John Wagner: Judge Dredd - The Complete Case Files, vol. 1-7

In lumea postnucleara a lui Judge Dredd, lumea e condusa de Curtea Constitutzionala, ai carei membri sunt clone antrenate sa nu accepte nici o abatere de la lege. Si sa aiba un tic verbal cu "I AM THE LAW!" Presedintele a fost detronat de Judecatori si condamnat la criogenizare. Corpul ii este pazit cu sfintzenie de niste robotzi-vampiri, antrenatzi sa suga din cand in cand sangele poporului (la propriu), sange necesar pentru o dializa periodica ce trebe facuta Presedintelui.

Sunt tot mai socat de faptul ca britanicii scriau in anii 70 benzi desenate (considerate de noi, romanii post-moderni, drept "nimicuri pentru copii") despre politica romaneasca.

Judge Dredd e unul din Judecatorii sus-pomenitzi, iar respectul sau pentru LEGE este extrem: isi impuca propriul frate pentru ca a luat shpaga, isi pârăște colegii care dau dovada de mila sau decizii emotzionale, si crede cu tarie ca "People don't need happiness, they need THE LAW!" Hobbyul sau e Crime-Blitzul, adica raiduri si perchezitii inopinante in domicilii alese aleator, doar asa, ca sa nu uite lumea ca LEGEA VEGHEAZA: "Sometimes the innocents needs to be punished for the greater good!"

Relatia populatiei cu legea e si ea complexa: este aici un personaj misto, Edwin the Confessor, care simte mereu nevoia sa marturiseasca ceva si tot hartzuieste Curtea Constitutzionala cu auto-denuntzuri. La un momendat cetatzenii din MegaCity isi aleg drept primar o maimutza, considerand ca nu poate iesi mai rau decat cu un politician uman. E si o emisiune gen "Surprize Surprize" (numita The Sobbing Show) in care invitatzii vin in studio sa cersheasca bani live, spunand povesti cat mai triste posibil, spre deliciul telespectatorilor care ofera la schimb donatzii. Mai avem o secta de obezi acuzatzi de risipa de hrana, un grup de batrani dependentzi de bingo, un individ arestat pentru ca are 2 joburi (in conditiile in care majoritatea populatiei e somera), coruptzia din fotbal cu fotbalisti purtatori de organe artificiale care sa-i avantajeze, comunitatzi sarace care traiesc din vandutul propriilor organe, o arma care-si prosteste victimele, etc. Ce mai, MegaCity imaginat de John Wagner in anii 70 e Romania anului 2012.

Faza e ca daca vi-l amintitzi pe Judge Dredd din filmu cu Stallone de acu 20 de ani, ce e aici e cu totul altceva. Ma rog, nu chiar CU TOTUL. Primele doua volume sunt destul de tembele si eroul are profilul standard de supererou. Personajul capata complexitate si povestile devine subtile abia prin volumul 3. Am citit pana acu primele 7 volume, dintr-un total de vreo 40 (colectand 40 de ani de publicare a celui mai lung serial BD din UK, aniversat recent cu o noua ecranizare mult mai buna decat cea cu Stallone). Colectzia e inca in curs de publicare, cel putzin pentru inca vreo 5 ani de acu incolo, pana se acopera la zi toata istoria Judge Dredd.

Am luat astea 7 volume dupa ce am realizat k creatorul si autorul principal al seriei, John Wagner, a mai scris BDul ecranizat in filmul A History of Violence, plus un alt BD misto pe care l-am citit recent, Al's Baby. M-a mai atras si faptul ca de Judge Dredd sunt legate destinele majoritatzii autorilor BD britanici mari - desi Wagner e scenaristul principal, ocazional au contribuit, la inceput de cariera, numerosi autori britanici ajunsi azi celebri. M-a mai atras si faptul ca, in ciuda a ce tzineam minte din ecranizarea cu Stallone (din anii 90), recenziile pe care le-am citit la Judge Dredd vorbeau mai degraba despre o distopie satirica si comedie neagra, decat despre poveste tembela cu supereroi. Calitatea umorului din celelalte lucrari scrise de Wagner m-au incurajat sa dau crezare acestei recomandari.

Acuma adevaru e undeva la mijloc. Volumele astea 7 au fost scrise intre 1977-1985, cand banda desenata britanica nu era prea rasarita iar autorii erau la inceput de drum. Totul este alb negru (si va ramane alb negru pana pe la volumul 12). Grafica uneori e cam bruta, neinteligibila, dar se indreapta rapid, chiar de pe la volumul 3. Multe din povesti sunt din perioada in care Judge Dredd era doar o anexa a revistei 2000 AD avand alocate cam 7 pagini pe numar, si multe povesti incercau sa se incadreze in aceste limite (comicsurile din zilele noastre au in jur de 30 de pagini alocate unui episod).

Primul volum e de departe cel mai naspa si e descurajant, conteaza si ca scenaristii si graficienii se schimba mereu. Arata ca BDurile de prin Cutezatorii, de cand eram mic. Deci e genul de volum nostalgic care reflecta durerile facerii unui proiect dezvoltat peste ani si ani. Nici macar nu se achita de obligatzia de a descrie backgroundul si lumea in care are loc povestea dar, din cate am intzeles, introduce unele personaje care au sa revina in volumele viitoare: de exemplu, aflam ca Judge Dredd are doi servitori, o baba italianca si un robot emotiv care ar trebui sa fie comic relieful seriei, insa umorul lor se adreseaza in mod clar elevilor de gimnaziu. Mai aflam si ca lumea e impartita in blocul American si blocul Sovietic, ambele organizate in jurul unor aglomerari urbane inconjurate de desert postapocaliptic si mutantzi. Mai aflam ca Luna e o colonie de tip Vestului Salbatic - cu robotzi cowboy, mafiotzi mutantzi etc. Si mai aflam ca omenirea a populat cate ceva din spatziul cosmic, pretext pentru ca Judge Dredd sa se transforme, la nevoie, din postapocaliptic action in space opera.

