Southern Pride

Ia sa vedem ce mi-am mai cumparat. Norman Partridge - The Man with the Barbed Wire Fists in hardcover. Cam greu de tzinut in mana inainte de culcare. Era sa fac deviatzie de sept ultima data cand mi-a cazut peste nas. O groaza de povestiri in cartzoiu asta. O sa ma intrebatzi cine e si agariciu asta. A scris romanul care sta la baza ultimului film Crow. O sa zicetzi ca naiba sa-l ia. A scris westernuri si cartzi cu boxeri pensionari. O sa zicetzi si ce-i cu asta. Sa va explic: e sudist, arata ca un tractorist miop si bronzat aiurea si, vorba lu Peter Straub, scrie de parca viatza lui ar depinde de asta. A luat Stokeru acu vro 6 ani cu volumul de fatza. He writes like Joe Lansdale, only meaner, zicea careva. Pt mine asta e suficient. Omu e spurcat, afurisit si rural. Nu se incadreaza in nici un gen sau se incadreaza in toate. Texas, scorpioni, bampiri si neveste de rulota. Va mai zic dupa ce o termin.

Joe Lansdale (Bubba Ho-Tep) sper ca nu mai are nevoie de prezentare. Daca are, consultatzi lista de premii a omului pe wikipedia: 6 premii Stoker si 9 nominalizari, plus World Fantasy, British fantasy si Edgar Poe pe alese. Omu asta e karatist si scriitor in acelasi timp. Tzi-l inkipui pe Chuck Norris scriind horror? Ori, mai rau, pe David Carradine? Da stai sa vezi ce mi-am luat: primele doua volume ale trilogiei The Drive-In, care depasesc inchipuirea. Cel mai tare pulp fiction ever, despre un grup de oameni sechestratzi intr-un cinematograf drive-in de catre un meteorit care a blocat iesirea, cum stau ei si se organizeaza intr-o societate postapocaliptica condusa de Regele Popcorn, obligatzi sa se uite la filme proaste pana la sfarsitul lumii. Totu e bagat acolo: Stapanul Mushtelor, Stephen King, Mark Twain, zombie, drujbe, pana mea, cred ca si eu apar prin cartea asta la un moment dat. Tre sa imi pun scutece sa nu ma pish pe mine de ras. Some of the strangest, most bizarre, most horrific, and most fun fiction I have ever read. You'll never look at popcorn the same way again. Nominalizare World Fantasy Award in 89 (Nu ma mai intrebatzi ce pana mea e cu premiu asta, uitatzi-va pe wikipedia). Poza alaturata e coperta benzii desenate, care e cam naspa ca e alb negru, plus ca se stie ca cartea e mai tare decat filmu, deci si decat banda desenata.

Si tot din randul scriitorilor texani, Neal Barrett Jr., bardul octogenar al realismuui magic texan cu antologia Perpetuity blues de care nu m-am apucat inca caci n-am vreme, dar antologia s-a cam inghesuit la premii la vremea ei (2001). Pare o retrospectiva 80-90 din povestile fantasy ale autorului. Nu e despre matze si drujbe, e mai pe poezie si bucolic asa. Luatzi de-aci o noveleta moca. You ever wonder what Mark Twain would be writing if he were alive today?

Filme non-gay la TIFF!

Iaca si cateva din cireshele de pe tort, personal favourites de la TIFF 2007, cele 4 filme fara gay pe care am reusit sa le identific dupa multiplele capcane intinse de Kirilov:

