S-au terminat doua seriale despre care am scris pe blogu asta inca de la debutul lor, dupa care le-am intrerupt din cauza andropauzei spirituale prin care trec si pan la urma le-am recuperat in sincron cu sezoanele lor finale. Am ramas dupa ele cu concluzia ca ce e prea mult nu e sanatos, si nici un serial in
afara de Doctor Who nu ar trebui sa se lungeasca mai mult de 6 sezoane.
Ambele seriale s-au incheiat la limita suportabilului, desi au inceput foarte entertaining. La Dexter si finalul a fost ok (dupa un mijloc cam subtzire), la Fringe insa finalul a fost o agonie (dupa un mijloc destul de strong).
Dexter - sezoanele 5-8
Pt. cine inca habarn-are, asta e povestea unui psihopat care, pentru a se integra social, a decis sa lucreze la politzie si sa-si astampere pofta de sange omorand doar oameni rai sau cremenali scapatzi de aparatul bugetar politzienesc. Cunosc si eu un caz similar in Romania, dar e procuror. Inca nu l-au prins, asa ca nu pot spune mai multe.
Cineva sa-mi spuna daca serialul asta mai are vreo legatura cu romanele lui Jeff Lindsay, de la care a pornit. Ca si True Blood, ma astept sa fi deviat major la un momendat.
Dupa un debut timid (sezoanele 1-2) si un mijloc excelent (sezoanele 3-4), Dexter a revenit la planul initzial de a se propune drept un serial politzist si nimic mai mult, renuntzand la conflictele psihologice destepte si incercand sa profite de moda lansata de seria Saw, cu torturi inimaginabile alimentate de delirurile mistice ale unor psihopatzi. Asta a banalizat serialul (in sezoanele 5-6), l-a readus in marea masa a genului respectiv, dar a continuat sa fie entertaining, cu twisturi de calitate (fara de care nu putea supravietzui).
Finalul serialului, in special ultimul sezon, a mai animat spiritele punand accentul pe drame personale ale eroului:
- ramas vaduv (in urma unui conflict tragic de la mijlocul serialului), se indragosteshte de o psihopata pasionata de otravit oameni (un personaj, din pacate, lipsit de umorul pe care te-ai astepta sa-l aiba); se ocazioneaza astfel singura scena de sex a serialului, cumva dezamorsata de shosetele pe care protagonistul refuza sa le dea jos (un simptom al psihopatismului?);
- incearca sa adopte un copil psihopat si sa-l invetze sa se integreze social la randul sau;
- are un conflict cu sora lui vitrega care ii descopera hobbyul si e pe cale sa il dea in vileag, treaba care degenereaza intr-o spirala emotzionala f. nasoala (principala miza a ultimelor doua sezoane);
- o cunoaste pe Charlotte Rampling (ultrabotoxata), o psihiatra specializata in integrarea sociala a psihopatzilor, de la care aflam teoria ca psihopatismul e un efect firesc al darwinismului, prin care ne dezbaram de emotzii pentru a putea trai intr-o societate capitalista.
Afirmatzia asta ultima e mesajul cheie al filmului, destul de cinic dar si realist. Studiile recente arata ca majoritatea managerilor si avocatzilor sunt, in fact, psihopatzi integratzi social. Pot sa confirm si eu, din propria experientza. Atat din postura de angajat cat si din cea de manager psihopat. It's part of the job skill profile. La urma urmei, planeta nu e populata de oameni, ci de resurse umane.
Fringe - sezoanele 3-5
J.J.Abrams si echipa lui de evrei au un feeling corect cu privire la SFul clasic. Se cam exagereaza cu paradoxurile temporale, mai ales dupa ce Lost si Doctor Who au abuzat de ele in a-si justifica twisturile fortzate. Dar avem aici si universuri paralele, si mad scientists dispusi sa distruga universuri, deci aberatzia generalizata are oarece contur de basm tehnologist si in cele din urma, in ciuda actorilor insuportabili din rolurile principale (o blonda care vrea sa lase impresia ca nu merge niciodata la buda si un mucos care a mai jucat in Dawson's Creek), serialul a ramas un pulp SF cat se poate de autentic.
Abrams si echipa lui (de scenaristi de benzi desenate) plus regizorul Brad Anderson (Masinistul, Session 9 etc., responsabil cu majoritatea episoadelor Fringe) isi cunosc retzeta foarte bine. Au reusit cu Lost miracolul de a atrage publicul mainstream in zona SF, apeland la niste trucuri evreiesti (timp de vreo 3 sezoane Lost a fost vandut drept drama "realista"). Trecand in zona cinemaului, Abrams a revitalizat seria Star Trek si ne-a dat doua SFuri tribut corecte - Super 8 si Cloverfield, iar acum munceste la relansarea Star Wars, care e cel mai clar semn ca a reusit sa se infiltreze aproape de inimile marilor corporatisti ai SFului.
