Activitatzi culturale

Itzi dai seama ca lumea nu mai e ce era cand prietenii prefera sa mearga la un gay party decat la un concert grindcore cu o trupa care se numeste Onanizer si cand amicii homofobi decid sa-si exploreze sexualitatea cu fostii colegi de banca din liceu pe care nu i-au vazut de 10 ani. Bine ca nu mai sunt la Cluj, sa simt cum se uita pretenii de altadata la mine ca la o bucata de carne.

Dar problema asta e pt ca la Cluj lumile astea sunt fundamental disjuncte - n-ai prinde un gay la un concert metal nici sa-l tai (insa-s pline balcoanele de la opera de ei si totzi asculta Lady Gaga) si n-ai prinde un metalist in barurile gay nici tarat in lantzuri (decat poate fanii Manowar, pe care tot timpu i-am perceput drept homoerotici).

Aci in Occident lumile astea insa s-au impacat demult. Muzica gotica a devenit esentzialmente homo si chiar death metalul a inceput sa-si deschida baierele spre interoperabilitate culturala.  Potzi merge la un concert Killing Joke, cum am fost eu acu 2 saptamani, si sa fii piscat de fund de un ochelarist care-tzi ofera o bere. Asa ceva nu exista in Romania.
 
Sa va povestesc insa un eveniment cultural de acu o luna, pe care am uitat sa-l prezint la data respectiva, mai exact n-am avut vreme:

Pentru ca de Pastele catolic nu s-a obosit nimeni sa-mi zica Christos a-nviat, am decis ca de Pastele ortodox sa ma razbun si sa merg in noaptea de Inviere la balul satanistilor de la Viena. Despre BlutRot 666 se zice ca e cea mai mare petrecere Dark Alternative din Europa. Unii ar putea considera ca e cea mai mare petrecere Indie din Europa, daca termenul "Indie" nu ar fi fost sterpelit deja de hipsteri si de rockerii iehovisti din Anglia (si preluat apoi fara discernamant de tineretul clujean).

Evenimentul a avut loc intre Inviere si Inaltzare (conform calendarului catolic), in noaptea Invierii (conform celui ortodox) si in noaptea in care se implineau 2 ani de la moartea lui Peter Steele (conform fanilor Type O Negative). Locatzia e o berarie comparabila cu palatul Schonbrunn, doar ca in loc sa fie o ocazie de vizitat WCurile imperiale, aici treaba e organizata pe cateva etaje in cadrul incintei unei berarii. Etajul 1 e dedicat rockului in general, etajul 2 muzicii electro-goth, etajul 3 metalului extrem iar etajul 4 cabaretului steampunk, prezentarilor de moda fetish si stripteaseului gotic. Din nou am avut problema dresscodeului pt ca oricat mi-as dori nu reusesc sa-mi dau seama de unde-si cumpara astia toata logistica necesara sa se imbrace in vampiri, varcolaci si pilotzi de dirijabile.

Am fost putzin stresat de ideea ca eventualii ortodocsi fundamentalisti ar putea veni cu lumanarile de la Inviere sa dea foc institutziei, dar pe ansamblu seara a trecut fara incidente.

Aspectele pozitive ale evenimentului ar fi:

• soundul excelent si impartzirea pe etaje cu muzica diferita;
• dresscodeul si costumele, de la grotesc-complicate la extrem de sexy, de la cabaret-style la sado-maso style;
• dansatoarele la bara, e prima data cand vad asa ceva pe muzica buna (Rob Zombie sau Nine Inch Nails), un alt concept care asteapta sa fie inventat in Romania.

