Cyberpunk - cyber = punk

Black Butterflies 
de John Shirley 

Pedigree:
- Premiul Bram Stoker, Premiul International Horror Guild, nominalizare Locus (pt. culegere de autor)
- Premiul International Horror Guild (pt. povestirea Cram)
- nominalizari Bram Stoker, International Horror Guild (pt. nuvela What Would You Do For Love?)

Mai tineti minte genul cyberpunk? John Shirley era unul din pionieri, fiind inclus in antologia care a pus bazele genului (Mirrorshades, Cyberpunk in varianta romaneasca). Dintre toti participantii la pomenitul volum (William Gibson, Bruce Sterling, Pat Cadigan samd) a fost si primul care a intors spatele genului. Restul, de bine de rau, au ramas pe coordonatele alea - ori ca autori cyberpunk consacratzi, ori macar ca autori de hard SF. Shirley insa a facut stanga-mprejur inca din anii 80, consacrandu-se ca autor de horror.

Totusi, la un studiu mai atent, divortzul sau de cyberpunk n-a fost niciodata total iar volumul de fatza o demonstreaza. Colegii sai de antologie erau majoritatea geeksi si informaticieni okelaristi care fantazau despre cultura punk. Shirley a si trait-o. A cantat in trupe punk, a scris versuri pt diverse trupe (Blue Oyster Cult), a lucrat la Hollywood. De fapt Shirley e cel care i-a adunat laolalta pe cyberpunkeri, chiar daca Bruce Sterling a editat antologia si ulterior a devenit mentorul miscarii.

In al doilea rand, divortzul lui Shirley de cyberpunk a fost doar tematic, nu si stilistic. Sa ma explic: cyberpunkul e definit de doua aspecte - temele (revolte punk cu ingrediente cyber, gen Matrix) si stilul - inspirat de proza politzista noir, foarte sec, foarte dens si foarte URBAN, cu mult argou si jargon. Din pricina stilului majoritatea autorilor de cyberpunk sunt greu de diferentziat intre ei, putzini au fost in stare sa dea o nota stilistica personala si aia care au reusit de obicei au virat-o repede spre alte directzii (ma gandesc la Lucius Shepard).

John Shirley s-a apucat de scris horror in stil cyberpunk, treaba ce devine evidenta inca de la primele randuri ale acestui volum. Nu stiu daca e un lucru bun sau rau. Lectura a curs foarte bine dar senzatzia de cyberpunk undercover m-a sacait tot timpul. E ca si cum ai citi cyberpunk din care elimini partzile SF. Caz in care, nu stiu ce mai ramane...neo-noir? (John Shirley are un volum intitulat New Noir!) Dar mai e si partea horror, matze si sange.

Black Butterflies pare sa fie varful carierei lui Shirley si ofera o viziune destul de cuprinzatoare asupra apucaturilor sale: ca sa transheze clar lucrurile, cuprinsul e delimitat explicit in doua sectziuni egale: This World - proza realista si That World - proza fantastica. Cum ambele se subordoneaza genului horror, se poate deduce ca partea realista e ce ziceam mai sus - cyberpunk minus cyber = punk (odios), iar partea fantastica e destul de aproape de Clive Barker. In concluzie, Shirley e destul de usor de catalogat sub o eticheta care are deja o istorie de peste 20 de ani - splatterpunk. Fiecare sectiune contine o nuvela de 30 de pagini si cateva povestiri mai scurte, dar nu foarte scurte (15 pagini).

