Monday, April 27, 2009

Christos a-nviat!
























The Living Dead

antologie editata de John Joseph Adams

Pedigree:
- nominalizare World Fantasy (pentru antologie)
- Premiul World Fantasy, Premiul Bram Stoker (pt. povestirea This Year's Class Picture - Dan Simmons)
- Premiul International Horror Guild (pt. povestirea Death and Suffrage - Dale Bailey)
- nominalizari Nebula, Bram Stoker, Locus (pt. povestirea Zora and the Zombie - Andy Duncan)
- nominalizari Hugo, Nebula (pt. povestirea The Dead - Michael Swanwick)
- nominalizari Bram Stoker, Locus (pt. povestirea Some Zombie Contingency Plans - Kelly Link)
- nominalizare World Fantasy (pt. povestirea Calcutta, Lord of Nerves - Poppy Z. Brite)
- nominalizare Bram Stoker (pt. povestirea Almost the Last Story from Almost the Last Man - Scott Edelman)
- nominalizare Locus (pt. povestirea The Meathouse Man - GRR Martin)
- nominalizare Locus (pt. povestirea Bitter Grounds - Neil Gaiman)


Daca suntetzi tentatzi sa inchidetzi browserul la vederea acestui titlu, aruncatzi totusi o privire la numele autorilor listatzi pe coperta. And many others, in total peste 30 de povestiri tematice adunate in jurul conceptului de zombie care, daca vi se pare unul cliseistic si fumat, trebe musai sa cititzi acest volum.

Sa ne intzelegem, pasiunea mea pentru zombie nu are a face cu dorintza de a vedea matze si putze sfartecate ori scene de canibalism, pentru asta sunt site-uri si emisiuni de stiri specializate pe scene oribile surprinse in realitatea de zi cu zi; ori facultatea de medicina. Pur si simplu am avut o revelatzie mistica acu catziva ani cand am inceput sa intrevad fortza metaforei care se ascunde in spatele conceptului de zombie si nu ma refer aici doar la cea evidenta (socio-politica) promovata de filmele lui Romero ci si la paralele cu evenimentele si oamenii din jurul meu. Sau, daca ar fi sa-l citez pe Calinescu (cred) vorbind despre povestile horror ale lui Eliade, zombie au de a face cu moartea ca eveniment si posibilitate de recuperare a sacrului. Oricum, cei care n-atzi dat inca bacu nu tre sa va stresatzi prea tare, curicula de liceu la literatura continua sa ignore zombie si sa prefere vampirii (=Luceafarul lui Eminescu, veriga lipsa dintre Dracula si Twilight).

Volumul The Living Dead ofera o gama impresionanta de perspective si prelucrari asupra conceptului, avand shanse sa lamureasca bine mersi pe cei care s-au minunat de-a lungul anilor cu privire la zombifilia care m-a marcat pe mine, altfel om cult si iubit de prieteni. Legat de marele tom (500 de pagini foarte consistente, cu fonturi mici si margini inguste), am doua pozitzii de pe care as putea sa-l comentez:

Pozitzia subiectiva, din care nu-s teribil de incantat de acest volum din urmatoarele motive:
  • cel mai important ar fi ca cele mai misto povestiri, aproape o treime din cuprinsul volumului, le citisem deja sau le aveam in biblioteca in diverse culegeri de autor: povestea lui Clive Barker o stiu din Books of Blood, pe a lui Kelly Link din Magic for Beginners, pe a lui Joe Hill din 20th Century Ghosts, pe a lui Lansdale din Shadows, Kith and Kin, pe a lui Harlan Ellison din The Essential Ellison, pe a lui George RR Martin din retrospectiva de cariera Dreamsongs, pe a lui Jeffrey Ford din Fantasy Writer's Assistant, pe a lui Michael Swanwick din Best of-ul autorului, pe a lui Norman Partridge din The Man with the Barbed-Wire Fists, pe a lui Dale Bailey din serialul Masters of Horror, adica nu mai putzin 10 povestiri le aveam deja intr-un fel sau altul si nu mi-a tunat prin cap sa parcurg cuprinsul antologiei inainte sa scot banul;
  • alt motiv la fel de important e ca o alta buna parte din povesti pot fi citite on-line pe gratis;
  • un motiv mai putzin important e ca volumul e paperback, ceea ce nu sta bine unui tom atat de ambitzios si impresionant.
Daca stau sa ma pun in locul cititorilor acestui blog, treaba e cam asa: daca nu ati apucat sau nu intentionati sa cumparati culegerile de autor enumerate si nici n-avetzi de gand sa cititzi povesti scoase la imprimanta sau audio-recitate*, atunci volumul e pur si simplu superb, in special daca abordezi subiectul zombie dezinteresat, fara a avea o cultura in domeniu, doar cu dorintza de a citi niste bucatzi de literatura buna, scurte si foarte diverse. E un veritabil best of a ce s-a scris mai bun in domeniu. Dezavantajul ca e paperback e compensat de pretzul fantastic (10 dolari pe amazon, in conditiile in care in librariile romanesti caramida asta ar costa triplu). Pentru cine vrea validari mainstream, Publishers Weekly a listat The Living Dead in topul Best books of the year pe 2008.

