Filme contra plictiselii: The Purge 3, 31, Life, Don't Breathe, The Conjuring 2, Sinister 2

The Purge 3

(regizat de James DeMonaco care a facut si result trilogiei)

Sentimentul ca politicienii tzarii in care traiesti te asteapta cu un par pe la coltzuri e tot mai pregnant la noi. Probabil si in SUA, daca e sa judec dupa ce zice filmul asta.

Pentru cine nu stie deja, filmele The Purge (o trilogie, deocamdata) sunt despre un viitor foarte apropiat in care autoritatzile americane suspenda, pentru o noapte pe an, Codul Penal si Statul de Drept, permitzand orice fel de crime pana la rasaritul soarelui. Societatea se foloseshte de acea noapte pe an sa-si regleze conturile si sa-i omoare pe cei antipatici - in general colegi de serviciu dar si vecini, rude nesuferite ori pur si simplu persoane care le ies in cale. Totul se intampla #noapteacahotzii, iar in zori de zi o sirena pune capat abuzului si societatea isi revine in functziile normale, cu setea de sange ostoita pentru o vreme si cu o rata a criminalitatzii ameliorata pentru tot restul anului.

Evident, in bun spirit neoliberal, cele mai multe victime ale noptzii respective sunt vulnerabilii, pensionarii, asistatzii social. De fapt evenimentul e organizat din capul locului pentru a ushura povara bugetara, iar unii politicieni tot incearca sa atraga atentzia asupra acestei anomalii reusind sa provoace suspendarea imunitatzii parlamentare (in primele doua filme politicienii nu puteau fi omoratzi).

In aceasta a treia parte a seriei, o politiciana pasionata de motziuni de centura (un mix de Chichirau si Turcan) e vanata de o duba de mascatzi platitzi de rivalii ei politici. Rivalii, ca sa nu se murdareasca pe maini, stau ascunshi intr-o biserica unde executa pensionari in asteptarea diminetzii.

Exista o lege nescrisa care zice ca a doua parte dintr-o trilogie e cea mai buna iar a treia e cea mai proasta. Se aplica si aici, in ciuda faptului ca toata trilogia a fost creata de la un capat la altul de acelasi autor, pe o idee cat de cat coerenta. Din pacate aceasta a treia parte e prima care nu aduce absolut nimic nou la concept. Daca primele doua filme erau suficient de diferite, oferind perspective din straturi diferite ale societatzii, ce vedem in acest al treilea capitol e complet redundant. Dar continua sa fie un important avertisment cu privire la spirala urii care se umfla sub ochii nostri in vremurile pe care le traim.

La vara se lanseaza un prequel al trilogiei, axat pe prima implementare a evenimentului Purge si pe modul in care cetatzenii au reusit sa treaca peste ezitarea initziala de a-si macelari semenii. Insa, dupa cum ne invatza istoria recenta, e doar o chestiune de a pune problema in cuvintele potrivite.

*************************************

31

(regizat de Rob Zombie, rockstar)

Acu doi ani a avut loc o invazie de clowni. Mai intai prin SUA, dar s-a imprastiat si prin Europa. Apareau clowni de te miri unde si speriau oameni. Unii se dedau si la fapte violente, jafuri, vandalisme, luari de cuvant prin Parlamentul European, ori al Romaniei etc. Ambasada Rusa din Londra a dat chiar un avertisment public cetatzenilor rusi din UK sa nu dea curs interactziunilor initziate de clowni de pe strada.

Unii zic ca in spate s-ar fi ascuns ceva politic - ceva legat de victoria lui Trump, de Brexit etc. Altzii zic ca ar fi fost o campanie de marketing viral scapata de sub control, legata de filmele horror cu clowni care se anuntzasera in perioada aceea - printre titlurile vehiculate se numara remake-ul la It si acest 31, noul film al lui Rob Zombie.

31 e despre niste cetatzeni de la marginea societatzii (angajatzii unui circ) care sunt rapitzi de si supushi unui joc de urmarire si tortura prin subteranele unei fabrici parasite. Urmaritorii sunt niste clowni, care de care mai sinistri, cel mai bizar fiind piticul nazist din poza de deasupra. In spatele afacerii se afla o secta de aristocratzi votantzi ai lui Trump care gasesc placere sadica in a observa oameni panicatzi sau de-a dreptu macelaritzi.

Dupa tentativele eshuate de a-si face un nume in cinema-ul mainstream (cu remakeurile Halloween) si in cinema-ul experimental (Lords of Salem), regizorul-cantautor Rob Zombie revine la stilul care l-a consacrat in filme ca Devil's Rejects: violentza isterica, coloana sonora superba, patriotism american pe jumatate onest pe jumatate scarbos, putzina satira sociala. Din pacate a iesit ceva e extrem de derivativ (ar fi putut fi un episod al seriei Saw) iar pentru varsta mea inaintata istericalele cu drujbe si oamenii urland unul la altul ori injunghiindu-se prin WCuri au devenit extrem de obositoare - am parte de asta la serviciu, nu mai trebuie sa vad si in filmele horror, de la care astept sa imi dea o oarecare liniste pe care viatza de zi cu zi nu mai reuseste sa o ofere.