Aspectele negative ar fi:

• Faptul ca, cu exceptzia etajului de cabaret gotic muzica n-a fost prea diversa: in toate salile s-a abuzat de Rammstein, iar piese Metallica, Iron Maiden, System of a Down s-au repetat suparator de mult. Ma asteptam ca playlistul sa fie semnificativ diferit (mai bogat, mai divers) decat la partyurile rock romanesti, unde romanii sunt fixatzi pe cateva piese din anii 80-90 si cateva hituri hispteresti recente, insa se pare ca fenomenul e mai general. Nici macar pe etajul de metal extrem n-am prea auzit metal extrem, ca lumea tot Rammstein si Metallica cerea;
• Bauturile f.scumpe, cu pretzuri de club;
• Austriecele sunt cam nasoale, cu 2 clase sub romancele (nu mai vorbesc de unguroancele) noastre;
• Lumea e cam prea sobra pentru genul asta de party, care ma asteptam sa fie unul extrem de decadent, cam ca la seratele de ceai ale lui Aleister Crowley. Adica in afara ca se imbraca in tot felu de ciudatzenii, lumea e disciplinata si nici macar nu fluiera la dansatoarele de la bara. Am auzit ca la Viena lumea e obisnuita sa se culce devreme asa ca nu se prea intind cu chefurile, lumea a plecat acasa cam deodata cu ortodocsii de la slujba de Inviere. Probabil asta explica si de ce la ei lucrurile functioneaza iar la noi totul e o tragicomedie isterica. Nu-s insa sigur care varianta o prefer, tre sa se gaseasca un echilibru undeva, dar nici romanii, nici austriecii nu l-au gasit. Astia sunt extrem de constipatzi si formali la suprafatza si extrem de perversi pe dedesubt. Nu ma mir ca a scris Elfriede Jelinek ce a scris despre ei, abia acu intzeleg de ce si-a meritat Nobelu. Si de ce astia n-au mai dat de la Mozart incoace altzi cantaretzi decat Falco si Pungent Stench.

Pe ansamblu a fost o petrecere ok care a adunat cam totzi freakshii din Europa centrala, inclusiv subsemnatul care m-am simtzit in sfarsit mai in apele mele dupa dresajul corporatist la care sunt supus de cand am plecat din tzara. Ce ma intristeaza totusi e ca lumea (inclusiv freaksii astia) nu prea vrea sa vorbeasca cu mine din momentul in care le destainui ca-s roman. Mama mi-a sugerat sa ma dau drept ungur de-aici incolo, sa vad daca sesizez o diferentza. Al doilea motiv de tristetze e ca, daca in Romania eram doctor in benzi desenate, stoner rock, zombie (si mai nou jazz), aici nimeni nu da doi bani pe mine. Ma simt ca Charlie Chaplin cand s-a dus la un concurs de Chaplin impersonators si a iesit pe locu 3. Dar ma voi infiltra eu si mai discutam dupa aia.

Asa, sa nu uit sa pomenesc si ultimele concerte pe care le-am mai vazut:

Die Apocalyptischen Reiter, unul din cele mai naspa concerte pe care le-am vazut pe aici, o trupa care imita ba pe Rammstein, ba pe In Extremo, cu un vocal imbracat in lederhosen si nimic pe dedesubt, incat lasa sa ii iasa parul imens de pe piept printre bretelele lederhosenului. Ascultasem 2 albume pe vremuri si am zis hai sa vad cum se comporta dar nu stiu de ce nu mi-a priit deloc. Nu mi se pare normal sa alcatuiesti o trupa din tipi imbracatzi in costum popular (asta e lederhosenu la ei, nu?), tipi imbracatzi in latex si cu o bila de cauciuc in gura si 2 metalisti cu plete care baga solouri maiestuoase de chitara. Poate e de vina tot educatzia intoleranta de la Cluj, dar chiar si cand amesteci lucrurile in halu asta tre sa fie o urma de armonie, de racordare intre curbe si unghiuri. Mi s-a parut si extrem de scazut volumul concertului, ori am surzit eu cu totul.

