bilete de autobuz. Cum sa fie nominalizat la Zmeura? Ce inseamna sa activezi in avangarda.

Superman returns nu e nicicum, era sa adorm la el. Omul in izmene albastre are probleme sentimentale, e vulnerabil mereu si isi iroseshte potentzialu de dragu unei parashute care nu-l merita, iar Kevin Spacey profita de asta, in rolul unui Lex Luthor foarte neconvingator si birocrat. Efecte speciale prost folosite si o lalaiala sentimentala care mi-a picat prost. Cam o treime din film Superman e bolnav si plimbat pe targa si nu face nimica iar metoda lui Luthor de a distruge planeta e cea mai lipsita de imaginatzie ever. Mult mai slab decat Hellboy si chiar decat mediocrul Batman Begins. Merge tot pe linia de psihologic, personal si de suflet care a distrus the superhero movie modern. Si supereroii au probleme. Sa aibe, da sa nu-i macine in halu asta.

Revazut si 25th Hour, marele film a lu Spike Lee cu Edward Norton care merge la gagici si discoteca cu Seymour Capote Hoffman si lunetistu din Private Ryan inainte sa ia drumul puscariei. Brian Cox e taica-su lu Norton, un pompier irlandez betziv dar inimos caruia i se rupe sufletu ca tre sa-si duca fecioru cu mashina la puscarie cum m-a dus tata pe mine in prima zi de liceu. Iar Hoffman e prof de romana la liceu si se da gagici cu inel in buric la el pt o nota mai mare, si nu din sincera atractzie. Ca-n viatza.