Perfect Strangers
(regizat de Alex de la Iglesia, auteur esentzial)
Asta e remakeul spaniol al filmului dupa care s-au facut cele mai multe remakeuri ever.
Originalul e un film italian cu acelasi titlu din 2016. Un an mai tarziu avea deja doua remakeuri, printre care si asta. Doi ani mai tarziu avea inca 6 remakeuri facute in diverse tzari (unele girate de Netflix) si mai sunt inca 4 in productzie. Ar fi trebuit sa iasa si o varianta americana la Hollywood, dar e in portofoliul lui Harvey Weinstein care nu mai are chef de filme. Pot sa intzeleg de ce Weinstein a fost interesat de filmu asta.
Povestea e despre o cina cu 7 comeseni - unii cupluri, altzii single, altzii nu se stie. Astia fac un pariu ca pe durata serii sa puna totzi telefoanele pe masa si orice apel sau mesaj primit sa fie facut public si celorlatzi. Pe fatza lumea se da de acord insa pe la spate se fac tot felu de aliantze despre cum unii sa pretinda ca un eventual mesaj de la o amanta ar fi fost trimis de altcineva etc.
Seamana cu celalalt film din 2017 al lui Iglesia, The Bar, adica si aici mai tot filmul se petrece intr-o singura incapere plus un balcon, asa ca totul arata mai degraba a teatru TV. Amuzamentu degenereaza in gelozii si tragedii, ies la iveala secrete dirty-sexuale ale protagonistilor, e si amuzant, e si tragic, o retzeta deja standard a regizorului care aici ofera cel mai populist film al sau - unul la care orice cocalar sa se poata conecta si sa gaseasca ceva ce ii da de gandit.
Sper ca Iglesia se va intoarce la proiecte mai serioase, ca a acumulat deja mai multe titluri care se bazeaza strict pe palavrageala unui grup pestritz de personaje.
********************************************
Velvet Buzzsaw
(regizat de Dan Gilroy, autorul lui Nightcrawler)
Cica visul oricarui reviewer e sa scrie o recenzie atat de rautacioasa incat sa-l faca pe artistul criticat sa se sinucida. Am incercat si eu fara succes, e un esec personal al carierei mele. In filmul asta Gyllenhaal joaca un reviewer de arte frumoase deprimat ca lumea nu-i mai citeste reviewurile, si ca in general e urat pentru reviewurile pe care le-a scris desi omu tot ce a vrut sa faca a fost sa "further the field". Story of my life.
Lumea il mai cheama pe la galerii, unii il platesc sa scrie reviewuri bune, mai reuseste inca sa agatze gagici cu reviewurile sale (desi e gay), insa de la o vreme artistii pe care ii recenza incep sa moara in conditzii dubioase, legate de niste tablouri blestemate gasite in apartamentul unui pictor decedat.
Filmul e o satira asupra art-hipsterimii moderne si a omului post-creativ, o varianta mai seaca si mai incoerenta a genialului Art School Confidential, cu care Velvet Buzzsaw are in comun nu doar subiectul ci si contributzia exotica a lui John Malkovich in rolul unui artist al carui arta are de suferit de cand s-a lasat de baut. O gramada de nume mari se perinda pe aici - Rene Russo, Toni Colette iar regizorul-scenarist Dan Gilroy scrie dialoguri superbe (a mai lucrat el cu Gyllenhaal la minunatul Nightcrawler). Insa povestea e cam prea la misto, fazele horror sunt bagate cu fortza si prost conectate la tema principala.
Are ceva in comun si cu comediile lui Robert Altman despre oamenii care lucreaza in industria filmului. Sunt multe momente mishto (hipsteri confundand saci de gunoi cu "art installations") insa vazuta de sus povestea nu reuseste sa inchege suspans, nu apuca sa itzi pese de niciunul din personaje, toate vorbesc ca studentzii nostri de la Arte. Pentru cei interesatzi de fatzarnicia businessului artelor moderne poate fi o satira satisfacatoare dar e cusut cu atza alba.
******************************
Nancy
(regizat de Christine Choe, debutanta)
M-am uitat la filmu asta sperand undeva in suflet ca e continuare la Mandy, cu care are in comun nu doar asemanarea de titlu ci si pe simpatica actritza Andrea Riseborough care joaca cam in aceeasi maniera, de parca a fumat un joint inaintea fiecarei scene. Am dezvoltat un atasament deosebit fatza de actritza asta si ii caut toate filmele.
