Flacara pasiunii naste monstri
Torchwood: briefing

Deci cu ce se mananca Torchwood?

Torchwood este titlul obtzinut prin anagramarea titlului Doctor Who.

Torchwood este institutul de cercetare a paranormalului infiintzat de regina Victoria, dupa ce a fost atacata de un varcolac.

Torchwood este serialul creat de Russel T Davies dupa ce a fost somat sa elimine violentza si aluziile homosexuale din Doctor Who, serial care trebuia sa ramana in grila adresata minorilor. Odata cu sexul si violentza, din Doctor Who a fost transferat si personajul Captain Jack, agentul temporal homosexual cu zambet irezistibil. Acum, el zambeste in calitate de director al ramashitzelor institutului Torchwood, ale carui baze de date si tehnologii secrete au fost mutate in subteranele Cardiffului, din trei motive:

1. Pentru ca prin Cardiff trece o ruptura in chilotzii universului, datorita experimentelor druizilor din vechime.

2. Pentru ca serialul, ca si Doctor Who dealtfel, este produs de BBC Wales care, din ratziuni financiare au mutat mare parte din scenariul celor doua seriale din Londra si de pe alte planete, in imprejurimile galeze.

3. Pentru ca Russel T. Davies, creatorul celor doua seriale, este de-al locului.

Deci Torchwood asta e o combinatzie de X-Files si Mission Impossible inconjurat de o ostentativa aura gay-pride: eroii sunt bisexuali existentialisti care lupta in numele liberului arbitru impotriva extraterestrilor nihilisti. Serialul are o doza de violentza rezonabila, sange vizibil si sex cat incape, desi nu foarte explicit. De fapt, Russell T. Davies a promis ca fiecare din eroi va avea in primul sezon macar o scena homosexuala. Eroii sunt grupul de interventzie speciala alcatuit din 2 femei, 2 barbatzi si Captain Jack, jucat din nou de fostul cantaretz de cabaret - feciorelnicul John Barrowman, totodata punctul forte al serialului. Diferentza de atitudine fatza de Dr. Who este insa majora - acolo Jack era un personaj de gaguri si replici cu incarcatura sexuala venit din secolul 51. Aici, desi e vorba de acelasi personaj, Jack are mereu o lacrima in ochi, fiind macinat de tragedia conditziei damnate de bisexual pierdut de timpul sau, ratacit de iubiri nerostite, angajat in relatzii heterosexuale doar din ratziuni morale si pe deasupra zombie, tzinand cont ca a fost inviat din mortzi la finele lui Doctor Who. Acest detaliu atrage dupa sine o alta tragedie: Jack nu mai poate sa moara, nici daca vrea, nici daca-l impusti in cap, ceea ce i se intampla destul de des. Subalternii sai sunt hackeritza lesbiana din Japonia pe nume Toshiko, care are si o simpatie hetero pentru Owen, medicul cu gura stramba care pare cel mai straight dintre totzi: ocaziile la care acesta se angajeaza in apropiere fiziologica cu altzi barbatzi sunt intotdeauna scuzate de betzie sau de fortza majora. Ar mai fi Ianto servitorul si secretarul personal al lui Jack. Ambii au iubit candva femei ce au sfarsit tragic in bratzele lor, iar acum ei isi alina suferintzele intr-o relatzie de tip shef-secretar. Ar mai fi o gagica care moare in primul episod si se intoarce doar in calitate de zombie, deci tehnic vorbind nu e membra a grupului. Ea este inlocuita cu inocenta Gwen, echivalenta lui Rose din Doctor Who, o tanara deschisa mereu la noi experientze desi are acasa un prieten care o asteapta cu mancare in fiecare seara.

Atmosfera generala a serialului este marcata de fetishul pentru haine din piele neagra al personajelor si situatziile claustrofobe tensionate sexual. Dilemele tratate se incadreaza in conflictul dintre existentialism si nihilism: oameni mortzi care refuza sa invie, oameni vii care uneori sunt mortzi, extraterestri care consuma energie orgasmica si relatzii sexuale cu propria persoana din alt univers creioneaza tabloul acestui serial post-modern, post-rock, post-sexual. Si nimic nu pare la misto. Aici e de fapt tragedia reala a programului si motivul pentru care a fost premiat pentru cel mai incoerent serial TV din 2006.

P.S. De notat ca Russel Davies a initziat revolutzia sexuala cu soap opera gay Queer as Folk.