O sa impart povestirile in doua categorii, mai intai cele merituoase (de 3-5 stele), ignorand faptul ca le citisem si din alte surse (cam prima jumatate din lista sunt favoritele mele):
  • Povestea lui George R.R. Martin e despre un tanar necrofil care intr-o buna zi se indragosteste de o femee adevarata, vie. Dar iaca femeea il insheala cu cel mai bun prieten si ii zice ca nu mai simte nimic pentru el, si daca dragoste nu e, nimic nu e, asa ca baiatu dezamagit in dragoste se intoarce la cadavrele lui. Povestea nu e asa scarboasa precum pare, Martin o spune intr-un stil eminescian si o pune intr-un context SF: tanarul erou e un "corpsehandler", avand ca meserie teleghidarea de cadavre ce muncesc in locul oamenilor pe planete cu conditii naturale vitrege, asa ca pasiunea lui e justificata. (The Meathouse Man, nominalizata Locus)
  • Povestea lui Neil Gaiman e tot o drama din asta sfashietoare, despre un individ care se zombifica din pricina ca i-a dat gagica papucii, chestie care m-a pus pe ganduri. (Bitter Grounds, nominalizata Locus)
  • Povestea lui "Stephen King fiul" (Joe Hill) e despre un cuplu de fosti colegi de liceu care se revad pentru prima data in 10 ani, din coincidenta, in timp ce lucreaza ca figuranti zombie pe platourile de filmare la Dawn of the Dead. Toata povestea e despre cum flirteaza astia doi, in timp ce asteapta sa fie chemati de Romero pentru o scena in care tre sa se dea cu capetele de un stalp. (Bobby Conroy comes back from the dead, culeasa din multipremiatul volum 20th Century Ghosts)
  • Povestea lui Stephen King-tatal e despre o gagica tanara si surmenata care intr-o buna zi se trezeste orfana, vaduva si gravida. In contextul unei molime zombie, femeia invatza sa se descurce si pan la urma e nevoita sa nasca singura acasa, asteptandu-si sotul mort sa apara dintr-o clipa in alta, sa-si vada copilul. King are o obsesie pentru woman empowerment. (Home delivery)
  • Povestea lui Dan Simmons e despre o invatzatoare supravietzuitoare a unei molime zombie care umbla printre ruinele unui oras cu o plasa de hingheri sa-si prinda elevii zombificatzi si sa-i duca la scoala sa le citeasca poezii. (This Year's Class Picture, premiata in 93 cu World Fantasy, Bram Stoker, Sturgeon si Seiun)
  • Povestea lui Clive Barker mi-a adus aminte de Woody Allen si Bullets over Broadway. E despre un regizor de teatru disperat ca nu poate duce la capat o piesa de Shakespeare din pricina ca actritza primadona e varza si nici nu poate renuntza la ea din pricina ca il are la mana cu servicii sexuale. Pana la urma tre sa apeleze la serviciile unei actritze moarte de 100 de ani care a trait pt teatru si invie uneori sa mai recite cate o replica magistrala. (Sex, Death and Starshine, culeasa din paginile multipremiatei colectii Books of Blood, tradusa partial si la noi prin Nemira)
  • Una din revelatiile volumului a fost Andy Duncan, cu o poveste despre Zora Hourston, poate cea mai de seama reprezentanta a Renasterii Harlem, una din primele scriitoare de culoare care a reusit sa-si faca un renume internatzional; printre altele, Zora e cunoscuta si pentru ca ar fi documentat unul din primele cazuri oficiale de zombie, in timpul excursiilor sale prin Caraibe. Astfel, povestea e "bazata pe fapte adevarate", in care scriitoarea incearca sa o intervieveze pe gagica zombie intoarsa din morti si internata la psihiatrie. Duncan da un twist supranatural povestii, care mi-a amintit de "La tziganci" a lui Eliade. Aviz celor care au de dat bacul (Zora and the zombie - nominalizata Nebula, Stoker si Locus)
  • Tot bazata pe fapte adevarate e o alta surpriza, Nancy Holder, de regula autoare de novelizari Buffy dar cateodata autoare de proza scurta misto (4 premii Stoker); povestea de aici e una din reusitele autoarei, pornind de la un obicei dintr-un sat bavarez in care de Paste au loc in mod traditzional reprezentatzii ale piesei Passion of Christ (care a stat si la baza filmului lui Gibson) dupa litera Bibliei si in timp real, cu o durata de cateva ore/zile. Obiceiul e destul de intalnit de cand a fost initziat de misionari prin America de Sud si zona Indoneziei, dar in Europa e rar, iar cazul satului respectiv este unic in sensul ca e singurul care a pastrat traditzia timp de 400 de ani. Traditzia s-a format in vremurile Ciumei, cand satenii au ramas cu impresia ca satul lor a fost ocolit de molime datorita acestor reprezentatzii. Autoarea speculeaza ca la un moment dat in viitor acelasi sat supravietzuieste unei molime zombie din aceleasi motive, dar Dumnezeu se supara pe sateni cand acestia incep sa foloseasca un zombie sedat in rolul lui Isus iar biserica se dezbina pornind de la dilema locului ocupat de zombie in schema biblica. (The Passion Play)