Filmul a fost facut din crowdfunding, asa ca Rob Zombie s-o fi gandit sa-i inveseleasca pe fanii care au dat banii facand "un film ca pe vremuri". Din pacate ceea ce era cool pe vremuri e cam redundant si fumat in zilele noastre. La vara va mai incerca o data, de data asta cu un capitol nou al seriei (deci trilogiei) Devil's Rejects.

*************************************

 Life

(regizat de Daniel Espinosa, cica suedez)

In preajma relansarii recente a seriei Alien a iesit si filmul Life, menit sa induca in eroare fraierii cu deficit de atentzie, care au crezut ca asta e noul film Alien. Si totusi mi se pare ca a iesit ceva mai dragutz decat Alien: Covenant. E un geek-movie prin excelentza, dar pentru geekshii de moda veche, nu pentru cei crescutzi cu board gameuri si benzi desenate Marvel.

Un plus major fatza de noul Alien e ca filmul asta chiar e cu alieni (ceea ce seria Alien nu mai e, in urma revelatzii celui mai recent episod). Apoi ca are suspans, are atmosfera, are un ritm bine dozat si un simtz al claustrofobiei care rezoneaza cu primul film Alien. Are chiar si cosmonautzi viteji care repeta panicatzi "We weren't trained for this!". Jake Gyllenhaal e unu dintre ei, Ryan Reynolds e altu (din fericire moare inainte sa apuce sa faca vreun banc a la Deadpool). E si o gagik ok care nu pare sa fi trecut prin patul lui Harvey Weinstein (suedeza, am mai vazut-o recent si in Snowman).

Filmele astea cu nave spatziale apar tot mai des (serialele sunt chiar mai dese) si nu cred ca e doar ocazie de a epata niste efecte speciale, pur si simplu cineva incearca sa ne obisnuiasca cu gandu ca in curand unii dintre noi tre sa ne caram de pe planeta asta. Si ca va trebui sa o facem in ciuda vastului necunoscut care ne asteapta in afara ei, posibil populat cu nazdravanii precum meduza spatziala care hartzuieste sexual pe baietzii si fetele din filmul asta.

Dar macar spatziul cosmic nu e populat cu Trump, Putin, PNL-isti si PSD-isti, asa ca s-ar putea sa gasim in curand bezna cosmica mai ospitaliera.

*****************************************************

Don't Breathe

(regizat de Fede Alvarez, autorul remakeului Evil Dead)

Un veteran de razboi orb si pensionar doarme toata ziua pe pensia lui nesimtzita adunata intr-un seif. Trei tineri liberi si frumosi care nu cred in institutzia muncii isi pun in gand sa ii sparga casa si sa ii fure banii, caci ei au idei despre cum sa-i cheltuie, in timp ce moshu clar duce lipsa de astfel de idei. Problema e ca moshu, deshi orb, are urechea formata pentru lupte de gherila pe intuneric, in plus are si un ditamai dulaul care sa-i dea o mana de ajutor. Tinerii frumosi nu prea au vlaga in ei - sunt din generatzia asta hranita cu semintze de chia, in timp ce moshul vanjos pare ca a mancat carne de om toata viatza. In timp ce se fugaresc ei prin beciuri, tinerii afla diverse chestii despre mosh, care teoretic sunt menite sa faca spectatorul sa simpatizeze cu tinerii. Pe mine nu m-au convins, eu tot cu moshul am simpatizat, chiar daca nu prea are replici - mai mult maraie decat vorbeste (e Stephen Lang, militarul din Avatar).

Ocazional filmul ofera scene interesante dpdv tehnic, in special cele petrecute in bezna si in spatzii foarte stramte, regizate cu un bun simtz al claustrofobiei. Regizorul chilean Fede Alvarez a facut o impresie excelenta acu catziva ani cu remake-ul la Evil Dead, iar aici are shansa de a se da in petec cu propriul film. Reuseste pana la urma un exercitziu tehnic, insa nimic mai mult, filmul ducand lipsa de personaje de a caror soarta sa-tzi pese. La un momendat ma bucuram cand moshul il dadea pe unu cu capu de chiuveta, dar astia cu care eram in cinema ziceau ca nu e ok, ca personaju pozitiv e ala dat cu capu. E ca meciurile in care nu e clar cu cine sa tzii, speri cel mult sa vezi un gol frumos, o foarfeca, un flic-flac mai interesant.

Pana la urma am obosit si am ramas cu impresia ca filmul dureaza prea mult pentru cat de mica e casa prin care se fugaresc personajele. In plus seamana suparator de tare cu The Collector de acu catziva ani, cu un subiect similar si folosind aceleashi trucuri tehnice menite sa tzina spectatorul in tensiune claustrata. Doar ca acolo era putzin mai clar cu cine trebuia sa tzinem.

