Comunism, fascism, alieni si BD frantzuzesc

The Nikopol Trilogy
de Enki Bilal

O gramada de lucruri minunate am invatzat din banda asta desenata.

In primul rand, asta e cartea care a inventat jocul de chessbox. E un fel de box in care, la sfarsitul fiecarei runde, boxerii sunt obligatzi sa se aseze la o masa si sa joace un sfert de ora șah chiar daca le cam suna apa in cap. Dupa care revin inapoi in ring, si tot asa. Castiga primul care da KO, ori pe tabla de sah, ori in ringul de box. In anii 90, Wu Tang Clan se pare ca au promovat acest sport, iar in 2003 a avut loc primul campionat mondial oficial. Originile sportului se afla in ultimul capitol al trilogiei Nikopol, scrisa si desenata de sarbul Enki Bilal.

Primele doua capitole au servit in ecranizarea, acu vreo 10 ani, a filmului Immortal (Ad Vitam), considerat primul film cu decor complet digital (in genul Sin City, 300 etc.). Filmul a fost regizat de Bilal insusi, cu coloana sonora asigurata de Sigur Ros. In zilele noastre arata ca o animatzie de calculator, nu se ridica la nivelul Sin City, dar la data aparitziei a fost o revolutzie. Din pacate filmul pierde o gramada din subtilitatile cartii, si nici macar nu putem da vina pe Hollywood si regizor, caci Bilal insusi s-a ocupat si de regie.

Bilal, desi sârb la origini, e unul din pilonii de temelie ai benzii desenate frantzuzesti (moderne), alaturi de Moebius si Jodorowsky, ceva mai tanar decat astia, dar nu cu mult. Din cate am citit pana acum, e mai fain decat amandoi:

• Decat Moebius pt ca nu e greu sa fii mai fain ca Moebius (am concluzionat ca e un balon umflat al culturii francofile);
• Iar decat Jodorowsky pt ca Bilal isi face singur grafica si o face intr-un fel destul de impresionant.

E destul de obisnuit ca autorii BD sa se imparta in doua categorii care rareori se intersecteaza: scriitorii (scenaristii), respectiv graficienii. Cand se intampla ca un singur artist sa se ocupe de ambele aspecte, unul din ele are de suferit. Majoritatea scenaristilor din scena underground americana (dar si cea japoneza) nu sunt graficieni prea grozavi, se multzumesc cu un stil caricatural, adesea alb-negru (fratzii Hernandez, Daniel Clowes, Adrian Tomine). Altzii, ca Shaun Tan sau Dave McKean (cand lucreaza singur), sunt graficieni excelentzi dar neglijeaza partea de text, exprimandu-se strict vizual. Chiar si multlaudatul Moebius a lucrat preponderent grafica, iar atunci cand a si scris scenarii nu i-a iesit prea grozav, varfurile carierei sale fiind de fapt colaborarile cu Jodorowsky.

Lui Enki Bilal insa pare sa-i iasa foarte bine lucrand pe ambele planuri. Asta mai inseamna s ca n-are o opera prea bogata, e foarte anevoios sa produci de unul singur o banda desenata in toate aspectele sale si destul de neproductiv dpdv comercial (de aia s-a inventat diviziunea muncii in industria BD americana).

The Nikopol Trilogy e, probabil, opera de capatai a lui Bilal, probabil de aia a si ales sa o ecranizeze. Trilogia e formata, evident, din 3 partzi, dar cam prost conectate intre ele, fiind gandite initial ca povesti diferite. Filmul asigura o conectare mai buna partzilor, dar pierde mult din speculatzii.

Prima parte, care se regaseste si in film, se petrece intr-un Paris fascist condus de o patura ultraaristocrata care are ceva din traditzia franceza ludovicana si ceva din hitlerismul grandoman. Contextul politic e cel mai interesant dealtfel - Europa e impartzita intre Imperiul Cehosovietic si Frantza Fascista, cu putzine zone independente, si alea cam rablagite de terorismul islamic dirijat de englezi. Contextul asta e cu atat mai interesant cu cat cartea a fost scrisa in anii 70, in plin Razboi Rece. Din pacate, in film actiunea a fost mutata la New York si toate speculatziile astea politice au disparut, si cu ele cea mai mare parte din farmecul povestii.

Parisul asta fascist este foarte futurist si SF, are si relatzii cu extraterestrii, asa ca nu e prea mare mirare cand intr-o buna zi deasupra urbei parcheaza o piramida imensa din care ies zeii egipteni sa ceara niste benzina. Dictatorul fascist al Frantzei gaseste ca e o buna ocazie sa-si shantajeze pe zei, solicitandu-le imortalitatea in schimbul benzinei.

In paralel se deruleaza povestea lui Nikopol, care e un escroc condamnat sa orbiteze criogenizat in juru Pamantului. Trupul sau e recuperat de zeul Horus care il poseda si planuieste ca prin intermediul lui sa instaureze comunismul in Frantza si totodata sa le traga o tzeapa la amicii sai zei.

Dupa cum se intzelege, cred, povestea are complexitatea unui roman SF foarte solid, iar grafica e color si foarte detaliata. Povestea se cam impleticeste pe la partea a 2-a, cand intra in scena o reporteritza englezoaica modificata genetic (cu buze, lacrimi si sfarcuri albastre) trimisa sa investigheze niste evenimente politice in Imperiul Cehosovietic, unde crestinatatea si-a unit fortzele cu islamul pentru a lupta impotriva ateismului sovietic!

Reporteritza asta se indragosteste de Nikopol, care continua sa fie posedat de zeul Horus si da nastere unui fel de semizeu. Nikopol, cu zeul dupa el, e nevoit sa emigreze in Africa din cauza ca poporul francez a respins comunismul oferit de zei si a optat pana la urma pt fascism, hihi) unde devine campion de chessboxing, sportul de care ziceam mai sus.

Bilal are un nivel de sofisticare greu de gasit prin alte parti, atat in ce priveste detalierea grafica cat si in ce priveste comentariul socio-politic pe care il face. Nu poate fi acuzat nici ca face exces de politica, povestile avand o doza semnificativa de aventura si actiune.

- plusuri: grafica faina, povesti SF complexe si mature, editia americana e oversized si aratoasa

- minusuri: destul de fragmentata pe ansamblu, se vede ca e facuta cam din mers si publicata sporadic de-a lungul a mai multi ani (inceputul anilor 80)

- recomandare: e una din lucrarile fundamentale ale BDului frantzuzesc dar de data asta isi merita laudele (spre deosebire de "capodoperele" lui Moebius)