  • Harlan Ellison si Robert Silverberg sunt doi monstri sacri ai SF-ului, iar colaborarea lor e o ciocnire de comete scrisa in mare stil - povestea celor doi e despre un tenor care a fost criogenizat si e resuscitat o data la catava vreme pentru a canta o chestie cum numai el stia, in timp ce o tanara fana incepe sa-l suspecteze ca e mort si ca cadavrul lui e fortzat sa cante pentru bani de casele de discuri. (The Song the zombie sang, din paginile multipremiatului volum Essential Ellison)
  • Povestea texanului Norman Partridge e despre un patron de industrie porno care se refugiaza de molima zombie in vila sa personala si bine protejata, asteptand sa-i sosesca starletele porno impreuna cu un ultim transport de cocaina care sa-i inveseleasca ultimele zile ale apocalipsei (In Beauty, like the night, din paginile multipremiatului volum The Man with the Barbed-Wire Fists)
  • Povestea lui Jeffrey Ford o speculă SF ca in vremurile bune, pornind de la un articol de psihologie din anii 70 care sustinea ca la inceputuri constiinta omului a fost de tip colonial (ca la furnici) iar creierul era mai clar separat in emisfere: o emisfera servea la a recepta ordine (de la o oarecare autoritate, inclusiv halucinatzia de a auzi poruncile zeilor), iar cealalta la a le executa. Apoi evolutzionismul a impus dezvoltarea constiintei individuale si pierderea contactului psihic cu autoritatea/divinitatea. Povestea porneste de la premisa asta, care cica a fost folosita de CIA in timpul Razboiului Rece in proiectul Mind Control, pentru a crea un soi de zombie, nu in sensul de undead ci in sensul de obedientza absoluta fatza de fortza sugestiei. (Malthusian's Zombie, din paginile multipremiatului volum The Fantasy Writer's Assistant).
  • Povestea lui Kelly Link e curat mainstream, eventual realism magic, fara urma de zombie. E despre un gagiu dubios care umbla cu un bax de bere dupa el si intra la chefuri random la ore tarzii, cand nu-l mai intreaba nimeni daca l-a invitat cineva, si agatza gagici cu intrebari de genul "ce ai face daca te-ar ataca un zombie?" Foarte ambigua si interpretabila povestea, dar excelent scrisa. (Some Zombie Contingency Plans, nominalizata Locus si Stoker, tradusa la noi prin Tritonic, in volumul Magia pentru incepatori)
  • Cam tot in zona asta se inscrie povestea lui Hannah Wolf Bowen (never heard of), cu doi copii care se plimba cu bicicletele prin cimitir si dezbat, pornind de la o urma de picior descultz, daca ar fi lumea mai buna cu zombie sau fara. (Everything is better with zombies)
  • Povestea lui Dale Bailey a stat la baza unuia din cele mai reusite episoade Masters of Horror (Homecoming). E despre o campanie electorala in care soldatzii mortzi in Irak se intorc ca zombie sa voteze impotriva presedintelui iar Congresul sta si trateaza daca sa li se recunoasca dreptul de vot sau ba. Povestea e mult mai trista decat ecranizarea sa (Death and Suffrage, castigatoare International Horror Guild in 2003)
  • Tot in zona politica e si povestea lui Susan Palwick (never heard of), doar ca de data asta George Bush invie din morti victimele de la World Trade Center si le foloseste in campania electorala pentru a-si justifica propaganda pentru razboi. (Beautiful Stuff)
  • Povestea lui Joe Lansdale e un western, una din aventurile savuroase ale personajului cult folosit de autor in mai multe nuvele, reverendul-pistolar Jebediah, care tre sa escorteze un condamnat la spanzuratoare peste o poteca pazita de un zombie (Deadman's road)
  • Povestea lui Michael Swanwick mi-a adus aminte de filmul Fido, cu zombie folositzi pe post de animale de casa sau prestari de servicii, inclusiv sexuale. Povestea e despre un tanar promovat intr-un post de conducere intr-o corporatzie care inchiriaza zombie domesticitzi, initziind astfel o forma de sclavagism legalizat. (The Dead, nominalizata Hugo si Nebula)
