Bizarro psihedelic

Ed the Happy Clown
de Chester Brown

Nu stiu daca ati observat, dar anul asta au murit cele mai luminate mintzi. Nu ma refer la Madalina Manole, ci la unii a caror moarte a trecut mult mai neobservata. Sigur, sunt si catziva autori de SF - Holdstock, Kage Baker, Spinrad e pe ultima suta de metri - de astia daca nu esti fan n-are de ce sa te intereseze, dar au murit si catziva titani - Dio, Peter Steele in muzica, Saramago in literatura. Iar acum Harvey Pekar. Pekar e protagonistul filmului American Splendor si autorul celei mai influente benzi desenate "realiste", cu acelasi titlu, inceputa prin anii 70 alaturi de alt titan al benzii desenate, Robert Crumb. Ce legatura are Pekar cu volumul de fatza? Pai el scrie prefatza, in stilul unei benzi desenate care rememoreaza prima intalnire a sa cu autorul Chester Brown si conditiile in care a fost invitat sa prefatzeze volumul in stilul Pekar.

Ed the Happy Clown e unul din cele 10 titluri listate de revista Time ca cele mai importante benzi desenate (de limba engleza) din toate timpurile (alaturi de Watchmen, Bone, The Dark Knight Returns, ACME Novelty, Blankets, David Boring si nu mai stiu care). Spre deosebire de celelalte care au tot fost reeditate, de asta am dat cel mai greu, dupa ce proprietarul a vandut-o ca sa faca rost de bani pt un transplant de riniki. Arata cam jerpelita si ingalbenita, editzia fiind princepsul din anii 80. O varianta nejerpelita (dar la fel de ingalbenita) costa pe ebay 200 USD. Ceva mai ieftina e a doua editzie - The Definitive Ed Book, mai aratoasa si creca cu finalul modificat. S-a anuntzat si o a treia editzie cu finalul modificat, nu mai stiu. Original a fost publicata in cateva numere consecutive ale revistei BD Yummy Fur, self-publicata de autorul Chester Brown.

Cred ca Chester Brown a fost sub influentza LSD cand a scris cartea asta. E si desenata foarte urat. Adica oricine poate desena asa. E si alb negru, iar din pricina ingalbenirii paginilor arata chiar nasol. Mi-e greu sa imi dau seama de ce e asta una din cele mai importante 10 BDuri ever (de limba engleza). Cred ca pur si simplu n-am ajuns la nivelul ala de rafinare intelectuala incat sa ii apreciez caracterul brut, nerafinat, 100% indie si 0% planificat. Spre deosebire de BDurile moderne la care se face un plan initzial al firului narativ care apoi e serializat pe bucatzele, in cartea asta autorul a inventat TOTUL din mers. De aia nici n-are final, s-a oprit cand n-a mai stiut ce sa scrie, de aia in editziile mai noi i s-a propus sa rescrie finalul ca sa se intzeleaga totusi ceva din concluzia povestii. Deci e un fel de stream of consciousness.

Totusi, a nu se intzelege ca nu exista o poveste. Am mai recenzat mai demult o carte din asta cu un morcov vorbitor care salva gagici, Flaming Carrot, care era promovata tot pe coordonatele astea postmoderne, absurdiste, existentzialiste, de parca Camus si Kafka la asta s-au gandit de fapt. Flaming Carrot a fost o mizerie totala, insa Ed the Happy Clown are un efect.... disturbator, ceva in genul Eraserheadului lui Lynch.

De exemplu, un personaj nu se poate opri din a face kk. Incepe cum sta el pe buda si tot face pana se umple buda sub el si se decide sa plece de-acasa. Mai intai isi trage nadragii pe el, dar si astia se umplu repede, asa ca renuntza la nadragi si continua sa lase o dara de kk dupa el. Il prinde politzia si il baga la puscarie, dar omu se kk pana se umple puscaria si explodeaza. Apoi este omorat cu brutalitate de un alt puscarias si kk se opreste. Dupa care din fundul lui iese Ronald Reagan, afirmand ca vine dintr-un univers paralel unde toata lumea e gay si ca rectul omului respectiv ar fi un portal intre doua dimensiuni.

Ed the Happy Clown e un clovn torturat de autoritatzi care e mai degraba martor al evenimentelor decat erou. Eroul creca e Ronald Reagan, al carui cap e la un moment dat grefat pe penisul clovnului Ed, si in acest fel cei doi se kinuie sa evadeze de sub supravegherea autoritatzilor, fiind urmaritzi de pigmei adusi de tzarile lumii a treia, de martzieni, de mad scientists vietnameji si de un cuplu de lesbiene militarizate.

Autorul Chester Brown e insurat cu lesbiana (?!) aia chinezoaica din filmul Shortbus, daca-l stitzi. Si el, si sotzia, vin din familii schizoide cu o atitudine bolnavicioasa fatza de sex si aspecte scatofile (nevasta-sa a fugit din China comunista ca sa-si descopere sexualitatea). La batranetze, Brown a scris o serie de BDuri autobiografice mai coerente decat Ed the Happy Clown, in care trateaza cele doua subiecte care i-au marcat viatza si opera - schizofrenia (ca diagnostic de excludere a membrilor care nu se aliniaza la contractul social mainstream) si raportul pornografie/educatzie sexuala. Banuiesc ca nu e usor sa traiesti cu inchipuirea ca penisul tau este de fapt Ronald Reagan. Ori Basescu, doamne feri.

Recent a inceput sa se vorbeasca tot mai mult de un gen numit bizarro-horror, promovat intens de un anume Carlton Mellick III. Cica genul ar avea radacini in filmul Eraserhead, in Alice in Wonderland, pornografia suprarealista si filmele extreme ale lui Takashi Miike. Probabil ca si Ed the Happy Clown ar putea fi considerat unul din precursorii genului. Un fel de New Weird extremist.

In concluzie, nu pot sa recomand volumul asta decat speculantzilor de pe piatza neagra a benzilor desenate. Narativ, v-am cam spus cu ce e, atata cat se intzelege, iar ce nu v-am spus, nu se intzelege. Conditziile grafice sunt mizerabile iar umorul scatofilic impanat cu simbolism religios si comentariu social e doar pentru mintzile antrenate si imune la agentzi infectzioshi anarhisti. Nu cred ca as vrea sa stau singur in aceeasi camera cu Chester Brown.

- plusuri: nu e o poveste lipsita de efect, care sa te lase rece; pe alocuri se rade sanatos
- minusuri: e un fel de stream of consciousness al unei mintzi bolnave; grafica e mizerabila
- recomandare: amatorilor bizarro horror (care nu prea exista pe la noi), traficantzilor de benzi desenate, fanilor filmelor gen Eraserhead, poate si fanilor Jodorowsky (filmele, nu BDurile), desi si psihedelismul asta e de multe feluri si nu cred ca orice fan Lucy in the Sky apreciaza umorul scatofil.