Intai si intai va rog sa mergetzi la norvegianul Bothersome Man (sau Norway of Life, are mai multe titluri) acest genial de sec film kafkian despre un gagiu in tenishi care ajunge cu autobuzu in iad unde i se ofera o slujba de contabil, o nevasta, mobila Ikea si apartament. Dar nevasta e cam proasta si muta toata ziua mobila sau schimba tapetul, apartamentul pare mai mult o pushcarie, alcoolul nu imbata, doar provoaca gretzuri, sexul are strict valentze sportive iar colegii de serviciu organizeaza mereu team buildinguri cu mancare colorata, replici fara sens si rasfoit de cataloage Ikea. In timpu liber omu observa pe strada cate un cadavru cu matzele imprashtiate, cetatzeni sinucigashi ale caror corpuri sunt adunate de catre o echipa de deratizare, duse la reparat si aduse inapoi nevatamate spre disperarea victimelor. Omu nostru vrea sa-si schimbe viatza asa ca se cupleaza cu o alta gagica care se uita la el ca o vita si nu reactzioneaza de nici un fel la stimulii sentimentali, dar e dispusa oricand sa manance o inghetzata asortata. Asa ca pe omu nostru il apuca disperarea si se arunca sub un tren care ii scoate matzele pe-afara si tot degeaba, caci nu e in stare sa moara si se intoarce cu matzele in bratze la nevasta-sa care il roaga sa se faca gigel ca vin colegii de serviciu la cina sa rasfoiasca cataloage Ikea. Deci vreau sa spun ca am plans cu sincere lacrimi la filmul asta. N-as avea curaj sa-l vad a doua oara. Se scutura camasha pe mine, domle. Nu m-a atins demult un film in halul asta, creca de la U-turn. Nu vrau sa va rapesc placerea finalului, da atata va mai zic ca omu gaseste un vagin de piatra intr-un perete prin care vine miros de cozonac si sunet de muzica, deci sperantza n-ar fi chiar perduta. Pe dracu. We're FUKKED, man.

A, da, uitasem sa va zic ca am ajuns pana la urma la Mungiu si al sau 432. Care e un film cu un ritm brici despre doua uteciste care se duc sa avorteze in secret la hotelul Unirea. Desigur ca nu in subectul de exploitation sta taria, ci in toata manevra regizorala care cladeste filmu ritmic, de la banalitatea caminului in care gagicile cumpara Palmolive de la studentzi arabi pana la tensiunea de thriller legata de Mr.Bebe, un freelancer avortist cu o metoda revolutzionara de avort pe baza de aspirina plus un tub de plastic prin care umple uteru de apa sa se inece ala micu. Mr. Bebe isi pune in joc buletinu si Dacia pt a ajuta pe gagica care s-a distrat si ea si acuma nu-i in stare sa-si asume raspunderea, deci cum vad eu problema Mr. Bebe asta e personaju pozitiv al filmului care risca totu, insa Mungiu a reusit sa-l transforme intr-un monstru fara mila, in timp ce gagica, cam saraca cu duhu, iese victima. Scena de final e geniala cand, proaspat avortata, fata coboara la restaurant sa-si faca o cinste si sa se relaxeze. Enjoy Mr. Bebe dar si pe cele doua uteciste care fac roluri de zile mari. La finele filmului a aparut Mungiu in sala si s-a ridicat o doamna din sala urland: Mungiule, mama, da de unde cunosti povestea mea! Ne-am emotzionat totzi dar apoi a intervenit un domn despre care puteam sa jur ca s-a recunoscut in Mr. Bebe insa nu, dansu vroia ca Mungiu sa faca o ecranizare dupa Dosarele Securitatzii. Apoi un mucos divixofil a intrebat pe Mungiu daca n-a ajuns filmu pe torrente si ce stie despre asta. Apoi a aparut si Mr.Bebe in uralele publicului si asta a fost, ne-am bucurat ca avem regizori, ca avem actori, avem premii, doar filmele cu zombie ne mai lipsesc.

Alt film care m-a bucurat extrem este Ten Canoes, varianta aborigena a lui Apocalypto, dar mult mai tare decat respectivul in ciuda lipsei efectelor speciale si a filmarilor digitale. Ten Canoes musteshte de umor si naturaletze si te face sa ranjesti din te miri ce si sa te uitzi la niste peisaje beton si la un fel de oameni care naiba stie in ce epoca traiau da s-ar putea sa ne fie bine mersi contemporani. Deci e vorba de povestea unui trib care se duce la cules oua de gasca si la un moment dat pe unu il trece caca. Dupa ce face sub un copac, dintre tufe iese un strain de nuantza mai maro (ailaltzi erau negri) care vorbeste intr-o limba de neintzeles si, cel mai grav, umbla cu putza acoperita de un shortzuletz. Probabil pt ca o are mica. You can't trust the man with the short prick. In plus, omu avea si un tic nervos nasol. Dar pana la urma ei se targuiesc sa schimbe niste scule si sulitze si se despart in pace, fiecare la casa lui. Acasa, shamanul tribului ii sperie pe baietzi ca nu trebuia sa isi lase caca in tufa in care l-au facut, ca cine stie, omu cu putza acoperita ar putea sa fie un vrajitor, ca doar aia au ticuri nervoase, si ar putea sa ii dea foc la caca si prin asta sa-l blesteme pe proprietar pe veci. Mai trece vremea si una din neveste dispare, iar baetzii banuie ca a fugit la tribu vecin sau a fost rapita de omu cu putza mica. Asa ca se duc sa o recupereze si cum se plimbau ei prin tufe, observa un strain ca facea caca. Convinshi ca e omu cu putza mica, unu din baetzi arunca sulitza si il nimereste iar strainul cade mort cu caca inca cald la fund. Ei se sperie vazand ca nu era omul rau si isi propun sa-l ingroape. Cum sa-l ingropam, domle, this is still a warm man with a warm shit by his side. Dar pana la urma il ingroapa insa uita sulitza in burta lui si a doua zi vine omu cu putza mica sa-si faca dreptate caci mortu era fratele lui. Iar dreptatea inseamna ca vinovatzii sa stea pe o campie si familia raposatului sa arunce cu sulitzi in ei pana ii nimeresc. Si pana la urma il nimeresc pe unu in burta si toata lumea e fericita, iar victima isi aduna matzele de pe jos si se ridica barbatos sa dea impresia ca e un fleac, ca nu-l doare nimic si se duce acasa cu o mana la burta si cu zambetu pe buze dar matzele pe-afara. Absolut fantastica relatare si actori aborigeni. Un film cu o valoare antropologica cel putina de talia lui Another Gay Movie.

