Brambura 2017: Rockstadt Extreme Fest

Programul festivalurilor de muzica pe vara asta a fost mai auster caci buzunarele românilor intarzie sa se umple de belshugul promis de PSD. In plus am o gagik mai zgarcita decat pe vremuri si tre sa fiu mai calculat cu planificarea calatoriilor. Alt motiv e ca evenimentele cu muzica de nisha si avangarda nu mai sunt o raritate nici la noi - in Cluj avem in fiecare luna macar un concert important, asa ca sentimentul ca ne aflam dpdv concertistic in spatele unei cortine de fier a cam disparut (paradoxal, tocmai sub domnia PSD!).

La cateva zile dupa festivalul DBE (despre care am povestit aici) m-am transferat la Rashnov sa vad si eu care e faza cu festivalul Rockstadt la care nu mai fusesem niciodata dar toata rockerimea de la noi zice ca e cel mai mare festival rock de pe tărâm romanesc, unii sperand ca va ajunge sa concureze cu Brutal Assault pentru titlul de cel mai ieftin festival metal important din Europa. Un avantaj major pare sa fie localizarea in buricul patriei unde poate ajunge toata lumea si o independentza fatza de mafiile Bucurestilor, oferind un suport insemnat trupelor romanesti indiferent de gen si istorie.

Cand eram mic si traiam la tzara si aveam in casa singurul telefon din sat la care veneau totzi vecinii, mai venea pe la noi un miner detashat de comunisti prin partzile acelea ca sa sune acasa la Rashnov sa vorbeasca cu familia. Io stateam si ma holbam la el in timp ce vorbea si ma tot intrebam unde naiba o fi Rashnovu (pe vremea aia nu exista Internet sa verific). In sfarsit mi-am implinit visul de a vedea Rashnovul, despre care brashovenii pretind ca ar fi un cartier al Brashovului (al Zonei Metropolitane Brashov cum le place localnicilor sa zica).

Experientza Rockstadtului a suferit din pacate unele hop-uri si hartoape. M-am cazat la o pensiune pustie al carei proprietar creepy canta karaoke singur intr-un fel de Black Lodge al pensiunii. Am mancat cea mai oribila pizza din viatza mea - de fapt doua, dintre care una avea gust de peshte chiar daca nu era niciun peshte pe lista de ingrediente. Chelnerul semana suspect de mult cu Kevin Spacey.

M-am preumblat printr-un parc cu dinozauri de plastic calaritzi de metalisti si copii galagiosi, construit de cei care incearca sa ne bage pe gat teoria evolutzionismului si vaccinurile lor care ne transforma in homosexuali. N-am intzeles de ce e necesar un parc cu dinozauri de plastic si ce invatza din asta copiii romanilor. Nepoata-mea a venit zilele trecute de la orele de religie cu informatzia ca primii oameni au fost Madam si Eva - o fi fost profu de religie mai peltic si mesaju ortodox pe care a vrut sa-l transmita a derapat tragic pe calea LGBT. Alta data le-a dat tema sa construiasca o nava spatziala in forma de Manastirea Voronetz. E mindfuck complet ce se intampla cu copiii poporului iar dinozaurii astia din padurea Rashnovului nu-s facutzi sa clarifice situatzia, au tot felu de decoratziuni extravagante facute sa se poata catzara lumea pe ei, iar copiii isi inchipuie ca asa erau dinozaurii, sa-i poata calari oamenii care traiau pe vremea aia.

La concertele de la Rashnov m-a izbit din prima caderea abrupta de calitate a sunetului fatza de DBE-ul la care participasem cu cateva zile inainte. Ce e mai nasol e ca nimanui nu i se parea in neregula, problema persistand pe toata durata festivalului - ceva instrument era tot timpul ori prea tare ori prea incet (de obicei prea tare) iar daca ma plangeam cuiva imi zicea ca n-am baut destul incat sa nu-mi mai pese de detalii din astea. Ca ma cred la filarmonica.

Am fost pe ansamblu destul de surmenat la Rockstadt - nu prea exista acolo loc de tihna si meditatie - daca te tragi in spate nimeresti la alta scena, populata in mod dominant de trupe romanesti de toate calitatzile. In timpul baladelor de la scena mare incepeau sa se auda concertele de la scena mica si sunetul se amesteca. La mancare era greu de ajuns iar cu sistemu de jetoane nu m-am lamurit - creca eram singurul fraier care si-a cumparat jetoane ca vanzatorilor nu le era niciodata clar ce-s alea si ce vreau sa fac cu ele.

