Vorba lunga saracia omului - part 2

Continuam asadar polologhia pe tema prozei scurte cu inca niste culegeri de proza scurta/medie care asigura o viziune cat de cat de ansamblu asupra carierei unor autori care au excelat la proza scurta mai degraba decat la romane. Polologhia a inceput cu articolul asta, in care am recomandat retrospectivele de cariera ale lui Raymond Chandler, Harlan Ellison, Fredric Brown si George RR Martin. La lista de atunci asa mai adauga descoperiri (si publicatii) recente care si-au asumat un rol similar, de a promova autori influentzi dar care n-au avut un succes comercial extraordinar din pricina ca n-au scris cartzi suficient de groase.

In categoria "proza scurta obligatoriu de citit intr-o viatza" apare inevitabil si capodopera lui Clive Barker, Books of Blood, in 6 volume. Prima jumatate a magnum opusului a fost tradusa si la noi pe vremea cand Nemira era in pragu falimentului, adica cu vreo 3 ani inainte de relansarea editurii asa cum o stim astazi. Nici romanii nu prea citeau carte la data respectiva, librariile erau cu un picior in groapa, Diverta vindea shurubelnitze asa ca traducerea primelor 3 volume, sub titlul Cartzile Insagerate, a trecut complet neobservata desi trebuia sa fie unul din evenimentele publicistice romanesti de prima mana ale deceniului. Din motivele astea s-a si renuntzat la traducerea integrala a lucrarii. Luat pe ansamblu, Barker nu e tocmai un favorit al meu - romanele sale sunt lalaite si tributare lui Lovecraft (cele mai bune fiind pentru copii sau young adults - vezi seria Abarat tradusa la noi de Rao), iar filmele cam carpite (e creatorul francizei Hellraiser). A mai activat si in industriile benzilor desenate (Eckto Kid, Hellraiser) si jocurilor video (Undying, Jericho), de obicei cu adaptari ale romanelor si povestirilor sale.

In schimb debutul Books of Blood a fost o revelatzie si pt mine si pt planeta intreaga, reusind sa ia un World Fantasy, un British Fantasy si o gramada de nominalizari la diverse premii. Marele plus al lui Books of Blood (un plus care lipseste din pacate din romanele lui Barker) este diversitatea ideilor, care mi-a creat impresia ca ar fi de fapt o antologie cu vreo 3-4 scriitori in spate. Scrisa cu verva tinereasca si fara inhibitzii de un homosexual frustrat cu freza de Ringo Starr, Books of Blood a devenit un volum de referintza pentru horrorul erotic/freudian modern, marcand muzica metal a anilor 90 (Moonspell, Cradle of Filth etc.) si nu numai, reusind sa fie in acelasi timp modern si nostalgic. Povestirile din Books of Blood creeaza o punte de legatura intre Edgar Poe/Aleister Crowley/De Sade/Lovecraft si brutalitatzi viscerale moderne, trecand prin povesti umoristice si parabole freudiene din care transpira macinarile autorului pe tema homosexualitatzii. Stephen King a spus despre experientza lecturii Books of Blood ca l-a facut sa se simta cam cum s-ar fi simtzit Elvis ascultand pentru prima data Beatles. Azi Barker s-a mutat din Anglia la Hollywood, arata mult mai sexy si colaboreaza frecvent cu alt mare homosexual al secolului, regizorul Bill Condon (Gods and monsters, Kinsey, Dreamgirls, Candyman).

Books of Blood e destul de dificil de procurat in zilele noastre - cele 6 volumashe originale (de fapt niste brosuri usor trecute de 100 de pagini, cu 4-5 povestiri fiecare) sunt traficate in set complet la vreo 500 de dolari. La amazon se gaseste ieftin un paperback cuprinzand primele 3 volume (cel tradus si la noi) iar prin anticariate si e-bay se poate cumpara relativ ieftin (30-40 dolari) editia englezeasca completa paperback grupata in 2 volume. Undeva intre extrema ieftina si cea scumpa, se gaseste si editzia mea favorita, un volum unic hardcover de 800 de pagini scos la Stealth Press in editie limitata. Pretul astuia variaza de la 60 (varianta simpla) la 200 de dolari (varianta cu autograf si poza autorului).

