Am plecut destul de trist de la festivalul horror din Biertan, pentru ca Genu se spanzurase in penultima zi.
Nu stitzi cine e Genu?
E pretenu lui Magneto, cel care aduna paharele de plastic de pe mese, botezat astfel datorita aflictziei de care sufera: e cleptomanul satului medieval Biertan. Mi-a marturisit in prima seara ca nu se poate abtzine, ca se lipesc lucrurile de el.
Era tarziu, sosisem recent in centrul Biertanului pustiu, mai era pe-acolo doar Vasile Shushca - autorul expozitziei de masti pagane prezentata cu ocazia festivalului, plus Magneto si catziva dintre copiii sai (de fiecare data cand l-am intrebat catzi are, mi-a dat alt raspuns), plus Genu asta de care va zic. Genu era imbracat intr-o rochie ramasa de la nevasta care il parasise si agita o ranga, sustzinand ca e Suleiman Magnificul si a venit sa-l omoare pe Anaconda.
Paznicii pietzei s-au ingrijorat ca o sa se ia de turisti si o sa-mi dea cu ranga in cap (mare paguba!), dar i-am luat o bere si am sezut totzi la o masa, ascultandu-l pe Shushca cum canta duios la solz si ne povestea cum l-a cunoscut pe Hrushca.
E pretenu lui Magneto, cel care aduna paharele de plastic de pe mese, botezat astfel datorita aflictziei de care sufera: e cleptomanul satului medieval Biertan. Mi-a marturisit in prima seara ca nu se poate abtzine, ca se lipesc lucrurile de el.
Era tarziu, sosisem recent in centrul Biertanului pustiu, mai era pe-acolo doar Vasile Shushca - autorul expozitziei de masti pagane prezentata cu ocazia festivalului, plus Magneto si catziva dintre copiii sai (de fiecare data cand l-am intrebat catzi are, mi-a dat alt raspuns), plus Genu asta de care va zic. Genu era imbracat intr-o rochie ramasa de la nevasta care il parasise si agita o ranga, sustzinand ca e Suleiman Magnificul si a venit sa-l omoare pe Anaconda.
Paznicii pietzei s-au ingrijorat ca o sa se ia de turisti si o sa-mi dea cu ranga in cap (mare paguba!), dar i-am luat o bere si am sezut totzi la o masa, ascultandu-l pe Shushca cum canta duios la solz si ne povestea cum l-a cunoscut pe Hrushca.
Dar sa nu uit cu ce incepusem.
Magneto mi-a soptit sa am grija cu Genu, ca are pe cineva langa el. N-am intzeles atunci ce vroia sa zica, am crezut ca se referea la unu din puradeii care stateau de partea ailalta.
Pana la urma i-am prins punctu sensibil lui Genu marturisindu-i ca si eu is divortzat si as vrea sa ne impartasim putzin experientzele. A devenit dintr-o data serios si mi-a povestit pe scurt jumate din viatza lui, nimic spectaculos, decat ca nevasta era o panarama si s-a dus cu altu, iar tipu asta de langa el i-a zis ca lasa, Genule, ca-i mai bine asa, itz raman bani de curve.
- Cine-o zis asta, Magnetu? l-am iscodit eu.
- Nu, domnu, asta de langa mine, e cu dracu, itz zic io. O data mi-o zis sa ma spanzur si m-am pornit sa ma sui in pod, da eram atata de baut ca am cazut si mi-am spart capu si pana m-am sculat am uitat de ce am vrut sa ma sui in pod. Las ca poate ne iese data viitoare, mi-o zis.
- Cine-o zis?
- Asta de langa mine.
- Ia mai taca-tz gura, Genule, a racnit Magneto de colo, cu o mana mangaind involuntar posheta lu gagica-mea. Nu mai tot da vina pe asta de langa tine! Di ce nu-l trimetz la coasa in locu tau, daca tot tzi-i lene sa meri tu?
Pushtiul de langa Genu plecase si era clar de acuma ca nu despre el vorbeau. Magneto mi-a confirmat banuiala:
- Nu-l lua in sama domnu, cand i baut crede ca are pe unu care umbla pe langa el si-i zice ce sa faca.
Am mai vrut sa-l intreb una alta pe Genu da astia cu care eram l-au trimis sa rupa flori din tufele dimprejur, sa le aduca la fete. O fugit Genu si s-o intors cu niste trandafiri in palma si o inceput sa cante Mamaliga Branzali, de nu m-am mai putut intzelege cu el. Pe Magneto l-am trimis la NonStop sa mai aduca beri.
Shushca incepuse sa-l imite pe Ceausescu si toata lumea de la masa radea, nimeni nu stia ca Genu mai avea de trait cam 48 de ore.
Al doilea motiv de intristare la plecarea din Biertan a fost realizarea faptului ca in Romania nu exista o comunitate horror. Festivalul asta ar trebui sa fie unul de nisha, de la care lipseste tocmai nisha careia i se adreseaza. Festivalurile de gen din Europa agrega comunitatzi, macar un grup de cateva zeci de indivizi care in mod garantat vor participa in fiecare an. Impresia mea e ca la Biertan vasta majoritate din spectatori de anu asta n-au fost anul trecut si nici nu vor mai veni anul viitor (desi au fost ceva mai multi decat data trecuta). Relatzia cu TIFFul si amplasarea in mediul rural ajuta la a atrage oarece public cu interes turistic, dar nu e suficient incat sa faca evenimentul sustenabil. Am auzit prea des la mesele din piatza exclamatzii de genu Am venit si io sa vad niste filme proaste, hihihi! sau Ce tot vorbitzi de regizori, chiar conteaza cine face filmele astea?