Cu Fringe reuseste sa aduca tot ce era mai bun in Dosarele X, tot ce era mai aberant in Lost si o doldora de idei din SFul umanist al anilor 50-60, un pic decrepit dar uneori emotzionant in idealismul sau naiv. Conteaza foarte mult felul in care il foloseste pe Spock, la a doua colaborare dupa revivalul Star Trek, o alta miscare de marketing de natura sa sensibilizeze fandomul SF old-school. Ce mai, fiecare pas facut de J.J.Abrams are in spate o mashinarie de marketing mare cat toata America, iar in fatza un fandom de geekshi usor de emotzionat.
Dupa un debut timid si un al doilea sezon ceva mai coerent, sezoanele 3-4 au dat un contur serios si o poveste cu fir rosu ce converge mult mai bine decat a facut-o Lost. Daca primul sezon a parut doar un shirag de investigatzii pe teme paranormale, in vana X-files, scenaristii au muncit intens in a planifica si lega shireturile serialului astfel incat sa nu ramai cu impresia din Lost, ca au inventat lucrurile din mers.
Incidentele din primele sezoane se releva ca fiind rezultatul unui Razboi Rece intre doua universuri aproape identice populate de persoane aproape identice. Eroii serialului se confrunta cu propriile lor sosii, fiecare parte fiind interesata in a-si proteja propriul Univers, asadar functziile de bine si rau sunt lasate ambigue. Dar unde doi se bat al treilea castiga, iar acest al treilea e jucat de un mad scientist smecher (Spock din Star Trek) care sufera de complexul lui Dumnezeu si are de gand sa distruga ambele universuri pentru a-si crea un altul, pe gustul propriu, al carui Dumnezeu sa devina.
Un alt fir epic, oarecum deconectat de tot ce am descris pana acum, e dat de o specie de nazisti venitzi din viitor sa reglementeze drumul pe care apuca umanitatea. Asta e de fapt miza ultimului sezon, ce culmineaza intr-o distopie SF clasica, un alt ingredient de traditzie amestecat in retzeta lui Abrams care insa se potriveste aici ca nuca in perete. Sezonul a fost fatal serialului, fiind amputat pe la jumatate, ceea ce a fortzat povestea sa se termine precipitat. Eroii calatoresc in viitor, unde Pamantul e ocupat de o specie de nazisti venitzi de si mai din viitor, unde le picase la totzi paru din cap si erau obligatzi sa umble mereu la costum, ca la mine la serviciu. Povestea se transforma rapid intr-o distopie de duzina, cu eroii formand o miscare de rezistentza impotriva invadatorilor si a loialistilor (imbracatzi ca armata nord-coreeana). Cea mai mare parte a serialului s-a chinuit sa compenseze actorii oribili si dialogurile stupide cu idei ingenioase si referintze la SFul clasic. Probabil referintze au ramas si in ultimul sezon, dar ideile au cam disparut si serialul a cazut mai rapid ca avionu de la Baloteshti. Un final kkcios al unui serial SF old-school onorabil.
6 comments:
Esti c-am antisedmit pe alocuri, nu prea e ok! retete evreiesti, echip lui de scenaristi evrei, m-ai ca te-s reclama!
Man, doo kestii:
1. ma jur ca-s evrei, toata lumea stie
2. de cand e cuvantu "evreu" antisemit?
Ce relevanta are aici, in textul tau, faptul ca sunt evrei, niciuna! De ce trebuia sa pomenesti de natia lor, macar de-ar fi fost cetateni israelieni, asta inseamna antisemitism. Ca si cum eu as zice ca de-aia ai scris asa, fiindca esti ungur. As fi antimaghiar, te-ai simti lezat. Iti dai si tu seama ce-ai facut, inocentele nu-s au rostul.
Tu fa-ma ungur si io o sa-tzi zic cat de lezat ma simt.
Aron Biro e evreu, si vad ca de cate ori are ocazia nu face decat sa-si promoveze natia. E o reteta evreiasca. La urma urmei,bancurile cu evrei sunt facute de evrei. Ne-evreii ar trebui sa se simta lezati.'M-ai' ca ar trebui reclamat, dar din motive opuse.
ca nush unde sa-l pun
http://www.plosone.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pone.0078273;jsessionid=32F362D187D8A873C0DCE4F2EF031034
Post a Comment