Avram Davidson e alt autor rarisim tradus pe la noi, exponent de baza al SF-ului evreiesc, daca exista asa ceva. Nu e atat importanta etnia lui Davidson (desi el a promovat-o mereu ca fiind influenta asupra operei sale), ci influentza pe care a avut-o asupra varfurilor SF-ului modern, printre fanii lui numarandu-se Gene Wolfe, Ursula LeGuin si altzii de calibrul lor. Davidson a fost coleg de generatzie cu Asimov dar n-a reusit sa se ridice in memoria colectiva datorita insistentzei sale pe proza scurta, publicata imprastiat si dificil de colectzionat. Recent problema s-a rezolvat, prin 3 volume:

• Retrospectiva de cariera e volumul mamut The Avram Davidson Treasury, din care cam 2 treimi sunt povestiri ale lui Davidson colectate cronologic, iar o treime sunt eseuri din partea oamenilor care au decis ca prin acest volum sa aduca tribut autorului. Eu as recomanda volumul mai degraba pentru eseurile alea, scrise de nume ca Ray Bradbury, Harlan Ellison, Robert Silverberg, Poul Anderson, nevasta lui Davidson si altzii ca ei. Volumul isi atinge scopul de a sugera vasta influentza a lui Davidson asupra generatziei de aur a SF-ului, dar din pacate contzinutul e selectat mai degraba cronologic decat valoric si cele mai tari lucrari ale autorului lipsesc; asa ca pentru cine n-are chef de eseuri, recomand cele doua volume care aduna varfurile operei lui Davidson:
• The Adventures of Doctor Eszterhazy, un soi de roman alcatuit din povestiri despre un evreu ungur de inspiratzie Sherlockiana, un intelectual erudit care traieste intr-un fictiv Mare Imperiu Unguresc. Din pacate asta e destul de greu de gasit.
• Limekiller, mai recent aparut si disponibil inca pe amazon, e structurat similar, ca o colectzie de povestiri cu un erou comun, un anume Jack Limekiller care traieste prin Caraibe, se plimba toata ziua buna-ziua, mananca banane si devine martor la diverse manifestari supranaturale conectate la mitologia locala. Povestile lui Limekiller nu prea au plot, sunt de fapt un fel de jurnal liric in proza al autorului, din perioada in care traia in Belize, usor romantzat cu elemente de realism magic.
  

Povestirile cu Eszterhazy si Limekiller au luat majoritatea premiilor autorului si il prezinta pe acesta in forma maxima. Comparativ, omnibusul The Avram Davidson Treasury contzine doar cate 1-2 povesti din cele 2 volume.

De Jack Dann am auzit prima data de la Horia Ursu si prima impresie mi-a fost ca ar fi un scriitor de mana a doua pe care Horia l-a racolat la o bere si l-a lamurit sa se lase tradus in romaneste (Rebelul, aparut la Millennium Press). Apoi mi-a venit ideea sa-l iau la bani maruntzi si am aflat ca Dann e unul din putzinii autori australieni (alaturi de Greg Egan) care a reusit sa se ridice pana la nivelul premiilor mari ale SF-ului (altfel australienii isi tot dau intre ei premii gen Ditmar, Aurealis, dar nimeni nu-i ia in seama in afara perimetrului). Pe langa ca are un numar record de premii australiene, a avut parte si de 14 nominalizari Nebula pentru proza sa scurta. Vestea buna e ca cea mai mare parte din nominalizarile astea, plus inca o gramada de povestiri (la randul lor ajunse pe la Hugo, World Fantasy, Locus sau Stoker), sunt adunate in retrospectiva de cariera Jubilee (cam 500 de pagini, la Tor Books, aproape 20 dolari pe amazon). Avand in vedere larga acoperire a volumului si faptul ca 80% din continut e proza finalista la cele mai importante premii, Jubilee e calea ideala de a-l descoperi (si acoperi) pe Jack Dann.

