Doua seriale FRESH

Game of Thrones

Pana la urma am decis ca-s prea groase cartzile lu GRRMartin pt varsta mea inaintata. Ma rog, nu e doar varsta, si cu Dune si cu Fundatia m-am oprit pe la jumatate cand eram tanar. In plus mi-e ciuda pe astia care o tot dau cu Martin in sus si Martin in jos si acu 20 de ani cand le recomandam prozele lui Martin imi ziceau sa ma duc de-acolo cu SFurile mele. Oricat de cool ar fi romanele astea pana la urma orice ciclu de dimensiunile astea isi overstay its welcome iar daca mai si crapa autorul pe drum si ii preia munca vreun nepot sau femeie de serviciu care-i gaseste manuscrise prin sertare, se duce totu dreaq.

Cu asta vreau sa zic ca pt mine GRR Martin nu e autor de fantasy, ci de SF si horror. Toata maiestria lui se gaseste in concentratzii maxime in vreo cateva nuvele, iar ce face cu romanele astea e doar showing off, ca si Stephen King cu Dark Tower.

Asa ca am luat-o pe scurtatura si ma uit la serialul HBO care pare destul de destept, nu stiu cat de fidel, dar pare strans legat de cartzi. Probabil succesul ciclului (si al serialului) se datoreaza elementului realist introdus in fantasy, adica un fel de contradictzie in termeni promovata de antitolkienisti de la Moorcock incoace. Moorcock a fost printre primii care s-au revoltat fatza de sablonul de basm extins folosit de Tolkien si a zis ca domle, fantasyul eroic nu e destul de eroic daca n-are sex, sange si personaje unsuroase.

Imi amintesc si acuma cat de tare m-am oripilat in copilarie citind cateva volume din 1001 de noptzi pe care bibliotecara mi le dadea drept cartzi pt copii si prin ele gaseam zombie, scene de sex, castrari de eunuci si naiba mai stie ce. Tin minte ca unuia ii legasera oole cu o franghie si au pus un cal sa i le smulga. Nu mai vorbesc de Biblie si Gilgamesh. De aia nu pot sa intzeleg cand anume genul heroic fantasy a devenit unul pentru copii, asa cum e perceput acum de oamenii seriosi. Sigur n-a fost Tolkien de vina, treaba era deja stricata la finele secolului 19.

Deci meritul principal al lui Martin e de a readuce fantasyul eroic in lumea adultzilor si chiar in lumea mainstream caci, daca esti un pic atent, nu sunt prea multe chestii fantastice in ciclul asta. Cel putzin in primul sezon al serialului avem de a face cu un fel de Neamu Shoimarestilor cu unele aluzii la posibilitatzi fantastice si geografia nepamanteana a locurilor (o vreme am fost convins ca povestea e despre caftelile dintre englezi si francezi, apoi am realizat ca probabil se intampla pe alta planeta).

Nu stiu daca are rost sa comentez mai mult despre acest serial, am auzit ca totzi cocalarii l-au vazut si eu sunt printre ultimii. Printre actori se numara Boromir (ales probabil strategic, sa creada fraierii ca e continuare la Lord of the Rings), Peter Dinklage in rolul unui cavaler pitic cu putza mare (la fel de genial ca in Nip Tuck si oriunde a mai jucat), Conan Barbaru (din nou, cam prea epilat pentru personajul jucat) si o multzime de gagici medievale focoase.

Daca totusi n-atzi auzit de filmu asta, aflatzi ca e despre shuste, cafteli si tarcoli parlamentare de la curtea medievala a unui rege a carui nevasta a facut un copil cu propriul ei frate (asta cred ca e principalul element SF). Cei 2 fratzi incestuosi complotesc sa-l dea jos pe rege si sa-l puna in loc pe fiul lor cu care, astea fiindu-le apucaturile, ma tem ca vor face un threesome in sezonul urmator (ce mai conteaza acuma ca e si minor, al nostru e). Al doilea element fantasy sunt niste oua de dragon cu care umbla o gagica tot sezonu fara sa faca nimic cu ele. Iar al treilea e o regina nebuna care isi alapteaza fiul adolescent. Ma rog, povestea se complica mult, cu itze homeriene, dumasiene si shakespeariene, ideea e ca ai la ce te uita chiar daca urasti fara discernmanat literatura fantasy.

P.S. Imi amintesc ca citisem mai demult pe blogul lui Dragos Butuzea cum se plangea ca lumea e tot mai fascinata de "povesti" si in exemplificare ii baga in aceeasi oala pe Twilight, Harry Potter si GRR Martin. Inca incerc sa imi dau seama cum s-a gandit cand a zis asta.

American Horror Story

Cine a urmarit blogul asta stie ca Nip Tuck a fost unul din serialele mele favorite si singurul serial cu doctori pe care il apreciez. Cand am auzit ca creatorul Ryan Murphy si-a pus in gand sa dea drumul unui serial horror, m-am excitat instantaneu.

Ca si A Game of Thrones, are deocamdata un singur sezon si a primit recent aprobari pentru al doilea. Spre deosebire de A Game of Thrones, se pare ca sezoanele nu vor avea legatura intre ele, intentzia este de a face un serial-antologie, un format excelent pentru horror, care a mai fost testat cu precedente ocazii (Masters of Horror, Twilight Zone) insa aici o poveste se intinde pe un sezon intreg, nu doar pe un episod. Cica noul sezon, chiar daca va avea multzi dintre aceiasi actori, va avea o cu totul alta poveste si alte personaje. Idee excelenta, zic eu.

Am fost un pic neplacut surprins sa aflu ca pentru primul sezon s-a optat pentru cliseul casei bantuite, una din cele mai obosite retzete in horror. Primele 2 episoade m-au dezumflat si mai mult, n-am intzeles mai nimic din ele si mi s-au parut extrem de imprastiate si cu prea multe personaje aruncate dintr-o data pe ecran. Lucrurile se indreapta insa de la episoadele 3-4 si serialul cade pana la urma in picioare.

Povestea pare o versiune mai dezvoltata a Shiningului lui Stephen King deci, repet, e plin de clisee, dar are si multe inovatzii-surpriza date in special de aducerea povestii in zilele noastre si punerea in discutzie a unor teme actuale. Avem fantome gay (personaje excelente, unul jucat de Zachary Quinto din Heroes/noul Star Trek), avem adolescentzi-zombie impuscatzi in liceele americane, pe Jessica Lange intr-un rol excelent de baba nimfomana, sora mai mica a Verei Farmiga in rolul unei adolescente indragostite de diavol si, cel mai cool, un diavol imbracat in latex care cum te prinde cum te....in fine.

Realizatorii serialului stapanesc foarte bine elementele stilistice: settingul gotic, structura de mystery story revelata treptat (dupa stilul serialului Lost), cateva sperieturi de calitate si un generic excelent fac ca pana la urma proiectul sa fie un succes pentru amatorii de horror. Din pacate genul asta de seriale nu au o viatza prea lunga, insa ma bucur ca macar o sa avem si un sezon 2. Se stie ca sezonul 2 e testul adevarat pentru orice serial, primul fiind mult mai afectat de compromisuri.