Filmele vorbite pe la spate

-sezon de premii-

Tzin sa-l felicit pe M. Night Shyamalan. Ambitzia dumisale de a deveni regizor, scenarist si actor in Lady in the Water a fost rasplatita cu nominalizari la toate cele trei categorii, plus Worst Film, la Zmeura de Aur de anu asta. Categoria fantasy/horror este reprezentata la Zmeura si de o alta vedeta a momentului, Dr.Uwe Boll si Bloodrayneul sau, altfel un regizor caruia faptul ca e abonat la listele Worst of the Year nu poate sa-i smulga zambetul de pe fatza. Mai vine remake-ul Wicker Man cu Nicholas Cage si Basic Instinct 2.

La Sundance horrorul a fost reprezentat de premiul pt actorie in porno-horrorul Teeth, despre o gagica careia i-au crescut dintzi pe labii si mananca putzele barbatzilor. A mai fost si premiul pt cinematografie pt lowbudgetul Joshua. Tipu care a luat premiul a mai asigurat cinematografia pt Irreversible si Calvaire.

Critica horror ii indica in 2006 ca preferatzi pe Pan's Labyrinth, The Descent si Slither. Cele mai prost vazute horroruri par a fi remake-ul Omen, remake-ul Night of the Living Dead 3D si Bloodrayne. Cel mai controversat film pare a fi Turistas care apare si in topuri Best si in Worst. Vedetele underground pe DVD au fost Hatchet si Joshua.

Pan's Labyrinth a umflat si 6 nominalizari Oscar. Sper ca la anu sa vad Hellboy 2 in aceeasi pozitzie. Ia sa vedem cum au fost nominalizate filmele cu care tzin anu asta. Alea cu care nu tzin, de fapt nu le-am vazut. La categoria "ce pana mea cauta asta la Oscar" ar fi Devil wears Prada si Borat, dar sa observam ca sunt corect incadrate pentru punctele lor forte: Meryl Streep, respectiv scriptul lui Borat. As fi preferat totusi ca Borat sa fie nominalizat la documentar. Ma mai mira sa-i vad pe Will Smith si Eddie Murphy, dar n-am vazut filmele cu danshii.

Conform asteptarilor, toate cele 3 filme ale mexicanilor sunt inscrise la categorii importante: Pan's Labyrinth la film strain, scenariu, art design, Children of Men la scenariu, imagine, Babel la film, regie, scenariu. Sa ne intelegem, premiul pt scenariu nu se da pt cat de interesant e, cat avem de invatzat din el sau daca filmul are poanta sau nu ci pt calitatea tehnica a scriptului.

O'toole arata destul de zombificat, batranii au un loc rezervat la Oscaruri, vezi si filmul lui Eastwood, care la Globuri figura ca film strain. Desi The Departed are portzia lui de nominalizari, Di Caprio e insemnat pentru Blood Diamond. La gagici, totul previzibil.

Pacat de Prestige, doar design si imagine. Filmele gay sunt inca la mare pretz, fostul colaborator al lui Clive Barker, Bill Condon, e la al treilea film de Oscar, Dreamgirls.

Chinezii sunt la costume cu fulminantul Curse of the golden flower. Lipsesc francezii, de ce naiba or fi promovand filmul Rendez-vous (Fauteuils d'Orchestre) cu textul "filmul care ne reprezinta la Oscar?"

pariuri (nu preferintze):
Picture: Iwo Jima (varianta: Babel)

Actor I: Whitaker (varianta: O'toole)

Actritza I: Mirren (varianta: Penelopa)

Actor II: Eddie Murphy (varianta: Djimon)

Actritza II: Blanchett (varianta:Kikuchi)

Regie: Scorsese (varianta: ala cu united93)

Scenariu original: Queen (varianta: Babel)

Scenariu adaptat: The Departed (varianta: Borat)

Imagine: Pan Labyrinth (varianta: Illusionist)

Montaj: Departed (varianta: Babel)

Design: Dreamgirls (varianta: Pan's Labyrinth)

Costume: Curse of the golden flower (varianta: Dreamgirls)

Machiaj: Apocalypto (varianta: Pan's Labyrinth)

FX: Piratzii 2

Animatzie: Monster House

Foreign: Pan's Labyrinth

Documentar: Iraq in fragments

Sunet si muzica habarn-am, n-am vazut filmele in conditzii destul de bune sa pot avea o parere, iar pe unele nu le-am vazut deloc. Iar de restu categoriilor n-am idee.

A, si Enio Morricone o sa fie premiat pt activitatea de-o viatza.

