Ricky Gervais revine in fortza maxima cu cel mai politically incorrect serial pe care l-am vazut in viatza asta, in care amesteca unele idei din The Office si Extras. E un documentar fake ca The Office, despre un personaj real - Warwick Davis, un actor pitic care a debutat in Return of the Jedi in rolul unui ewok, dupa care a facut o cariera stralucita in roluri de midget prin filme SF si fantasy fara a-si arata insa fatza, uneori nici macar vocea (de exemplu a jucat si rolul robotzelului din Hitchhiker's Guide to the Galaxy). Marea sa frustrare e ca nu a reusit sa joace in Time Bandits al lui Terry Gilliam, the movie that had every midget in it.
Eroul mai are si alte frustrari: e in plin divortz, sta prost cu banii, nu mai gaseste roluri in filme si conduce un fel de sindicat al piticilor, facandu-le acestora rost de joburi umilitoare. Din cand in cand mai merge pe la Ricky Gervais sa-l roage sa-i faca rost de vreun rol. Uneori la biroul acestuia se mai intalneste cu cate un superstar de la Hollywood venit cu cate o treaba pe la Gervais. De exemplu Liam Neeson vrea sa se apuce de stand up comedy si are nevoie de niste sfaturi (am I not a funny guy?) iar Johnny Depp vine sa-i ceara lui Gervais socoteala pt chestiile pe care le-a spus la Globurile de Aur (cine nu stie poanta, nu merita sa se uite la serial).
The Mighty Boosh
Dupa serialele lui Ricky Gervais, The Mighty Boosh e serialul la care am ras cel mai mult in viatza asta. Insa spre deosebire de Ricky, care poate fi intzeles relativ usor de marile mase, asta e un acquired taste, fiind un pic cam psihedelic si absurd, si un pic cam incarcat cu referintze muzicale pe care daca nu le prinzi ramai cam pe dinafara.
Serialul e creat de un tip care a cantat prin IAMX si un amic de-al sau, iar ceea ce il desprinde de restul programelor BBC e focusul pus pe muzica ca subiect al mistocarelii. Cei doi joaca rolul unor ingrijitori de gradina zoologica care-si viseaza sa devina muzicieni. Unul e jazzer fanatic, celalalt e un hipster care isi schimba gusturile muzicale de la un episod la altul, dandu-i primului, mai conservator, ocazia sa faca tot felu de mistouri la adresa trendurilor muzicale.
La un momendat hipsterul vrea sa intre intr-o trupa de hipsteri, dar conditzia de acceptare e sa fie in stare sa intre in nadragii pe care va trebui sa-i poarte pe scena. Din cauza ca n-avea picioarele destul de subtziri, umbla cateva zile in scaun cu rotile, sperand ca o sa i se atrofieze. Altadata, hipsterul intra intr-o trupa de punk si e provocat de colegii de trupa sa manance un vinil de jazz. Insa vinilul era blestemat si punkerul devine posedat de demonul jazzului, care-l face sa cante scat in mijlocul concertelor de punk. Altadata, eroii pornesc intr-o calatorie prin deshert, in cautarea unui riff genial pierdut de Santana, ori gasesc un ac de sigurantza infectat cu hepatita lui Sid Vicious.
Oricum, serialul nu e limitat la genul asta de poante - are si momente de musical, si scene complet absurde si fara sens, plus o pleiada de personaje suprarealiste - demonul jazzului, un siren, un yeti gay, o vulpe drogata, clonele lui John McEnroe si o chestie extraterestra numita The Funk sunt cateva exemple de personaje din astea.
Desi are aceeasi structura si abordare absurda ca si celelalte seriale BBC pe care le-am recomandat pe aici (Little Britain, The League of Gentlemen, Psychoville etc.) se detaseaza de ele prin referintzele muzicale si momentele trippy, dar are destule in comun cu pomenitele, cam toate venind dealtfel de pe filiera creata in anii 70 de Monty Python.
The Thick of It
La indrumarea unui ilustru comentator al blogului, am identificat serialul asta BBC ca fiind sursa din care s-a desprins filmul genial In the Loop de care v-am povestit acu ceva ani. De fapt, In the Loop e un fel de episod mai lung al serialului asta. Chiar aveam senzatzia ca personajele din In the Loop n-au fost prezentate suficient si lasau impresia ca se cam cunosteau de undeva de dinainte. Ei bine, se cunosteau din The Thick of It, care il are in centrul atentziei pe politicianul isteric Malcolm Tucker, directorul de PR al primului ministru britanic, care taie si spanzura printr-o clica de politicieni si PRisti incompetentzi, balbaitzi si suprastresatzi cu raspunderile de la serviciu.
Serialul e facut din episoade scurte dupa modelul BBC (3 sezoane si inca unul in lucru) plus niste Christmas Specialuri mai lungi (si mai savuroase). Serialul prezinta cateva probleme punctuale din care sa ne dam seama cam cum functzioneaza un guvern ori un minister, portretizate ca grupuri de idiotzi parvenitzi, imbracatzi la 4 ace dar cu vocabular ambiguu si asemantic, impunshi in fund ca sa apara din cand in cand la televizor si sa faca afirmatii cu consecintze ce scap de sub control. Ideal este ca la final sa iasa bine numaratoarea voturilor, obiectiv unic si suprem in politica. Orice altceva e subiect de caterinca sau motiv de dat la tzurloaie.
Episoadele Christmas Special sunt cele mai tari si prezinta o criza politica in toata splendoarea ei, din asta ca a noastra cu hiene nedormite de stressul politic hahaindu-se pe la televizor si shacali facand comedie absurda in fatza poporului.
It's like having a switch in your head, ne lamureste machiavelicul erou Malcolm Tucker. You switch it so you can act like you never said and did those things.
Desigur, e doar un serial de comedie, dar te cam deprima cand vezi ca altzii fac misto de chestii pe care tu le traiesti pe viu.
6 comments:
Mi-au placut mult serialele acelea.
in sfarsit somebody else likes the mighty boosh.
Green Wing ai incercat? E mai vechi, dar nu l-am vazut mentionat pe aici (poate n-am cautat eu bine) si ma miram.
nu stiam de el, tre sa vad ce e cu el
Foarte tari recomandarile. Multumesc!
poti sa incerci si veep http://www.imdb.com/title/tt1759761/ acelasi scenarist ca si la filmul in the loop/ serialul the thick of it doar ca actiunea e in state.
Post a Comment