  • Povestea lui Nina Kiriki Hoffman (autoare care s-a apucat de horror dupa ce s-a imbolnavit de cancer) e usor feminista, despre o prostituata negresa care a fost blestemata de bunica-sa voodooneasa sa n-aiba liniste in mormant si sa-l slujeasca pe veci pe cel care ii va pricinui moartea; iata ca moartea vine sub chipul unui psihopat care tortureaza prostituate si eroina noastra se trezeste zombie si porneste in cautarea agresorului pentru a-i oferi pentru eternitate servicii sexuale post mortem (Third Dead Body)
  • Tot pe acolo e si povestea lui Catherine Cheek, cu o gagica plina de fitze care isi face liposuctzie si moare in timpul operatziei, apoi se trezeste din mortzi si se plimba pe la fostii iubitzi ingrijorata ca trupul i se vestejeste si incep sa-i pice silicoanele. (She's taking her tits to the grave)
  • Alta feminista, Lisa Morton, are o poveste despre avort in timpul unei molime zombie, care demonstreaza ca avortul e ok, in baza argumentul ca un fetus avortat nu se transforma in zombie, deci nu poate fi considerat om in toata firea (Sparks fly upward)
  • Povestea lui Adam Troy-Castro e scrisa integral la persoana a doua, ceea ce ii da o tenta schizofrenica, despre un individ care incearca sa traiasca printre zombie incercand sa le imite obiceiurile (Dead like me).
  • Douglas Winter (biograful oficial al lui Stephen King) e un ciudat care si-a facut un obicei din a scrie pastishe la opere celebre. Povestea lui e o pastisha la romanul lui Bret Easton Ellis, Less than zero. E despre un grup de tineri desensibilizatzi care se drogheaza, asculta Nick Cave, fac sex pe nimerite si se duc la chefuri in care punctul de atractzie e mutilarea si violarea unei femei zombie. Winter imita misto stilul lui Ellis si povestea are efectul scontat de a crea un tablou punk decadent si californian in context zombie (si titlul e pastishat dupa Ellis: Less than zombie).
  • Poppy Z. Brite e un autor care se da drept transsexual desi tehnic vorbind e femeie si inca una dragutza. Se inscrie in randul autoarelor cu tendintze emo-nimfo-goth, alaturi de Laurell Hamilton si Caitlin Kiernan. A avut un crush pentru Dan Simmons si a scris biografia lui Courtney Love. Povestea sa e inspirata de Simmons si al sau Song of Kali: e o poveste fara actziune, o fresca a orasului Calcutta si a societatzii indiene ravasite de foamete si de o invazie de zombie non-violentzi care se inchina zeitzei Kali. Atmosfera excelenta. (Calcutta, lord of nerves - nominalizata World Fantasy)
  • Povestea lui Darrel Schweitzer (never heard of) e cu niste copii care gasesc un copil zombie in padure si incep sa se joace cu el, in sensul ca ii dau foc, il mutileaza si se distreaza de faptul ca victima nu mai moare (The Dead Kid)
  • Povestea lui Scott Edelman (editor, ocazional autor de proza scurta cu zombie) e o metafictziune, despre un scriitor refugiat intr-o biblioteca din pricina invaziei zombie, care cugeta daca e mai ok sa castigi imortalitatea sub chip de zombie sau ca artist, prin opera pe care o lasi in urma. Nuvela include o serie de povestiri in rama pe care eroul tot incearca sa le scrie si renuntza pe la jumatate fiind bantuit de desertaciunea artei fara audientza. Cartea fara cititori e ca blogul fara comentatori. Subiectul se preta la un roman misto, asa ca nuvela e cam fusharit iar povestirile in rama slabutze. (Almost the last story by almost the last man - nominalizata Stoker) .
  • Povestea lui Will McIntosh (never heard of) porneste de la zicala aia cu "las ca ma duci tu in carca pe lumea ailalta", doar ca se intampla pe lumea asta. Adica de la o vreme fiecare om e urmarit de cadavrele victimelor nedreptatzilor sociale sau ecologie pricinuite de actziunea sau inactziunea fiecaruia. De exemplu, Casa Alba e asediata de zombie si oamenii politici sunt permanent urmatzi de gloate de mortzi oriunde se duc. Eroul povestii e un tip corect politic, fara mustrari de constiintza si chiar usor ecologist, motiv pt care ramane surprins cand remarca ca un zombie incepe sa se tzina coada dupa el. Evident, eroul se macina gandindu-se ce o fi facut incat sa merite asta (Followed)
Mai sunt si niste povestiri care m-au lasat rece (de 1-2 stele) si care alcatuiesc balastul volumului:
  • Sherman Alexie e un autor mainstream de origine amerindiana, care a scris cartea ecranizata in filmul Smoke Signals. Indienii, ca mai toate civilizatziile pamantului, au la randul lor o puternica mitologie in jurul conceptelor de inviere, razbunare si zombie. Din pacate mai toate povestile pe tema asta suna la fel, si nici povestea lui Alexie nu se abate: niste politzisti rasisti omoara niste indieni intr-un cimitir si sangele victimelor ii face pe zombie sa se scoale din morminte si sa-i manance pe politzisti. Sunt surprins ca un autor mainstream a avut aceasta tentativa dar din pacate nu reuseste decat sa relateze un clisheu.
  • David Schow e o vedeta a culturii zombie si un reputat scenarist (The Crow, episoade Outer Limits si Masters of Horror,2 filme din seria Texas Chainsaw) Din pacate, povestea lui se rezuma la a povesti o scena de sex sado-maso in care unul din parteneri se sufoca, devine zombie si il mananca pe celalalt. E eficienta, dar prea scurta si lipsita de context.(Blossom).
  • Brian Evenson e un tip interesant pe care am de gand sa-l urmaresc. La origini a fost mormon si profesor de litere dar si-a pierdut si job-ul si religia, fiind expulzat din pricina ca a publicat niste cartzi horror care implicau critica si speculatzii la adresa establishmentului mormon, cam ce au facut Salman Rushdie si Dan Brown, la o scara mai redusa. Notorietatea incidentului si talentul l-au adus in atentzia amatorilor de horror (3 nominalizari IHG) si nu numai (romanul horror despre mormoni, Open Curtain, aparand in listele top 10 ale anului in cateva periodice literare). Din pacate in volumul de fatza, Evenson are doar vro 3 pagini, o poveste seaca despre niste exploratori ratacitzi care se intalnesc cu zombie (The prairie).
  • Nancy Kilpatrick e o autoare de horror feminist (vampiritze etc.) si a publicat niste studii de referintza despre istoria si scena goth in toate aspectele ei (muzica, fashion, origini). Povestea ei e cam inutila, adica e varianta feminista prescurtata a romanului I am legend, in care ni se arata ca daca ultimul om ramas pe pamant ar fi femeie, s-ar descurca mai bine decat personajul lui Will Smith.(The age of sorrow)
  • David Barr Kirtley e aproape debutant, nu stiu ce cauta in antologia asta. Povestea lui e cam pe stilul Beverly Hills, cu 2 tineri indragostitzi de aceeasi gagica, care le da papucii; baietzii mor, se intorc ca zombie si se duc sa o manance pe gagica. Totusi, nu e suficient de hazlie iar autorul e cam nepriceput (The skull-faced boy)
  • Laurell Hamilton, autoarea porn-horror tradusa la noi prin Tritonic, e prezenta aici cu prima poveste in care apare Anita Blake (protagonista romanelor de la Tritonic). Aici Anita lucreaza pentru o companie care invie temporar mortii pentru rudele care vor sa le spuna o vorba buna, iar clientul ei e o gagica care vrea sa-si ceara iertare de la sotzul care a facut infarct cand a aflat ca gagica il inshela. Ar fi distractiva daca n-ar fi scurta si seaca.(Those who seek forgiveness)
  • Stockholm Syndrome (a lui David Tallerman, alt aproape-debutant) e tot o poveste prea scurta pentru a-si dezvolta potentzialul, in care un supravietuitor al molimei zombie incepe sa simpatizeze cu agresorii in virtutea sindromului Stockholm
  • John Langan a contribuit cu singura poveste originala (=nepublicata anterior) din volum. E misto ca povestea e de fapt o piesa de teatru, dar e naspa ca e un plictis total care seamana cu reclamele alea impotriva accidentelor de circulatzie, in care apar tot felu de tineri sa zica "in ziua aceea m-ai omorat". Doar ca e cu zombie in loc de accidente de circulatzie.
Ca sa respect traditzia recenzorilor de antologii, la numaratoare ies 18 povestiri tari sau simpatice, 8 bunicele si 8 slabutze / redundante, ceea ce o califica ca antologie de 4 stele, adica as good as it gets avand in vedere ca antologii de 5 stele nu exista (natura comerciala a antologiilor implica o anumita dispersie calitativa care presupune sa contzina si fillere, si debutantzi, si experimente riscante; chiar in prefatza, editorul se lauda ca pentru unii autori a evitat cu buna stiintza povestiri mai tari si mai cunoscute pentru a oferi si o alta perspectiva asupra autorilor cu pricina).