Jumatatea realista a volumului e FOARTE violenta si vulgara, uneori naturalista, alteori gratuita. In cyberpunk treaba asta se mai atenua datorita settingului si artefactelor SF. Cum astea au disparut din scriitura lui Shirley, ramane o chestie care suna cam ca versurile de la Parazitzii puse in proza. Ori ca Henry Miller daca ar avea simtzul umorului (si niste sange). Uneori umorul e suficient de ok sa te duca cu gandul la Tarantino. Dar nu e o regula, alteori lipseste cu desavarsire si atunci proza doar itzi intoarce matzele pe dos. Povestile sunt cam astea (primele 3 sunt mai cu umor, dar si mai fukked up, restu sunt doar fukked up):

• What Would You Do for Love? (nuvela finalista Stoker si IHG): Un prof de engleza se da la matusha uneia din elevele sale, o duce la un motel, o imbata, o combina, dar la un moment usa se sparge si intra peste ei iubitu gagicii, care ii bate pe amandoi de le suna apa in cap, pana apare o profa de informatica sa salveze situatia. Desi suna cam ca o stire de la ora 5, e una din favoritele mele, limbajul si caracterizarea personajelor sunt perfecte, iar umorul atat de fin incat a fost prima data in viatza mea cand am ras citind o scena de viol (nu, nu am eu o problema la cap, e chiar funny dar nu pot explica de ce fara sa reproduc intreaga pagina);
  
• You Hear What Buddy and Ray Did? Probabil cea mai fukked up poveste a volumului, cu doi golani urbani care sunt platitzi de un pervers gras sa faca sex pe burta lui in timp ce acesta isi administreaza singur shocuri electrice. Problema e ca golanii mai aduc cu ei niste drogatzi, prostituate si transsexuali, declansand o orgie descrisa explicit si condimentata cu aparatu de facut shocuri electrice. Povestea e 99% obscenitatzi si tortura, 1% plot. Dar se salveaza din nou prin umorul grotesc;
• Footline: O prostituata dezamagita in dragoste se sinucide injectandu-si sperma in vene. Asta deja e tragica;
  
• War and Peace: Probabil cea mai sobra proza a volumului. Un politzist isi suspecteaza partenerul ca si-ar fi omorat sotzia si se tot macina legat de masurile pe care ar trebui sa le ia. Are si asta ceva sex nasol, dar e o proza psihologica puternica;
• Barbara: O gagica e rapita de 2 golani cu planuri sa o violeze, dar gagica ii manipuleaza unu impotriva celuilalt. Nimic interesant;
• Rubber Smile: Un tip face un doctorat pe filme horror si investigheaza cazul unui club de fani cu comportament violent. Destul de banala;
• Answer Machine: Un politist gaseste o caseta audio pe care un tip povesteste cum a zdrobit o gagica in compactorul de masini al unui cimitir de automobile;
• Cram (premianta IHG): Asta n-are nici un plot, e pur si simplu descrierea in cele mai bolnavicioase detalii a unui accident de metrou cu o gramada de victime care se tarasc ca viermii sa iasa prin gemurile vagonului;

Jumatatea fantasy a volumului difera putzin de cea realista. Violentza si sexul explicit continua sa fie prioritare, dar limbajul e mai decent, mai putzin slang, apar diverse twisturi fantastice, cateva povesti sunt horror erotic, cateva mai filozofice, una cu zombie si chiar una cyberpunk. Totusi, scenele sexuale explicite raman prioritatea numaru 1 a autorului:

• Flaming Telepaths: Intr-o rockoteca cyberpunk, apare un evangelist de televiziune sa faca o emisiune despre rockerii condamnatzi la pierzanie. Ca sa-si demonstreze punctul de vedere, aduce cu el 2 pirokinetici care dau foc la trupa rock de pe scena, aratand astfel soarta la care sunt condamnatzi rockerii. Localul e salvat de un LSD junkie care a capatat la randul sau capacitati telepate de la atatea droguri;
• How Deep the Taste of Love: Un vaduv recent merge la agatzat si pune mana pe o gagica prea buna ca sa fie adevarata. Treaba care se confirma cand gagica il lasa insarcinat pe barbat si in corpul acestuia incepe sa creasca un parazit extraterestru. Horror erotic de nota 10;
  
