Noir supercool

Britten and Brulightly

de Hannah Berry

Britten e un detectiv particular londonez poreclit The Heartbreaker din pricina ca cel mai des e angajat de sotzi/sotzii gelosi/geloase sa confirme motivele geloziilor iar la finalizarea cazurilor intotdeauna se lasa cu nasoale, divortzuri si sinucideri. Treaba e atat de grava incat de la o vreme Britten se gandeste sa isi minta clientzii, poate reuseste astfel sa le salveze relatziile iar in unele cazuri chiar vietzile. Uneori minciuna e mai sanatoasa decat adevarul cancerigen.

Partenerul lui Britten e Brulightly, un pliculetz de ceai... viu, purtat mereu in buzunarul de la piept, care mai face din cand in cand observatzii spirituale. Cand Britten umbla prin ploaie sau e aruncat in apa, Brulightly are obiceiul sa-i infuzeze in sacou.

Povestea in sine e unul din cazurile astea investigate de detectiv si pliculetzul sau de ceai, despre un editor de cartzi pentru copii care pe ascuns edita si reviste porno, motiv pt care se porneste o campanie shantajista impotriva sa, care se lasa cu mortzi, agresiuni si rascolirea unui trecut mult mai alambicat decat pare la prima vedere. Pe ansamblu, aceasta banda desenata care abia trece de 100 de pagini nu e cu nimic mai prejos, nici k complexitate, nici k calitatzi literare decat caramizile lui Stieg Larsson.Ba pe alocuri e chiar mai cool.

Treaba e cu atat mai impresionanta cu cat banda desenata e a unei autoare de 25 de ani de care n-a auzit nici dracu. Nici n-avea cum sa auda, e debut, dupa cum ziceam. Cartea e paperback si alb negru, dar nu in sensu ieftin, al undergroundului american sau al mangaului mass market. E oversized, cu hartie lucioasa si o grafica foarte misto. Nici nu-s sigur ca e alb negru, are tot felu de irizatzii, pe alocuri e sepia, ori negru-albastrui, ori gri-verzui. Se alterneaza cu mare efect paginile pictate (se vede urma de pensula in culorile de fundal, uneori chiar siroaie de vopsea prelinse) cu paginile desenate strict in creion (cu griuri hashurate si contururi schematice).

E si mai impresionant ca Hannah Berry e deopotriva scenarist si grafician, situatzie in care de obicei unul din aspecte are de suferit, dar nu e cazul aici. Scriitura imprumuta mult de la Chandler iar grafica alb-negru cu irizatzii de culoare creeaza o atmosfera noir fara cusur.

- plusuri: grafica si design misto, poveste politzista noir clasica dar competenta, cu twisturi si tot ce trebe

- minusuri: cam scurta

- recomandare: calduroaa oricui, in special amatorilor de policier