Partea cea mai pozitiva mi se pare numarul foarte mare de copii - gasti de liceeni voiosi venitzi din toate partzile tzarii. La Cluj rockotecile sunt dominate de old-timers cu predilectzie pentru hartzuire sexuala si de nubile cu daddy issues care se mai lipesc ocazional de noi ca sa soarba din intzelepciunea acumulata de pe vremea cand nu exista Inernet (=liste de trupe, discografii si opinii expeditive despre ele). In plus tinerii astia par capabili sa se inveseleasca de la concerte, nu-s la fel de mahnitzi si incruntatzi cum eram noi, nu se iau la hartza sa stabileasca daca cutare chestie e death metal sau thrash metal si, cel mai important, nu seamana nici cu filatelishtii care se preling pe langa gardurile Untoldului cu priviri sticloase, sâsâind printre dintzi "fratzica, n-ai un timbru si pentru clasoru meu?". Ce-i drept multzi dintre copii aveau tricouri cu Metallica ori Iron Maiden, care e mereu un semn de oameni adusi cu fortza de amicii lor, dar de regula erau grupatzi in gasti mai mari dintre care macar jumatate erau "in the know". Poate erau venitzi cu scoala, nu-mi dau seama, dar e o dinamica a generatziilor si un echilibru al sexelor in tinerimea rock romaneasca incomparabil mai sanatoasa decat cvasi-ortodoxia metal in care am crescut eu.

Ca sa spun cate ceva si despre concerte, revelatzia negativa a festivalului a fost trupa An Theos - un veritabil asalt eroto-dacopat in care traditzionala ie se imbina cu latexul, vitejia cu viorile, dacii heterosexuali cu sanzienele BDSM. Proiectul a parut sa aiba succes, cred ca avem ca popor o vibratzie insuficient exploatata in directzia asta. Ca dovada si stema cu care Romania va prelua shefia UE in 2019. Sper sa nu ne bagam si la organizarea vreunor jocuri olimpice cu An Theos cantand la festivitatea de deschidere.

Cam din aceeasi categorie muzicala, care trece azi drept folk-metal (adica plagiatori la mana a treia dupa Skyclad) am avut parte de inca doua grupuri dificil de suportat, de data asta internatzionale - finlandezii Korpiklaani si scotzienii alcoolici Alestorm. Cei din urma au avut macar beneficiul de a nu se lua nici ei in serios, insa Korpiklaani s-au prezentat ca un fel de manele pentru oameni care pretind ca nu le plac manelele.

Cateva dintre concertele pe care tzineam mult sa le vad au fost asasinate de calitatea sunetului (Carcass, Arcturus, partzial Kreator unde macar a compensat entuziasmul publicului si asteptarile create de excelentul lor album) iar la altele o ploaie cumplita m-a murat pana n-am mai suportat concertul (Nile).

Totusi festivalul are o selectzie desteapta de trupe diverse de toate calibrele (si calitatzile) din care toata lumea poate alege cate ceva. Si editziile trecute au fost setate pe ideea diversitatzii si nu cred ca e nimeni care sa plece de acolo fara amintiri placute. Concertele mele preferate au fost:

• Suedezii Opeth si islandezii Solstafir. Vocalul de la Opeth are o voce de audiobook care poate face orice prostie care ii iese pe gura sa sune fascinant (vezi si mostra de mai jos). Solstafir au reusit ca, umbland la sentimente, sa transceanda cumva problemele de sunet si se pare ca le place pe la noi (de Mos Nicolae avem concert cu ei si la Cluj, be there or be square). 
• Napalm Death si logoreea ideologica a vocalului sunt mereu fun indiferent cat de prost e sunetul - de fapt cu cat e mai prost cu atata e mai fun. 
• Finlandezii Wolfheart si norvegienii Leprous au avut de suferit din reprogramarea concertelor foarte tarziu in noapte, insa s-au straduit sa lase impresie buna unui public zombificat de oboseala dupa doua noaptea (nici ei nu erau tocmai fresh, dupa f. multe ore de stat in avioane si autobuze, insa au tzinut cu orice pretz sa se infatzisheze publicului roman). 
• Annihilator au fost surprinzator de entertaining - o trupa de thrash din generatzia Metallica, cu mult prea multe albume in CV, care insa a ajuns la un nivel de experientza si profesionalism la care se pot face placutzi chiar si celor nefamiliarizatzi cu muzica lor.

Bag mai jos cate o mostra pentru cei care n-au auzit de trupele astea desi m-as mira, aproape toate au mai fost in Romania. Accentuez inca o data ca Solstafir vor fi la Cluj pe 6 Decembrie.