• Aftertaste: Nuvela zombie profesionista, in care epidemia zombie apare din pricina unui insecticid cu care un dealer de droguri a decis sa-si lungeasca marfa. Eroii sunt un avocat junkie si un hotz de masini refugiatzi intr-un crackhouse (=loc in care merge lumea sa se drogheze in liniste);
• Pearldoll: O punkeritza isi intalneste fostul iubit pe care il credea mort si il duce la un motel pt o partida de sex de impacare. Unde afla ca nu degeaba il credea mort;
• Delia and the Dinner Party: O fetitza are un prieten invizibil care o rapeste noaptea din pat si o duce pe la geamurile oamenilor sa-i arate tot felu de orgii sexuale si ce inseamna sa cresti mare;
• Woodgrains: Un sculptor isi tatueaza pe corp fetzele artistilor sai favoritzi. Intr-o noapte, acestia se desprind din corpul lui si casa se umple de mici demoni cu chipurile tatuate, intre care se porneste un razboi al artelor. Cea mai filozofica proza a volumului;
• Black Hole Sun, Won't You Come: Poveste postapocaliptica in care ultimii oameni de pe Pamant organizati intr-un trib hippie se confrunta cu un serial killer nihilist si nemuritor care si-a dobandit imortalitatea din energia vitala a victimelor sale. E un fel de alegorie la conflictul socialism vs. individualism, dar e cam scurta pt complexitatea temei si se potriveste ca nuca in perete in contextul volumului de fatza;
  
• The Exquisitely Bleeding Heads of Doktur Palmer Vreedeez: O poanta over the top despre un mad scientist care i-a rapit pe Michael Jackson, Stephen King, William Gibson (si altzii ca ei) si i-a transformat intr-un fel de statui de ceara cu care si-a decorat palatul.
  

Am citit relativ putzin splatterpunk, pt ca in general mi-a displacut succesul aproape mainstream al filmelor de gen (seriile Saw si Final Destination, Hostel a mai fost cat de cat) si ipocrizia publicului care a umplut salile de cinema la filmele astea desi sustine ca nu da 2 bani pe horror (de calitate). Mi-a displacut si mai mult muzica de gen (de obicei death si black metal obscen) si m-am gandit ca nici in literatura treaba nu sta mai grozav. Dar i-am citit pe pionierii genului: Clive Barker, David Schow (i-am recenzat un volum aici) si Joe Lansdale (care nu e chiar splatterpunk dar a scris unul din romanele care au pus bazele genului - The Nightrunners, l-am prezentat aici).

John Shirley are cate ceva din fiecare - are mult erotism horror, ca si Barker, e 100% urban, ca Schow (doar ca mai punk) dar e si texan ca Lansdale, si stie exploata umorul si regionalismele sudiste pentru efect comic. In consecinta povestile sale ironice/sarcastice (cam o treime din volum) sunt foarte satisfacatoare, dincolo de caracterul indezirabil al evenimentelor relatate. Cand vrea sa fie serios, filozofic sau sobru mai schioapata, iar alegoriile lui sunt cam simpliste dar din fericire momentele de genu asta sunt sporadice in Black Butterflies (probabil in toata cariera sa).

P.S. Cartea asta e destul de greu de gasit chiar si in formatul de buzunar, dar in 2011 a aparut culegerea The Most Extreme Stories of John Shirley, care probabil se doreste un best of si contzine cate ceva si din acest volum.

- plusuri: proza brutala dar foarte bine scrisa, umor excelent pe o treime din volum, experiment interesant de teme horror mixate cu stil cyberpunk; 
- minusuri: uneori e prea brutal, vulgar si explicit sexual fara ca aspectele astea sa conteze in economia prozei; 
- recomandare: obligatoriu fanilor cyberpunk, sa vada pe ce cale a apucat-o unul din pionierii genului; fanilor Tarantino si Guy Ritchie; fanilor Henry Miller si ai practicilor sado-maso