*****************************************************

The Conjuring 2

(regizat de James Wan, creatorul seriei Saw)

Filmele de genu asta devin tot mai relevante pe masura ce ne indreptam spre o epoca neo-medievala, in care degeaba avem tehnologia si rezultatele stiintzei peste tot in jur caci functzionarea lor ne pare tot mai magica, tot mai departe de priceperea suprasimplificata pe care ne-o impunem asupra lumii. E un moment propice pentru reintrarea magiei si demonologiei in atributzii. Magia are darul de a explica lucrurile "pe scurt", "eficient", lasand omul sa-si vada de treburi fara sa-si bata capul cu detalii tehnice or stiintifice. 

Nu ma refer doar la cei care se roaga la moashte - aceia sunt doar nucleul retrograd, care a pastrat "traditzia" vie. Vine insa din urma o generatzie tanara care rezoneaza cu diverse forme de spiritism in ambalaje mult mai stilate - psihologie cuantica, shamanism invatzat pe la festivaluri techno si alte forme de religiozitate importata din industria americana a "serviciilor personale".

Ed si Lorraine Warren au fost doi "antreprenori" (escroci) americani care au facut la viatza lor o gramada de bani din exorcisme cool, fara implicarea bisericii (dar nu tocmai dezisi de ea, crucea fiind un gadget cheie al demonstratziilor acestora). Expertzi in spiritism, demonologie, numerologie si masaj, au avut o serie de emisiuni televizate (cam cum vedem in zilele noastre la Antena Stars). Au scris cartzi de succes si au inspirat multe filme despre fantome (seria Amityville Horror porneste de la unul din cazurile investigate de cei doi sotzi).

The Conjuring 2 chiar incepe cu o scena legata de Amityville, apoi se muta in Anglia la un alt caz supermediatizat, al poltergeistului din Enfield (la randul sau sursa pentru mai multe filme si documentare). Retzeta e cea standard - o casa bantuita, o familie cu copii creepy si o investigatzie menita sa-l scoata din tzatzani pe demonul care nu are respect pentru proprietatea privata.

Dupa 4 filme Insidious + 2 filme Annabelle, acest al doilea Conjuring e deja cam mult (si mai urmeaza o a treia parte). Deja se copiaza scene si machiaje dintr-un film in altul, profitand de faptul ca in spatele tuturor acestor filme se afla James Wan, reprofilat din industria torture porn (e parintele seriei Saw) la ghost stories. Gasesc totusi preferabile aceste filme variantelor techno-modernizate de povesti cu fantome (Paranormal Activity) - in special filmele The Conjuring au un sharm aparte dat de atentul designul de epoca - aici avem Londra anilor 70 cu haine specifice, frizuri, muzica, design interior etc., foarte placut la privit pentru cine e atent la detalii.

********************************************

Sinister 2

(regizat de Ciaran Foy, irlandezu ala de facut Citadel acu catziva ani)

Vazusem ceva stiri despre parintzii care isi duc copiii la proteste si le atarna de gat pancarte cu "Muie PSD" iar au acu de furca cu cei de la Protectzia Copilului. Ma intreb cum au scapat cei care au facut acest film, in care copiii injura de mama focului si omoara oameni mari in moduri care de care mai brutale. Miza filmului e in mod clar crearea de scene horror care sa implice copii infricoshatori - retzeta demonstrata spectaculos de regizorul irlandez Ciaran Foy si cu primul sau film Citadel (s-a dat si la noi la festivalul de la Biertan acu catziva ani).

Primul Sinister a fost unul dintre rarele filme bune cu fantome iesite de la Hollywood, facut cu multa dragoste pentru horrorul clasic rural (in traditzia lui Stephen King), cu un scenariu atent la detalii, cu o coloana sonora superba si un Ethan Hawke intens. Pentru cine nu l-a vazut, povestea primului film era despre copii care isi omorau parintzii la sfatul si indrumarile unui demon scandinav. Scenaristul, pe care am avut ocazia sa-l cunosc la premiera filmului de la FrightFest, era mare fan al culturii scandinave, reusind sa-i convinga pe cei de la Ulver sa contribuie la coloana sonora. Si acest al doilea film are acelasi tip de coloana sonora cu bucatzi creepy de muzica experimentala (Ulver, Coil, Boris) excelent utilizate intr-un setting horror.

Necazul e ca nu mai avem nimic din suspansul de detective story al primului film, toate datele fiind shtiute de la bun inceput. Nimic nou nu se adauga la poveste, decat ca perspectiva e mutata spre punctul de vedere al copiilor criminali si modul in care acestia sunt pervertitzi de demon. E aici si un comentariu social despre violentza domestica, dar partea aia e slab dezvoltata. Iar actorii copii nu sunt atat de creepy precum ar cere genul asta de film.

Exista un singur personaj comun cu prima parte - politzistul tembel care involuntar capata un rol pozitiv in poveste. Extinderea filmului intr-o trilogie intarzie sa fie confirmata, asa ca e posibil ca aventura irlandezului Ciaran Foy la Hollywood sa se incheie prematur datorita impactului slab al acestui film. Pacat, omul e un talent (din fericire mai are niste proiecte indie in lucru in colaborare cu scenaristul unei alte bijuterii indie, Cheap Thrills).