Antologatorul John Joseph Adams pregateste pentru la toamna un fel de continuari: doua antologii tematice dedicate una vampirismului si una lui Sherlock Holmes, tot cu autori unul si unul (nici nu stiam ca King sau Moorcock au scris povestiri cu Sherlock Holmes). In sfarsit, o alta antologie tematica editata de Adams inainte Living Dead a fost Wastelands, dedicata povestilor postapocaliptice. Toate antologiile lui Adams merg pe autori high-profile (macar in proportie de trei sferturi), fiind astfel ideale pentru "neinitziatzi" si pentru cei care se duc cu sacul la pomul laudat.

- plusuri: selectie beton, pret de nimica, nu se limiteaza la nisha horror ci are de toate pentru totzi, inclusiv mainstream si SF cinstit
- minusuri: paperback, merge mai mult pe povestiri clasice, premiate, probabil citite deja din alte surse de catre zombifilii inveteratzi
- recomandare: amatorilor de proza scurta cu talc din sferele fantasy, horror si SF; amatorilor de mainstream curiosi

* la adresa asta gasitzi o recenzie cu linkuri spre povestirile postate mocca pe net, unele ca text, altele recitate (audio)

10 comments:

Jen said...

avand in vedere ca minusurile tale sunt plusurile mele (urasc hardcover si am citit doar una dintre antologii)... o s-o comand cu prima ocazie. si vom vedea.

braaaainz!

JokeBox said...

m-ai facut curios...sunt pasionat de mistere si as dori ca citesc...

Anonymous said...

"Cartea fara cititori e ca blogul fara comentatori."
Hai ca m-ai dat gata cu asta ....

Anonymous said...

Ce e cu obsesia asta cu bacu? Nu vinzi niciun autor spunand ca ar merita sa fie in programa scolara.

Tom said...

mie nu imi place coperta. imi aduce aminte de plansele alea oribile din laboratorul de biologie scrijelite cu pixu in zonele erogene

Anonymous said...

tu de unde iti cumperi cartile? Pentru ca as vrea sa-mi iau niste carti originale, in limba engleza, nu adaptarile romanilor.

Aron Biro said...

amazon man, si cu ebay

Tom said...

bookdepository.co.uk man...free shipping

Anonymous said...

mersi, cred ca o sa incerc la bookdepository.co.uk, daca tot e gratis livrarea

Anonymous said...

what bands are good to see for emo hairstyles?
[url=http://www.emo-hairstyles.info/]emo hair[/url]