Charles de Lint e un autor canadian de fantasy urban, gen Neil Gaiman minus aspectul british. Lint e un pic mai emo decat Gaiman si are mare succes la gagici datorita lirismului elegant al prozei sale si preocuparii pentru teme adolescentine (o parte minoritara din proza sa e young adult oriented). De fapt cel mai corect ar fi sa spun ca de Lint e un autor modern de basme, si inca unul extrem de apreciat inca de dinainte sa se fi inventat Gaiman. Cea mai mare parte a operei sale se invarte in universul Newford (o localitate fictiva semi-rurala care constituie cadrul majoritatii povestilor si romanelor autorului). De romane nu stiu, dar proza scurta din universul Newford a fost publicata de-a lungul anilor 90 in 3 volume foarte bine cotate:

• Dreams Underfoot, nominalizata World Fantasy si Locus;
  
• The Ivory and the Horn, nominalizata World Fantasy si Locus;
• Moonlight and Vines, castigatoare World Fantasy, nominalizata British Fantasy si Locus;

Astazi cele 3 volume au fost adunate gramada intr-o editzie Book Club de 800 de pagini. Editziile Book Club nu-s prea bine vazute de colectzionari*. Totusi, fiind un fan al editziilor omnibus am optat pentru acest volum, intitulat The Newford Stories, care e si hardcover si ma scuteste de a vana separat editiile originale ale celor 3 culegeri. Asadar, omnibusul Newford Stories functioneaza ca retrospectiva de cariera a lui Charles de Lint.

Ramsey Campbell - Alone with the Horrors acopera mai bine de 30 de ani din cariera celui mai important autor horror britanic, din pacate ilustru anonim prin partzile noastre. Cand am auzit prima data sintagma "cel mai important", am zis ca e vreun marketer care-l umfla pe Campbell cu pompa dar realitatea faptelor zice ca individul asta facea valuri cand Stephen King debuta si mai face si azi, cand Stephen King sta sa iasa la pensie. Problema care a stat in calea succesului mainstream al lui Campbell este ca fortza sa sta in proza scurta, romanele fiind apreciate doar in randul fanilor, in rest criticate ca fiind ori prea lirice, ori prea psihologice. Al doilea motiv ar fi lipsa de implicare a lui Campbell in cinematografie (care i-a propulsat atat pe King cat si pe ucenicul lui Campbell, Clive Barker). De fapt, doar doua filme ecranizeaza cate ceva din Campbell si alea sunt Los Sin Nombre si Segundo Nombre, productii spaniole recente regizate de excelentul Jaume Balaguero (Rec). Volumul de capatai al lui Campbell, Alone with the Horrors, a incasat o sumedenie de premii, inclusiv World Fantasy 94. De-a lungul carierei, Campbell a fost nominalizat de 14 ori la World Fantasy, de 10 ori la Bram Stoker si de 23 (!) de ori la British Fantasy Award. Daca exista in horror scriitor contemporan care sa merite eticheta "monstru sacru", asta e. Alone with the Horrors e pe cale de disparitzie, dar mai poate fi gasita in versiunea mass paperback pe amazon. Eu am avut baftocul sa prind un exemplar cu autograf din editzia Arkham originala de la cel mai important anticariat al genului, Realms of Fantasy Books.

Avand in vedere ca Alone with the Horrors a fost publicat la inceputul anilor 90, devine important si volumul complementar, Told by the Dead, ce contine proza din ultimii 15 ani ai autorului.

