La mormantul lui Aron Biro

De regula oamenii se sinucid in doua situatii: cand realizeaza ca mai rau de atata nu se poate, sau cand realizeaza ca mai bine de atata nu se poate. Eu intotdeauna am trait cu credintza ca urmeaza sa fie si mai rau, deci ma incadrez in a doua categorie.

Si am ajuns vara asta la concluzia ca mai bine de atata n-o sa fie niciodata, deci la ce bun sa mai caut binele ala. Cauza principala a acestui sentiment a fost ziua mea de nastere care a durat doua saptamani si a inclus 3 etape:

1. Un concert privat cu DJ Boros, la Cluj, plus after partyul aferent si 2-3 zile de comemorari ale evenimentului, alaturi de cei care mi l-au facut cadou de ziua mea, un soi de oameni care sunt groaznici pe dinafara dar au o inima rara, despre care am capatat certitudinea ca exista doar in Romania, posibil doar in Ardeal; desi Romania continua sa fie un loc sinistru, nu e degeaba vorba care zice ca a place is as good as the people you know in it. Pe aici prin Occident societatea se apropie de modelul din Soarele Gol al lui Asimov si orice tentativa de conectare socio-afectiva e vazuta ca o sechela comunista.

2. A urmat o aventura rurala la festivalul de film horror de la Biertan, primul festival de gen din istoria tzinutului carpato-danubiano-pontic; o cronica oficiala a evenimentului am pus la Dilema Veche

3. .. Apoi o aventura cosmopolita la Londra, la festivalul de film horror FrightFest, despre care n-am terminat inca de scris

Sa le luam pe rand, deocamdata despre concertul anului.

**

Am realizat in ultima vreme ca lumea nu prea stie cine e DJ Borosh, desi la un momendat Teo Trandafir a avut o tentativa de a-l readuce in atentzia poporului, iar la Cluj aproape la orice chef am fost in ultimii 10 s-a ascultat DJ Borosh. Se pare insa ca muzica asta s-a ascultat doar in anumite cercuri selecte si a ramas inca in underground.

Povestea lui incepe pe la mijlocul anilor 90 cand, student fiind, am vazut in vitrina magazinului de muzica Holywood un poster cu coperta albumului lui DJ Borosh: poza din buletin a protagonistului aplicata peste carpeta cu Rapirea din Serai, in care printzesa era inlocuita cu un dozator de suc. Prin undergroundu muzical clujean se susoteau deja zvonuri despre minunatziile care se gaseau pe albumu respectiv: piese de critica sociala ("La un dozator de suc/ Unde chiar si eu ma duc/.../Cel sarac e mult mai bun/ Un pahar el bea acum/ Cel bogat se crede tare/ El bea doua-trei pahare"), piese SF care ar trebui sa fie coloana sonora la orice intrunire SRSFF ("Martzianu-i frate cu romanu / Nu degeaba stam langa Carpatzi / Americanii umbla sa-i omoare / Si le e ciuda ca ei vin la noi / Vin sa vada si sa intzeleaga / Viatza noastra plina de nevoi"), piese de educatzie sexuala ("Sexul este o comoara/ Ce pe unii ii omoara,/ Totul e sa bagi viteza/ Si sa nu te opresti") dar si unele momente lirice patriotice ("Sa facem o tzara frumoasa in care doar raiul de deasupra sa se simta / Si sa pot povesti despre ea oriunde... ma duc ... numai lucruri minunate / Si sa pot zice cu mandrie oricui... Romania este tzara mea!").

Probabil in lumina acestei ultime piese gasca de defibrilatori psihici care ma mai tzin in viatza remotely de la Cluj, au pus mana de la mana sa dea de urma elusivului DJ Borosh despre care, asemenea lui Yeti omul zapezilor, nu se stia clar daca exista cu adevarat sau e doar un mit cu origini inexplicabile. Judecand ei ca e posibil ca la auzul piesei despre Romania sa trec peste greatza produsa de organizatziile criminale care isi impart acum puterea in tzara si sa ma intorc totusi acasa, mi l-au adus pe Borosh la un chef surpriza organizat in Dambu Rotund (un cartier de langa Cluj, sa se poata face galagie).

Bairamul a tzinut ca in povesti, 3 zile si 3 noptzi, DJ Borosh pregatind un pachet complet, ca un profesionist ce este: concert live cu aparat de fum, inregistrat profi pe DVD, plus o piesa inregistrata in studio special pt mine alaturi de Corul Crestin-Liberal Brigada 2 de la Zalau.

Cand l-am vazut pe artist iesind din garajul folosit pe post de backstage, prin fum si printre dansatoarele zvelte ca niste caprioare mahmure, m-am albit la fatza si m-am gandit ca tocmai murisem intr-un accident cu taxiul care ma adusese, iar acu eram in lumea celor buni care se intampla sa fie la marginea Clujului, dupa cum banuiam de mai demult. Concertul a adunat la poarta totzi copiii din vecini, le-as fi dat drumu inauntru dar stiam ca vine piesa cu sexu este o comoara si n-am vrut sa am mai incolo probleme cu parintzii. Dupa concert am stat de vorba cu maestrul DJ Borosh si am impartzit cu el niste branza si rosii ca bere nu bea, tzigari nu fumeaza si in general n-are niciun viciu pe lumea asta. De fapt mi-a marturisit ca scrie o povestire despre canceru pulmonar, despre care spera sa intre in manualele scolare intr-o buna zi.

Va las alaturi de piesa pe care mi-a compus-o ca sa-mi zgandare spiritul patriotic si doru de casa:

Si in final bumbumbum bumbum tiribum, concluzia acum v-o spun:

Concertul poate fi vizionat doar pe baza de solicitare de invitatzie, in cadrul unor intruniri festive ce se organizeaza din cand in cand in preajma Clujului. Exista doar cateva copii care, sper eu, vor ajunge pe ebay in licitatzii de mii de parai.

Doamne pazeste-ne, securistii au bagat la puscarie oameni pentru mai putzin decat ce s-a intamplat acolo.