Pana la urma Nancy e un film de Hallmark, superieftin, despre un caz bizar din alea cum le placea gospodinelor sa citeasca in Formula As din anii 90: o gagica apare la usa unui cuplu pretinzand ca e fiica lor rapita in copilarie, si crescuta de cei care au rapit-o. Poate chiar e, sau poate nu e, important e ca e o ocazie pentru personaje sa se macine si sa discute intre ele ca si cum ar fi, ca si cum n-ar fi. Parintzii care o primesc pe Nancy in casa sunt un cuplu batran din care barbatu e Steve Buscemi, cu ochii umflatzi de alergie la pisici (si imbracat cu un sfetăr supermisto).
Pare sa fie stradania unor actori mari de a da o mana de ajutor unei debutante in facerea unui film ieftin. Dar a iesit ceva ok, e scurt, nu apuca sa te enerveze, actorii fac scenele placute si intense. Sa imi notez sa ma uit si la serialul ala cu Andrea Riseborough, intitulat Waco. L-a vazut cineva?
******************************
The Most Assassinated Woman in the World
(regizat de Franck Ribiere, mai cunoscut ca autor de documentare si producator)
Ai adesea senzatzia ca filmul asta ar fi trebuit sa fie documentar - chestie confirmata de experientza regizorului ca autor de documentare. Pe de alta parte omul a fost implicat si ca producator in cateva hituri horror europene (cateva filme ale lui Iglesia si ale cuplului Maury-Bustillo). Asa ca a incercat si el ceva la mijloc intre documentar si film horror - a iesit un film ieftin si manierist, insa interesant prin conexiunile cu realitatea istorica.
Povestea e despre Paula Maxa, care acu 100 de ani era actritza la Grand Guignol - teatrul horror parizian care a provocat o gramada de scandaluri pe teme de bune moravuri, dar care in multe privintze e considerat a fi liantul dintre dramaturgia horror clasica si cinematografia horror moderna, fiind una din scolile redutabile de efecte speciale de acu un secol. A avut un succes nebun inainte de al doilea razboi mondial insa atrocitatzile razboiului aveau sa taie din apetitul publicului pentru asa ceva. Astazi in locul lui e un teatru pentru surdo-mutzi.
Prin film apar personaje reale ale istoriei vremii care au avut unele legaturi cu teatrul respectiv - bunaoara psihologul Alfred Binet, inventatorul testelor IQ, care a servit drept consultant teatrului pentru piesele despre nebuni si case de nebuni.
Povestea e romantzata si nuantzata sa poata trece drept thriller, cu actritza amenintzata de un fan secret care isi doreste sa o vada moarta si in realitate, nu doar in piese de teatru.
******************************
Extinction
(regizat de Ben Young, autorul lui Hounds of Love)
Pe vremea lui Ceausescu vedeam 2-3 filme SF pe an si pe fiecare il percepeam drept un eveniment major al vietzii mele. Acu vad cate unu aproape in fiecare seara, Netflix le pompeaza intr-un ritm incredibil - si bune, si proaste, majoritatea arata bine, cu actori nu mari dar ok, facute de regizori tineri care s-au afirmat cu ceva in ultimii ani. Aici e vorba de australianul Ben Young care a avut un thriller puternic prin festivalurile de acu 2 ani, inclusiv la TIFF (Hounds of Love). Intuiesc ca Netflix au si propriul lor studio de efecte speciale, caci incep sa mai dea copy-paste dintr-un film in altul. Dar orishicum, au ridicat mult stacheta a ceea ce pe vremuri se numea industruia "direct-to-video" - ceea ce e SF de serie B pe Netflix nu e cu nimic mai prejos decat SFurile recente de la Hollywood.
Asa si cu acest Extinction, despre un orasel care e napadit brusc de o invazie extraterestra. Familia mexicanului Michael Pena (Ant-man) incercand sa se strecoare printre daramaturi si sa ajunga la un refugiu unde ii asteapta Luke Cage - managerul de la serviciu care incearca sa-si salveze angajatzii de atacul extraterestru. Pe catzi dintre noi ne-ar salva shefu de la servici din ghearele extraterestrilor?
Pe drum reusesc ei sa ia cumva prizonier un extraterestru caruia i se sparsese casca si cu ocazia asta aflam cate ceva interesant despre rostul invaziei si istoria umanitatzii. E un film cu twist a la Shyamalan, si cu asta poate am zis deja cam prea mult. Ar fi fost misto ca episod Black Mirror, ca lung-metraj e lungit inutil (cu scene de strecurare prin tuneluri intunecoase si dialoguri standard de survival game).
No comments:
Post a Comment