Dovada sta si in faptul ca Premiul Publicului a fost acordat singurului film care nu avea ce sa caute in programul unui astfel de festival, comedia romantica mumblecore Safety Not Guaranteed. Daca nu stitzi ce e mumblecore, aflatzi ca e o specie aparte de film indie in care toate personajele au atitudine de tip "meh", par ca sunt mereu drogate / mahmure si isi mormaie replicile partzial improvizate (pentru a pune distantza fatza de filmele comerciale mainstream in care actorii stiu replicile de dinainte, deci le pot rosti raspicat si cu claritate).
Povestea acestui film e despre o hipsteritza "meh" care impreuna cu colegii ei jurnalisti investigheaza cazul unui nebun care a dat anuntz in ziar ca are nevoie de un partener pentru o calatorie in timp. Nebunul e jucat de Mark Duplass, unul din pionierii cinemaului mumblecore (destul de misto in Humpday). Hipsteritza se indragosteste de geniul nebun, iar filmu se transforma rapid intr-o versiune mai sappy a lui Hot Tub Time Machine.
Chiar si cu prezentza fatidica a acestui film, selectzia a fost din nou la inaltzime, in ciuda problemelor de finantare. Nu in sensul ca s-au dat numai filme
geniale, ci in sensul ca s-a reflectat starea actuala a horrorului
mondial, prezentand productzii noi dintr-o gramada de tzari si diferite stiluri, plus un set
bogat de classix pentru nostalgici si cei neinteresatzi de actualitate. Subtitrarile au fost delicioase (e.g. ghertzoi, otreapa) iar cinemaurile nocturne in aer liber sunt mediul ideal pentru aceste filme, daca ai cu ce sa compensezi frigul. Slava Domnului, am avut.
Spre deosebire de publicul confuz, juriul a avut competentza de a premia unul din filmele bune ale festivalului, The Rambler, o combinatzie intre Jarmusch si Cronenberg, cu un scenariu lynchian de tip dream logic. Eroul e un cowboy ratacitor care intalneste tot felu de ciudatzi in ratacirile sale, printre care si un moshneag ce pretinde ca poate inregistra visele oamenilor pe casete VHS. Pana la urma intreg filmul pare sa fie o astfel de inregistrare, cu o structura onirica, un mix de amintiri semicoerente+momente de cosmar+melancolie de aia care te cuprinde in unele vise+evenimente absurde (ceea ce e un fel de spoiler, insa nu cred ca strica placerea vizionarii, explicatzia stiintzifica fiind ultimul lucru de care itzi pasa la filmu asta).
Despre restul filmelor o sa scriu in articolul urmator, aici o sa rezum doar impresia de ansamblu asupra festivalului:
- Lipsa sentimentului de comunitate se datoreaza poate si reclamei cvasiinexistente, desi vorbim de un festival unic in Romania si aproape unic in partea asta de Europa. Pe niciunul din site-urile in jurul carora se mai invart membrii comunitatzii horror n-am vazut vreo mentziune legata de Biertan (cu exceptzia SRSFF, dar ala e site de ingineri care considera horrorul sub demnitatea lor) si nimeni din mediile respective nu pare sa aiba habar ca evenimentul exista. Problema e si din partea cealalta - in alte partzi fanii horror nu se lasa invitatzi, ci afla singuri de festivalurile astea, iar comunitatea se agrega de la sine, nu pe baza de convocare.
- Dauneaza relativa suprapunere cu Artmania si Dark Bombastic Evening, doua festivaluri muzicale ce aduna mare parte din publicul tzinta al Lunii Pline. Celalalt public, de ocazie, s-a obisnuit in perioada asta sa mearga la balciul de la FanFest sau sa-si caute suflete pereche la Vama Veche, la Vama Veche... I-am vazut de exemplu pe unii din cei care s-au ocupat asta iarna de miscarea Occupy UBB la Cluj, m-am temut ca o sa se lege cu lantzuri de videoproiectoare, sa boicoteze Biertanul, dar au plecat mai departe, nemultzumitzi de calitatea filmelor;
- Daca la TIFF mai raman macar suficienti clujeni pentru proiectiile din ultima zi, in Biertan nu cred ca are sens ca festivalul sa mai ofere ceva dupa pranzul de duminica. La filmul lui Rob Zombie, in afara de organizatori/parteneri si biertanezii bastinasi intratzi pe gratis, creca am fost doar eu cu gagica-mea.
- Puteau sa aduca si ei un ringhishpir, sa se bucure copiii! mi s-a plans un satean. La Zilele Biertanului au adus-o pe Andreea Balan (vezi aici) si a fost super! La festival au fost niste DJ de Club Control pt partyurile nocturne din camping, un concurs de sculptat in lebenitza, un concert Einuiea (trupa care acompaniaza si filmele mute), un show piromaniac si expozitzia de masti a lui Shushca intr-o popicarie premedievala, de la inceputurile crestinismului (poza de jos). Festurile de gen sunt asociate de regula cu un zombie walk, un goth party cu dresscode si muzica de profil, lansari de carte/banda desenata (au fost totusi unii de la libraria Jumatatea Plina cu niste tricouri misto), trivia (care sa nu se suprapuna cu cel mai asteptat film al festivalului), concursuri scream queen s.a.m.d. Ceva ceva se incearca la Biertan, dar pare ca nu e suficienta indrazneala. Daca nu cumva spanzurarea lui Genu a fost un publicity stunt premeditat.