Si sa nu uitam desigur si marele succes de box office Bollywoodian Don, un film hi-tech cu un mafiot indian care-l imbina pe Corleone cu Tiger Woods si cu James Bond, care iese oricand din rahat si care are niste gagici rele ce-i vor raul. Dar ia atentzie ce gagici ca-tzi vine sa-tz vinzi copiii pt ele. A trecut vremea sarafanelor, acu vorbim de indience cu sangele murdar, occidentalizate si aranjate dupa toate regulile jocului, care danseaza de se rupe camesha pe ele in ritmurile celor 5 cantece care marcheaza momentele cheie ale filmului. Ia uitatzi-va in poza asta si daca atz mai vazt asa ceva intr-un film indian, eu il mananc.

Artsy Fartsy la TIFF07

La Verhoeven n-am mai agiuns. Am mers acolo relaxat, pe ideea who the fukk se inghesuie la filmul tipului care ne-a oferit Starship Troopers? Ori, Robocop, la naiba, nici copiii nu mai stiu astazi cine a fost Robocop. Asa ca am ajuns cu 5 minute inainte sa inceapa si am vazut o namila de coada de ieshea din cinematograf cu un prolaps spasmodic, care mai de care inghesuindu-se sa prinda un loc in picioare. Intreb si io Ce film e, domle aici? Raspuns: filmu aluia care a facut Basic Instinct. O, shit, nu prevazusem asta.

Asa ca ma dusei la Coisa Ruim / Bad Blood, light horror portughez care de fapt e un remake la remakeul Amityville Horror de acu 2 ani. Era si unul din actori prezent la proiectzie, ne-a zis doua vorbe apoi ne-a lasat sa incercam sa il identificam in film, ceea ce a fost cam greu, dar am reusit sa-i punctez cele 3 aparitzii totalizand 5 minute cu aplauze frenetice. Deci filmu asta e exact ce ziceam: o familie se muta la tzara intr-o casa careia ii da tarcoale dracu, mai exact un tzaran care murise acu 100 de ani si se facuse fantoma. Este ocazie de suspans si de situatzii tensionate dar nimic anormal, doar un exercitziu de cinema cu peisaje rurale mishto.