De fapt am realizat ca asta este unul din motivele pt care Judge Dredd e o opera atat de apreciata in cultura britanica moderna. Ca si cealalta mare epopee britanica - Doctor Who - sau ca Star Trekul la americani, e o saga cu structura foarte libertina si schelet slab inchegat, permitzand autorilor ca in orice moment sa o transforme din space opera in policier, din poveste postapocaliptica in satira, din horror in standard superhero story. Asta spre deosebire de benzile desenate americane (gen Marvel), unde personajele si nucleul narativ sunt mult mai (rigid) definite (in schimb povestile mai monotone si mai corecte politic).

Volumul 2 nici el nu e mai grozav, dar aduce niste imbunatatziri majore: de aici incolo, cale de vreo 10 volume, sunt doar 2 scenaristi: John Wagner si cate un partener de lunga durata, schimbat la catziva ani. Partenerii sunt Pat Mills (patronul revistei 2000AD care a gazduit publicarea, si autor al seriei Slaine de care am scris acu 3 ani) si Alan Grant, un tip old school, dinozaur al BDului englezesc de moda veche. Odata cu acest volum incep "romanele grafice" Judge Dredd - povesti serializate lungi, de 150 de pagini. Povesti mai scurte continua sa apara, insa nu foarte scurte (3-5 episoade, formatul ideal pentru aventurile lui Dredd).

Romanele grafice ofera rotunjime personajelor si cadrului insa, cel putzin in aceste volume, continua sa fie SFuri relativ simpliste, cu mici sclipiri de subtilitate. Ies in evidentza cateva care au fost publicate si in volume de sine statatoare de-a lungul timpului (prin ele a fost promovat Judge Dredd in SUA, inainte sa inceapa colectzia de care vorbesc aici):

• The Cursed Earth (in vol. 2), e calatoria lui Judge Dredd cu un tanc de-a latul Americii postnucleare, ocazie cu care luam contact cu societatea postapocaliptica colorata, cu mutantzi, punkeri, canibali, extraterestri si... dinozauri. Deci chestii clasice.
  
• The Day the Law Died (in vol. 2), e despre Judge Caligula, un judecator psihopat care preia shefia Curtzii Constitutzionale si isi asupreste poporul cu ajutorul unei armate de mercenari extraterestri. Noroc cu Judge Dredd care, intr-un moment de umanitate, realizeaza ca Legea e facuta de Om, si nu Omu de Lege, si initziaza o revolta care rastoarna regimul lui Caligula.
• The Judge Child (in vol. 4), Judge Dredd trebuie sa salveze un copil-profet care a fost rapit de clanul Angel (gasca de rednecksi canibali care apar si in filmul cu Stallone). Copilu a fost dus pe alta planeta, ceea ce ocazioneaza primul space opera Judge Dredd, care astfel se plimba de pe o planeta pe alta, se mai bate cu niste extraterestri etc.
• Apocalypse War (in vol. 5). Rusii declara razboi nuclear americanilor, seful Curtzii Constitutzionale si mentorul lui Dredd e spalat pe creier de catre rusi si intors impotriva propriului popor, asa ca eroului nu-i ramane decat sa se refugieze sub Pamant, incercand sa tzina piept invaziei PSDiste. E poveste superhero si de razboi standard, pana la urma rusii sunt alungatzi, iar sefia Curtzii Constitutzionale e preluata de o femeie, ce conduce campania de reconstructzie a Americii careia ii sunt dedicate urmatoarele 2 volume

De prin volumul 3 incep sa fie introduse personajele cu bataie lunga, care or sa tot apara prin seria asta: Judge Anderson, judecatoarea telepata alergica la minciuna, Judge Death, un judecator zombie care considera ca singura Curte Constitutzionala autentica e Moartea. Lipsesc din colectzie cateva episoade interzise datorita unui proces intentat de Burger King si KFC (subiectul povestii era legat de acuzarea celor doua companii ca ar practica manipulari genetice).

Avem asadar o colectzie de arhiva cu raport pretz/cantitate excelent care si-a propus sa colecteze cea mai longeviva serie BD britanica. E riscant sa te inhami la o lectura din asta, dar e la fel de riscant sa o judeci dupa aceste prime volume. Spre deosebire de proza si cinema, in care primele partzi ale unei serii sunt de obicei faine si restul sunt scrise la comanda, in BD adesea inceputul e scris la comanda si, pe masura ce castiga popularitate, autorilor li se acorda tot mai multe libertatzi in a da identitate si personalitate proiectului.

P.S. Am scris articolul asta acu 2 ani si am uitat sa-l public (de fapt mai am vreo 100 de articole in standby, ca sa ma asigur ca blogul va continua sa publice pe pilot automat inca vreo 2 ani dupa moartea mea). Intre timp am cam renuntzat la colectzionarea Judge Dredd. Ramane sa vad daca ma razgandesc dupa vizionarea noului film Dredd, cu Karl Urban in locul lui Stallone.

 

- plusuri: colectzie de arhiva esentziala pentru istoria BD, umor britanic destul de cool (pe alocuri)

- minusuri: grafica alb negru, mult balast si cateva saga SF destul de standard (povestile misto sunt minoritare in aceste 7 volume )

- recomandare: avand in vedere diluarea calitatzii in cantitate, o recomand strict colectzionarilor BD; ramane sa vad daca volumele mai recente au evoluat in bine; deocamdata tot ce am citit e de dinainte de 1985, o perioada in care industria BD se adresa cu precadere minorilor