Pe Lucius Shepard cu rusine tre recunosc ca l-am ocolit ostentativ dupa primul contact avut cu el prin ceva istorioare cyberpunk publicate acu 15 ani prin Anticipatzia daca nu ma-nsel. La vremea aia era mare isterie la SF-istii romani cu Cyberpunku, care era ok in felu lui, problema era ca Matrixu nu apucase inca sa-l popularizeze si ca era imposibil sa separi stilistic autorii intre ei. Nu stiu daca erau traducerile de vina, dar mi-era o apa si-un pamant ca-l citeam pe Walter Jon Williams, Bruce Sterling, William Gibson sau pe Florin Pitea care ii imita la perfectzie pe cei pomenitzi (poate din cauza ca tot el ii si traducea). Dupa ce a aparut si o antologie romaneasca, cyberpunku carpatin a inceput sa-mi sune tot mai mult ca hip-hopul dambovitzean si lehamitea mi s-a extins, reusind sa ocolesc integral opera lui Neal Stephenson si sa il consider pe Shepard ca fiind cel mult o tanara sperantza a cyberpunkului cel arid. O revizuire recenta a atitudinii mi-a aratat ca Lucius Shepard n-a fost nici tanar, nici sperantza, nici cyberpunk. Confuzia cu generatzia cyberpunk se datoreaza faptului ca a inceput sa-si faca un nume tocmai in perioada aia, la vreo 40 de ani, si ca a cochetat cu genul cam tot atata cat am cochetat si eu. In astia 15 ani de cand nu i-am mai acordat atentzie, omul si-a facut un nume in literatura fantasy (inclusiv in chestia numita realism magic), a umflat o gramada de premii (Vanatorul de Jaguari tradusa si la noi de Nemira) iar in ultimii 5 ani a scos doua colectzii de autor solide care laolalta ii acopera cea mai mare parte din cariera:

• The Best of Lucius Shepard la Subterranean Press - mai mult cu proza scurta, cuprinzand cele mai bune povesti din volumul Jaguar Hunter, plus o gramada de povesti mai recente, inclusiv nuvela premiata anul trecut Stars Seen Through Stone;
  
• Trujillo and Other Stories - are vreo 50 de pagini in comun cu susnumitul best of, dar nu e asta o problema, caci dimensiunile cartzoiului sunt pe la 700 de pagini, adunand laolalta un roman (Trujillo), unul din volumele de proza scurta bine cotate ale autorului (Eternity and other stories), bașca 3 nuvele proaspete.
  

Dupa modelul lui Shepard si cam in acelasi timp, Subterranean Press a scos si o superba compilatzie a unui coleg de generatzie, Best of Michael Swanwick, un om care in 25 de ani a reusit sa devina un fel de campion al nominalizarilor la premii SFFH (16 Nebula, 21 Hugo, 7 World Fantasy si 62(!) Locus). Pentru urmatorii 2 ani, Subterranean a anuntzat deja best of-uri Lewis Shiner, Larry Niven, Joe Haldeman si Peter Beagle.