Cronica unor fapte verificabile stiintific

Confessions of a Crap Artist

de Philip K. Dick

N-are cum sa nu-tzi fie drag ortometapost-modernul Philip Dick, mai ales cand ii citesti opera non-SF, din care sare in ochi recenta mea lectura si una din cele mai deprimante cartzi ever, Confessions of a Crap Artist. Comparat de entuziasti cu Kafka, e scriitorul SF care a divortzat de cele mai multe ori, a trait toata viatza cu spaima ca e iradiat de KGB, a dat de mancare din prisosul lui unor regizori ca Ridley Scott, Spielberg, Wachowski si Matrixu lor si a stabilit una din putzinele directzii SF care nu s-au perimat in ultimii 50 de ani. Pionier notabil al consumului de droguri in anii 70 alaturi de Timothy Leary sau Hunter Thompson, a lasat cea mai importanta mostenire literara psihedelica de la Huxley incoace, pe principiul "daca nu merge Mohamed la realitate, vine realitatea la Mohamed". N-a fost un practician atat de "carpe diem" ca Leary si nici un scandalagiu de presa ca Thompson, dar a fost un teoretician mult mai convingator abtzinandu-se de la propaganda si exploatandu-si experientza in plan strict literar.

De notat ca Dick isi va vedea viatza (de pe lumea cealalta) ecranizata curand sub intruparea marelui Paul Giamatti (American Splendor, Sideways, Lady in the Water). Confessions of a Crap Artist, ecranizata de francezi in filmul Barjo, e una din incercarile mainstream ale lui Dick si completeaza top 3-ul PKD personal alaturi de Divine Invasion si Stigmatele lui Palmer Eldritch, ultimele doua traduse si la noi.

Personajul care ni se confeseaza e un autist obsesiv-compulsiv care colectzioneaza reviste SF si e convins ca sinuzita lui e de fapt povara coroanei de spini a lui Isus. Bagat la puscarie din cauza ca a eliberat ceva gandaci dintr-un magazin, e salvat de sora-sa cea adaptata social (=maritata cu un bogatash gen Becali) si dus la tratament psihic la tzara, pe post de pacient-femeie de serviciu. Dar se pare ca la tzara ii prieste baiatului caci se imprieteneste cu un grup de oameni mistici care-s convinsi ca vine sfarsitu lumii in Aprilie si ca totzi oamenii sunt telepatzi. Bunaoara daca stai sa te uitzi insistent la un om si ii repetzi in minte sa se care de-acolo, pana la urma omul se va cara.

Romanul e o paralela lucida de o cruzime cumplita intre motivatziile personajelor, de unde reiese ca pana la urma toata lumea e autist-obsesiv-compulsiva intr-un fel sau altul doar ca unii au si o limita a bunului simtz: daca autistul nostru e un tip pasnic si benign, adaptarea sociala a lui sora-sa implica sa-si manance zilele si sanatatea cu barbat-su si cu diversi extraconjugali pe probleme cum ar fi facturile, reputatzia si frustrarea sexuala. Degradarea se desfasoara incet, incepand cu crizele cumnatului care nu suporta sa cumpere tampoane si tre sa bea o tzuica inainte sa mearga la tejghea. Apoi nevasta ii toaca nervii pana face infarct si il inseala cu altu care e insurat dar e bun "husband material", care la randul lui era insurat cu una care-i da papucii si se cupleaza cu altu care avea copii si uite asa intr-un efect de domino se prabuseste toata morala lumii. Cumnatu se interneaza cu gandu sa-si omoare nevasta cand scapa de la spital. Autistu isi face un catalog "scientifically accurate" cu toate iesirile in decor ale surorii si le da in vileag in cursul unei sedintze publice de hipnoza, terfelindu-i doamnei reputatzia. Cumnatu iese de la spital, isi impusca ratzele din ograda pana i se termina gloantzele asa ca e nevoit sa o alerge pe nevasta-sa cu o furca si toata lumea asteapta cu ochii pe ceas luna Aprilie, cand va veni un OZN sa-i spele de pacate pe totzi oamenii.

Are ceva din Conjuratzia imbecililor si din filmele fratzilor Coen, dialogurile sunt geniale, taioase si pishcacioase. Am zis dialogurile? Sa vezi cum arata monologurile: de la automotivarea formarii cuplului pana la mantra satanica din timpul divortzului, trecand prin fariseismul necesitatzilor materiale si ura de moarte fatza de fosta iubire, toata metastaza cuplului e radiografiata mai a dracului decat in Luni de fiere, desi nu la fel de sexos-exotic. E scrisa in mare la persoana intai, dar se schimba punctul de vedere, ocazie de experimentare a stilului "unreliable narrator", in care personajele mint, pt ca apoi sa fie prinse cu minciuna cand isi schimba statutul intre observat si observator, iar persoana intai se schimba cu alta persoana intai. Did you get my telepathic message?