Alt concert cu volumul extrem de scazut a fost Killing Joke, legenda britanica despre care ziceam in cronica de acu 2 ani ca sunt niste old farts. Atunci ma exprimam metaforic, acum am realizat ca exact asta sunt, incredibil cat de zbarcitzi pot sa fie oamenii astia si cat de lipsitzi de energie, aspect potentzat din nou de volumul scazut al sunetului (faptul ca s-a intamplat de 2 ori consecutiv m-a facut sa imi pun problema surzeniei mele personale, dar totusi nu e normal sa auzi oamenii de langa tine vorbind in timpul unui concert metal).

Corrosion of Conformity cu Black Cobra si Zoroaster in deschidere. Ultimele doua sunt trupe post-metal axate pe galagie si lipsite de idei, Corrosion of Conformity a fost o mare sperantza acu 20 de ani, cand erau vazutzi cam in aceeasi liga cu Metallica, dar incet incet s-au stins iar acum s-au relansat in format de trio cu un album destul mishto, dar fara vocalul sharmant care le-a deschis portzile spre MTV. Noul album e mult mai brut si imbina tendintzele stoner rock mai recente ale trupei cu inceputurile lor punk. Imi place albumul, iar concertul a fost si el simpatic.

In schimb unul din concertele cele mai reusite pe care le-am vazut aici a fost unul din care nu ascultasem inainte nici una din trupele participante si m-am bagat la el doar ca sa-mi treaca depresia care ma apuca pe la 6 seara in fiecare zi. Asa s-a facut ca i-am vazut pe stonerii italieni Black Rainbows (foarte rock'n'roll si dansant), pe space rockerii californieni Farflung (un space rock startrekist decorat cu multe efecte Moog) si Ancestors, un fel de epigoni Neurosis ceva mai melodiosi, fara a aluneca insa in plictisul post-rock la mare moda in zilele noastre. Desi am fost doar vreo 10 insi la concert, a fost prima data de cand sunt venit aici cand m-am simtzit ca acasa.

Tot cam 10 insi am fost si la Junius, un grup de rock creshtin pe care sper ca l-atzi remarcat in topurile mele de final de an, au scos un album minunat anul trecut. Trupa e mai mica decat ma asteptam, adica erau disperatzi sa bea bere cu fanii, sa ne implice in discutii despre Dumnezeu s.a.m.d. De cele mai multe ori sunt incantat cand membrii unei trupe imi dau atentzie dar de data asta am ramas cu impresia ca ei aveau nevoie mai mare de atentzie decat mine. Erau si venitzi de la mama dracului din America. Oricum, ascultatzi-le albumul excelent.

Inchei cu cel mai bun concert pe care l-am vazut de cand sunt aici, insa de data asta cu sala plina la refuz si duhnind a marijuana. E vorba de grupul de doom tibetan (?)  Om, unul din cele mai originale nume aparute in rockul ultimilor 10 ani. Desprinsi din pionierii stoner rock Sleep (trupa pe care o imita Egocentrics ai nostri), Om au inventat o bizarerie de muzica metal cantat doar cu bassul si percutzia, fara chitara si alte brizbrizuri, si versuri culese de prin Biblie, Coran si naiba mai stie ce surse ezoterice. Pe ultimul album si in concert au adus cu ei si un negru care scoate niste sunete foarte dubioase pe gura si dintr-o cutie cu beculetze. Soundul a fost excelent, bassul - cel mai cumplit pe care l-am auzit in viatza asta (ma tem ca de asta am surzit), iar fanii au fost in delir. Si ca colacul sa se suie peste pupaza, si catziva dintre voi sa muritzi instant de oftica, luni seara ma duc sa-i vad pe Sleep, proaspat reformatzi din ramashitzele actualmente imprastiate in doua trupe: acesti Om, si mai agresivii High on Fire.

Va las cu o mostra excelenta de pe ultimul album Om, din pacate nu putetzi decat sa incercatzi sa va inkipuitzi cum suna live chestia asta cu o sala plina batand din palme ca acompaniament al piese: