Horror mormon

The Wavering Knife
de Brian Evenson

Pedigree: - Premiul International Horror Guild (pt. culegere de autor)


Brian Evenson e un fost mormon care a fost dat afara din congregatzie din pricina publicarii culegerii de povestiri Altman's Tongue, in care mormonii erau portretizatzi destul de nasol. De fapt cu ocazia asta si-a pierdut si nevasta (care nu isi lasa copiii sa citeasca cartile tatalui), si jobu, si cred ca si alte chestii caci dupa incident Evenson s-a mutat si si-a cam schimbat viata cu totul, tinandu-se insa cu dintii de ambitia de a scrie proza disturbatoare si mai mult, de a o propovadui (caci intre timp a facut un doctorat si azi preda literatura la niste universitati americane). Am dat de el in antologia The Living Dead, cu o poveste cam naspa dar care dadea semne ca ar fi un tip interesant, asa ca l-am mai testat si cu alte proze si ma felicit pt asta caci s-a dovedit una din revelatziile anului trecut.

In ciuda aplecarii sale spre horror, a reusit sa atraga atentia atat in mediile mainstream (premiul O'Henry, poate cel mai prestigios premiu american pt proza scurta) cat si in cele de nisa (premiul International Horror Guild pt volumu de fatza, plus diverse nominalizari), iar timpul liber si-l petrece scriind recenzii la Sunn O))) si romane spin-off la Alien.

Daca ar fi sa caut comparatii, l-as asemui cu Ballard, Kafka si Cormac McCarthy. Lista de pe wikipedia e mai lunga - Poe pare numele cel mai pomenit in comparatiile recenzorilor, dar Evenson mi se pare prea modern, asa ca nu m-as duce in trecut mai departe de Kafka. Cam toate povestile sunt deosebit de grave - in special ca plot (adica se intampla chestii grave) dar adesea si ca ton (chiar daca e uneori subminat de un soi de umor nelalocul lui, in genul lui No Country for Old Men). Dintre autorii mai proaspeti am sesizat ceva asemanari cu Palahniuk, cu diferenta ca Evenson scrie ca un scriitor, nu ca un tractorist odios.

Proza lui Evenson e Crâncenă. Are efect de crampa, de carcel care nu isi mai da drumu.

• Nu e foarte violenta (adica e, dar nu in mod explicit).
• Nu prea e supranaturala (desi pare, adica la finele cartii traiam cu impresia ca am citit proza fantastica dar dupa o recapitulare atenta am realizat ca, cu vreo 3 exceptii, nu e nimic supranatural prin ele si chiar exceptiile alea sunt fantasy in masura in care un delirium tremens se poate incadra in genul fantasy).
• Pe alocuri e umoristica, si lucrul asta surprinde, caci umorul apare brusc (prin absurdul unor situatzii) si dispare la fel cum a aparut (finalurile adesea iti sterg zambetu de pe buze). 
• E proza destul de scurta (nici o nuvela aici, doar povesti de sub 15 pagini, inclusiv cateva flashfiction de 2 pagini). Asta inseamna ca stilul e concis, economic, dar, spre deosebire de Palahniuk, concizia nu inseamna saracia limbii, ci gasirea cuvantului cel mai potrivit si mai puternic.

Pomenesc povestile incepand cu favoritele mele:

• Virtual: Un barbat are o sotzie nebuna care, desi a pierdut o sarcina, se incapatzaneaza sa sustina ca a nascut un copil. Sotzu incearca sa o aduca cu picioarele in realitate dar nevasta reactzioneaza agresiv, nu se poate discuta cu ea. Ba mai mult, incepe sa-si oblige sotzul sa aiba grija de copil, sa-l pazeasca, sa-l legene. Desi copilu nu exista. Criza povestii incepe cand sotzu propune sa-l scoata pe copil din casa si sa-l arate colegilor de serviciu, in ciuda opozitziei isterice a nevestei. Daca ar fi sa fac un top 10 cu povestile citite in ultimii ani, asta ar fi printre ele;
• House rules: Trei tipi se trezesc inchisi intr-o casa cu geamurile si usile cusute in scanduri. Memoriile le sunt complet shterse, nici unul nu-si aminteste nimic, unul dintre ei e chiar retardat. In fiecare dimineata, cineva le lasa de mancare in bucatarie, plus o lista de reguli pe care trebuie sa le respecte. Cei doi mai lucizi incep sa faca experimente cu retardatul, doar-doar or afla care e rostul lor pe lume si ce se intampla in casa in care au fost sechestratzi. Povestea e o combinatzie intre Big Brother si filmul Cube, doar ca are o superba poanta de final pe care n-o sa o dezvalui.
• The intricacies of post-shooting etiquette: Un tip gay isi impusca iubitul in cap, caci se saturase de fitzele lui. Problema e ca iubitu nu moare, ci doar pica pe jos si incepe sa bolboroseasca. Atacat de panica, agresorul cheama salvarea sustinand ca a fost un accident. Medicii il salveaza pe accidentat, dar acesta ramane orb si paralizat de la gat in jos. Agresorul e insarcinat sa poarte grija victimei pt tot restu vietzii, sa-l spele, sa-l hraneasca, sa-i asculte la nesfarsit reprosurile si sa faca sex cu el (desi e paralizat!? pe aici miroase a Ballard). Stresat la culme, incepe sa regrete ca nu l-a omorat de tot, sentiment care se amesteca insa cu mila si cu vina crancena si cu necesitatea de a gasi o cale de iesire;
• White square: Un politist investigheaza o crima despre care nu se stie daca a avut loc. Presupusul agresor e un individ care se tot joaca cu doua patratzele, unu alb, reprezentand-o pe fosta nevasta, si unu negru, reprezentandu-l pe actualul sotz al fostei neveste, ambii datzi disparutzi. In timpul interogatoriilor, politzistu il tot provoaca pe pârât sa se joace cu cele doua patratzele in sperantza ca va primi vreun indiciu legat de ce s-a intamplat; 
• One over twelve: Povestea asta e delirul unui heroinoman lesinat in cada de la baie, care isi descrie (la persoana intai) experientzele psihedelice in care se amesteca absurdul cu horrorul si cu un umor foarte negru. Mi-a adus aminte de Fear and Loathing in Las Vegas si de Trainspotting doar ca, fiind proza scurta, e mult mai concisa, mai intensa si mai dura;
• The promisekeepers: Trei rednecksi iehovisti se aduna in fiecare weekend la baru satului pentru o escapada ritualica cu rugaciuni, bere si alune. Dupa vreo 5 beri, pe unul il apuca sinceritatea si le explica amicilor ca ii place sa poarte sutienu lu nevasta-sa. Amicii incep sa-l banuiasca a fi gay si incep sa se gandeasca la solutzii crestinesti de a rezolva problema;
• The progenitor: Alt delir psihedelic, despre un vierme care isi leaga larvele pline de heliu de un copac ca sa nu isi ia zborul, asteptand ca larvele sa creasca in greutate suficient incat sa pice pe pamant si sa il slujeasca pe vierme pana la moarte.
• The wavering knife: Unui filolog i se ofera acces la casa si documentele unei poetese raposate, cu conditia sa poarte de grija unicului mostenitor al acesteia, un boshorog muribund. Cercetatorul e fascinat de documentele descoperite dar in acelasi timp sacait pana la disperare de muribundul pe care trebuie sa-l spele, hraneasca, plimbe de ici colo;
  
• The installation: Un fotograf a carui nevasta are cancer ii face acesteia cate o fotografie pe zi sa-i monitorizeze evolutzia bolii din perspectiva fotografica. Problema e ca nu se mai poate opri si continua sa-i faca o fotografie pe zi si dupa ce moare, spre revolta socrilor si in ciuda masurilor luate de autoritatzi;
  
• Ex-father: Mama a doua fetitze isi taie singura beregata sub ochii uneia din fetitze. Tatal divortzat e nevoit sa le ia in custodie desi e alcoolic, curvar si habarn-are sa creasca un copil. Fetitza cea mare e cam nemultzumita de prestatzia tatalui si isi propune sa ii atraga atentzia;
• The prophets: Un mormon dezgroapa cadavrul unui predicator celebru si incearca sa-l readuca la viatza pentru a salva biserica de la coruptzie si pierzanie. Asta e foarte funny;
  
• Barcode Jesus: Trei rednecksi iehovisti isi propun sa tina o predica intr-un McDonald si paznicii ii tot dau afara, dar ei tot nu se dau dusi;
• The gravediggers: Doi gropari mutileaza un cadavru cam gras din pricina ca le e lene sa sape prea adanc mormantul;
  
• Body: Alta poveste psihedelica, despre un tip inchis la un ospiciu condus de o secta religioasa care incearca sa ii desprinda sufletul de trup prin tot felu de torturi de "reprogramare psihica".
  

Mai sunt cateva povesti din categoria flash fiction (in jur de 2 pagini) care nu prea au actziune, isi propun cel mult sa deseneze niste imagini disturbatoare: un tip caruia ii place sa suga proteza bunicului, un puscarias care picteaza cu propriul kk, o tipa care supravietzuieste unei impuscaturi in cap dar incepe sa sufere de senzatzia ca propriul cap nu ii mai apartzine si nu mai stiu, oricum chestii nelalocul lor. Repet, ideile par sa vina de undeva din zona lui Palahniuk, insa scriitura e infinit  superioara, mai cizelata si de efect.

P.S.Acu 1 an, in timp ce scriam aceasta cronica, Evenson incasa nominalizari World Fantasy si Shirley Jackson pentru inca 2 cartzi: romanul Last Days si culegerea de povestiri Fugue State. Mi le-am luat fara rezerve. Probabil i-atzi remarcat numele in topul meu de final de an. Sunt trist totusi ca absolut toate cartzile lui sunt paperback, la edituri obscure, probabil va veni ziua in care se vor reedita in disperare.

- plusuri: stil literar foarte bine calculat, interdisciplinar, concis si de impact maxim, cu radacinile in mainstream si cu crengile atarnand prin zona horror 
- minusuri: povestile sunt prea multe si prea scurte, unele atat de scurte ca le uiti imediat dupa ce le-ai citit; volumul e un paperback ultraieftin scos la o editura universitara care banuiesc ca editeaza de regula manuale

- recomandare: fanilor Ballard, Kafka, Palahniuk; de fapt e cam lectura obligatorie