V-am spus ca filmu lui David Lynch nu se mai tzine? Pana la urma s-a tzinut, crezusera ei initial ca are pelicula ceva probleme dar apoi si-au dat seama ca asa a vrut Lynch sa faca filmu si l-au bagat la o proiectzie de exceptzie. Man, filmu asta era sa ma bage in mormant. Trei ore batute pe muchie de nonsens, subbass si slideshowuri powerpoint cu Laura Dern cascand, plangand, urland, horcaind. Deci in primul rand ca in filmu asta Inland Empire apar 3 episoade din serialu Rabbits. Cum ar veni, un personaj da un telefon si la telefon raspunde un iepure din ala, exact cadrul copiat si pastat din Rabbits. Ba mai si nimereste Laura Dern in camera iepurilor. Apoi, cireasha de pe tort: o ora de dialoguri in poloneza. Netraduse. Nici in engleza nici in nimic. O ora, man. Poloneza! Cu actori care nu prea mai apar in restu filmului. Adica un film polonez lipit in mijlocu filmului lu Lynch. Deci man, asta si-a batut joc de noi. Ok, stiam asta de la Mullholand Drive. Avea el smecheria asta de-mi placea, sa ishte un mister, sa lase indicii, sa te gandesti cine ce vrea si ce ascunde si unde se acunde. Or something. Si o luai personal ca nu te prinzi. Si umblai in cercuri de Lynchofili anonimi si te ridicai in picioare si ziceai. Hello, my name is Aron Biro si cred ca la minutul 32, David Lynch a vrut sa spuna ca vine sfarsitul lumii. Dar aici nu mai merge asa. Adica, eu personal am luat faza cu filmu in poloneza ca pe un afront direct. Probabil sunt fani care au dat fuga la Internet sa afle ce vorbeau aia in poloneza, de parca asta i-ar lamuri cu ceva. INDICII, man, filmu musteshte de INDICII. What the fukk is goin on! De unde vin si unde ma duc! La inceput Jeremy Irons pomeneste intr-o doara numaru 47. Doua ore mai tarziu apare numaru 47 pe o usha. Ma ridic. AM INTZELES! ASTA ERA! 47! Aici era secretu motherfukkers! Aleluia. Imi propun sa merg acasa sa vad ce scrie la pagina 47 in Biblie. SAu versetu 47. Sau o fi din Hitchhiker's Guide, numaru 42, la care Lynch a adunat 5 din cauza ca numele lui are 5 litere. DA! ASTA trebuie sa fie! Ma ridic din nou, exclam si spectatorii care-s in urma cu deductzia se uita la mine, ma implora sa le explic, sa le arat cu degetul indiciul, cheia! Apoi iese Laura Dern dintr-un televizor si se mozoleste cu o gagica care se uita la Rabbits. Apoi se baga la loc in televizor si se duce sa moara cu o shurubelnitza in burta, intre 3 homeless ppl. Unu din homeleshi se uita la Laura Dern si zice: You're dying! Si cade de acord. Apoi homelessu incepe sa povesteasca cum a avut o sora cu o gaura in vagin prin care i se vedea intestinu. Alt homeless se revolta. Laura moare, apoi se ridica si se duce intr-o camera unde discutase juma de film cu un ochelarist fara replici. Nimeni nu are nume, adica daca au li se cam amesteca. In mod clar, Cremaster a fost epic pe langa asta. Deci teoretic filmu asta ar trebui sa fie despre ambitzie si vise, e suta la suta oniric dar putea sa tzina juma de ora si nu se supara nimeni. Tarkowsky e mic copil pe langa minutu ala in care m-am uitat ca prostu la o veioza care palpaia.

Another Gay Movie. Da-o dracu de treaba. M-am dus la filmu asta sa ma rad. Eram in sala 15 oameni, din care 10 drag queens din aia freaks care radeau ca delfinii cand un scatofil din film facea kk pe o masa de sticla sub care un adolescent statea sa se uite in sus prin sticla, la proces. Cum mama dracului sa folosesti metafore ca "belgian chocolate mixed with vanilla". Cum sa razi in hohote cand un okelarist isi baga capu intr-o galeata de sperma. Doamne, Sodoma si Gomora m-a impuns in coaste pana la finele filmului. Stai sa vezi: patru tineri gay isi propun sa isi piarda virginitatea anala pana la bacalaureat. Pana la urma realizeaza ca puteau sa si-o traga intre ei insa pana atunci se incurca cu tot felu de profi scatofili, pedofili pretentzioshi (child, you are way past you prime!) si singura gagica din film e obeza si ragaie. Tatal unuia dintre tineri isi prinde fiul in dormitor cu un castravete un fund asa ca ii face cadou de majorat un butt plug si ii povesteste prima sa experientza sexuala cu un unchi. Altu se da in barci cu echipa de baseball sado-maso Bad News Bears. Si tot asa. Si pana la urma apare revelatzia: why dont we fuck each other? Domle, jur ca mi s-a pornit sangele pe nas si la faza cand isi bagasera doi putza in fundul unuia din actori a trebuit sa dau capu pe spate in timp ce drag queens aplaudau frenetic si radeau cu abnegatzie. Si ce e mai nasol e ca Rich Cline zice ca e very funny. Partial e, cu conditia ca publicul din jur sa fie gay. Ceea ce inseamna ca e un film obligatoriu de vazut in cinema.