In sfarsit, evenimentul care m-a facut de fapt sa scriu articolul asta din capul locului, e magistralul volum The Very Best of Gene Wolfe, scos recent de PS Publishing, in editzii de 75-150 dolari. Ce-i drept preturile de la PS sunt cam de speriat, dar vestea buna e ca volumul are si o versiunea americana de la Tor Books, intitulata un pic ma timid - The Best of Gene Wolfe - la nici 20 de dolari hardcoveru. Diferentele intre cele 2 editii, in afara de adverbul Very, constau intr-o nuvela, Christmas Inn, si o introducere a lui Kim Stanley Robinson care il pupa in fund pe Wolfe cu mare arta. Evident, ambele bonusuri sunt prezente doar in editia Very. N-am citit inca volumul sa vad cat e de geniala nuvela bonus, dar oricum diferentza de pret intre editia britanica si cea americana e justificata mai degraba de valorile de productie, coperta multipremiatului JK Potter + autograful lui Gene Wolfe (la versiunea de 75 dolari), precum si tirajul ultralimitat de 100 de exemplare in carcasa (in cazul versiunii de 150 dolari). Asadar aveti de unde alege iar daca stam sa ne uitam la editia americana, 500 de pagini hardcover la 18 dolari, continand best oful unuia din autorii de top ai secolului trecut, ala e chilipir. Volumul include printre altele nuvela The Fifth Head of Cerberus (care l-a pus pe harta pe Gene Wolfe la inceputul anilor 70, aducandu-i prima nominalizare Hugo) si cam 3 sferturi din prima si cea mai importanta (pana acum) culegere de proza scurta a lui Wolfe: The Island of Doctor Death and Other Stories (and Other Stories), volum votat in topul celor mai tari culegeri de proza scurta de gen din toate timpurile, conform unui celebru sondaj al revistei Locus facut acu 10 ani (apare in top imediat dupa Cronicile Martiene, retrospectiva de cariera a lui Harlan Ellison si I Robot).

Gasesc totusi ca Best Of-ul lui Wolfe are un mare neajuns - nu contine povesti recente (nimic din ultimii 10 ani si doar 5 povesti din anii 90), adica 80% din continutul volumului e cules din anii 70-80. Ma indoiesc ca Wolfe n-a scris mai nimic in ultimii 20 de ani care sa fie demn de un best of, asa ca orice fan ar trebui sa mai ia in considerare volumele:

• Starwater Strains, un fel de best of al decadei 1995-2005
  
• Castle of Days, un omnibus ce aduna laolalta 2 volume interesante: The Castle of The Otter, considerat de Wolfe al 5-lea volum al ciclului New Sun, contine corespondenta autorului (cu George RR Martin, Nancy Kress samd), speechurile de acceptare a diverse premii, articole despre pescuit si creative writing si eseuri autobiografice (care descriu imprejurarile si influentele care au determinat aparitia ciclului Book of the New Sun); a doua bucata din omnibus e volumul Book of Days, care grupeaza o serie de povestiri scrise in anii 70, legate de diverse sarbatori calendaristice (ex: o poveste despre Halloween, una despre Thanksgiving, una de Craciun s.a.m.d.)
  

In sfarsit, inchei cu un volum care apare abia in 2010, The Best of Joe Lansdale (la Tachyon) la pret de nimica (10 dolari din pacate doar in paperback). Volumul ii va scuti pe cei care abia acum il descopera pe autor de a vana cele aproape 20 de volume de proza scurta ale sale (din care abia vreo 4 sunt usor de gasit si si alea-s diluate). Pana acum obisnuiam sa recomand tripleta de volume High Cotton, Bumper Crop si Shadows, Kith and Kin ca fiind un fel de retrospectiva de cariera (cu Shadows... ca si varf de calitate), dar un Best of Joe Lansdale va lasa deoparte targuielile si va oferi un volum unic de impact major si complet lipsit de balast. In contzinutul volumului se vor regasi varfurile Bubba Ho-tep, The Night they missed the horror show, On the far side of Cadillac desert with dead folks, Mad dog summer, adica povesti pentru care pana acum trebuia sa cumperi vro 4 carti ale autorului ca sa le citesti pe toate.

*editiile Book Club sunt carti distribuite intre membri cotizantzi ai cate unui club/cenaclu; adesea e vorba pur si simplu de carti xeroxate cu aprobarea editurii sau advanced reading copies, alteori sunt carti cat de cat legate ce nu se diferentiaza prea mult de o editie comerciala; Newford Stories e un caz mai fericit, e hardcover, are propria coperta si e pe hartie de calitate, arata ca o carte normala, singurul indiciu ca ar fi o editie Book Club e faptul ca numerotarea paginilor reincepe de la 1 pentru fiecare din cele 3 carti care au fost incluse in volum.