Shit, i'm dead
Friday the 13th

Nu sunt multe motive pt care sa recomand seria Friday 13. De fapt, sunt atat de putzine incat nici nu-l recomand. M-am apucat si eu sa ma uit cu gandul ca trebuia sa fie ceva ascuns acolo incat sa ajunga cel mai prolific brand horror din istorie (11 filme plus un serial plus merchandising si fancluburi). M-am bazat si pe senzatzia ca undeva o sa gasesc o nestemata, asa cum potzi gasi in orice serie care a rezistat cat de cat in timp: Alien, Haloween, Rocky, Night of the Living Dead, Texas Chainsaw Massacre s-au dovedit printre cele mai influente filme pulp ale istoriei iar seriile carora le-au dat nastere, cu suishuri si coborasuri, au avut cat de cat intentzii, macar intentzii COMERCIALE. Ori seria Friday nici atat nu pare sa aiba. Pare mai degraba munca de student facuta sa scape de gura cuiva. Cum pana mea s-au vandut filmele astea? Ce i-a motivat pe producatori sa faca atatea?

La o privire mai atenta aflam ca nu i-a motivat multe si ca seria a trait intr-o perpetua agonie. Friday 13 partzile 2 si 3 sunt acelasi film facut de acelasi regizor in 2 variante. Probabil a vrut sa le dea la selectzie si pana la urma le-au publicat pe ambele. La partea a 5-a seria isi da duhul cu subtitlul The Final Chapter, pt ca un an mai tarziu sa fie resuscitata cu subtitlul A New Beginning. La partea a 8-a drepturile sunt cumparate de New Line si seria e resuscitata pt a 2-a oara. Zilele astea urmeaza sa fie resuscitata a 3-a oara cu un remake.

Cel mai daunator lucru din toata afacerea asta este ca primele 8 filme au iesit toate in anii 80, majoritatea la interval de 1 an. O soarta similara a avut si seria Amityville Horror. Prin comparatzie, gasesc ca acelasi motiv va dauna seriilor de filme publicate cu frecventza mare: Saw sau Hostel. Seriile Final Destination si Cube au fost deja omorate in stilul asta. Se perimeaza foarte rapid identitatea filmelor. Filmele lui Romero ori seria Alien au avut un mare avantaj in factorul raritate. Primele Star Wars au identitate mai puternica decat noua trilogie Star Wars. Alta problema grava e ca unele din filmele Friday au fost facute de oameni care nu le-au vazut pe celelalte, deci logica si continuitatea este complet terfelita. Si mai e o inconsistentza in cenzura: o parte din filmele Friday sunt supertimide si user friendly, altele pline de tzatze si decapitari.

Deci de unde naiba a iesit aceasta serie abjecta, Friday 13? Din aceleasi motive care au revitalizat horrorul de industrie din ultimii 3-4 ani, acapararea comerciala a unui segment de piatza care s-a dezvoltat independent si pe cai subterane, fara rating MPAA. La inceputul anilor 80 Hollywoodul conducea o campanie de cucerire a cinematografelor tip Grindhouse Drive-In, care rulau filmele interzise in circuitele normale, de regula porno si horror. Explozia filmelor Halloween si Texas Chainsaw Massacre la nivel subteran le-a facut in scurt timp cele mai de succes productzii independente, statut pe care l-au pastrat pana hat incoace la revolutia Von Trier sau Passion of Christ.

Carevasazica, cu Friday 13 Hollywoodul face ce a facut recent cu Resident Evil: horror user-friendly pe retzete testate de traditzie. Si cam acelasi e si nivelul: nici macar primul film al seriei nu iese in evidentza, Friday 13 originalul fiind pentru 1981 ce a fost Lady in the Water pt anul trecut: abonat la toate categoriile Zmeurii de Aur.

Elementul de baza la Friday este mutarea actziunii urbane din Halloween in imprejurim rurale (malul Lacului Crystal). Acolo unde Halloween era complet dezinteresat de mister si identitatea criminalului, Friday are un twist gen Agatha Christie in care se dovedeste ca criminalul nu e cine parea a fi. Cu ocazia asta va avertizez ca desi seria e cunoscuta ca invartindu-se in jurul criminalului in serie cu masca de hochei pe nume Jason, in unele filme antieroul nici nu apare iar in altele apare dar nu e el. Iar masca de hochei s-a inventat abia in partea a 3-a, in incercarea de a crea pt Jason o imagine similara cu cea a lui Myers din Halloween. De la punctul respectiv seria calca pe urmele Halloween ca un shofer beat pe o linie dreapta si isi anuleaza orice validitate individuala. Hollywoodul se scoate insa cu Nightmare on Elm Street, care reuseste sa ocoleasca tentatzia imitarii. Dar la Nightmare e vorba de Wes Craven si de un criminal, Freddy, cu personalitate, la Halloween era Carpenter si o scream queen ca Jamie Lee Curtis, plus o muzica geniala si un criminal cu stil. Ori la Friday e vorba de ...nimeni. Nu cred ca intereseaza pe cineva ca unul din regizori a facut episoade Dawson creek iar altu a facut actionuri cu Dolph Lundgren. Majoritatea sunt zilieri cu 2-3 filme in cariera, si alea de mana a 7-a. Actorii sunt la fel de irelevantzi. Cei mai rasaritzi, Kevin Bacon sau Crispin Glover (Willard) apar in roluri debutante de adolescentzi care mor in erectzie.

Bacon apare chiar in primul film al seriei, rolul sau reducandu-se la a sari in kilotzi de ici colo inainte sa se mozoleasca intr-o cabana cu o gagica si sa moara. Oricum, primul film al seriei arata decent fata de cele care urmeaza si surprinde cu twistul de final: criminalul e o femeie cu pulovarash de lana hotarata sa pedepseasca pe totzi tinerii care fac sex prin tufe, in amintirea fiului ei Jason care s-a inecat din cauza unei baby-sitter in calduri.