SF cu si despre femei

The Arbitrary Placement of Walls
de Martha Soukup

Pedigree:
- nominalizare Locus (pt. culegere de autor)
- Premiul Nebula, nominalizare Tiptree (pt. povestirea A Defense of Social Contracts)
- nominalizari Hugo, Nebula, World Fantasy, Locus (pt. povestirea The Arbitrary Placement of Walls)
- nominalizari Hugo, Nebula (pt. povestirea Over the Long Haul)
- nominalizari Hugo, Nebula (pt. povestirea Dog's Life)
- nominalizari Hugo, Tiptree, Locus (pt. povestirea The Story So Far)
- nominalizare Nebula (pt. povestirea Things Not Seen)
- nominalizare Tiptree (pt. povestirea Fetish)

Sa stabilim de la bun inceput: nu prea imi place SFul scris de femei. La fantasy si la horror e ok, nu prea se simte diferentza intre femei sau barbatzi, sau, daca se simte, e binevenita, e de coloratura. In SF insa treaba sta un pic altfel - majoritatea SFurilor scrise de femei pe care le-am citit erau ori teze feministe/sexiste, ori aveau elemente "shtiintzifice" atat de superficiale incat pareau un fel de fantasy cu un pic de techno-babble. Problema e ca, fara sa citesc numele autorului de pe coperta, pot sa-mi dau seama din maxim 2 pagini daca autorul e femeie. De fapt mai corect spus ar fi ca am intalnit scriitori barbatzi care pot sa scrie ca o femeie (primii care imi vin in minte sunt Stephen King si Ian Watson) dar nu reusesc sa-mi amintesc femei care sa scrie ca un barbat (poate doar James Tiptree, dar la ea tezele feministe o dau de gol).

In fine, cu aceste rezerve m-am apucat sa o citesc pe Martha Soukup, o multipla nominalizata Hugo pentru care Neil Gaiman (a ladies man) scrie o prefatza sub forma de poezie prin care o tot complimenteaza pe aceasta Martha. Din nou, am fost timorat inca de la primele pagini de stilul femeiesc de a scrie SF (multa introspectzie, tensiune sexuala si judecatzi despre locul femeii in societate si in relatzia cu barbatzii) dar pana la urma m-a luat valul si, in ciuda limitelor tematice amintite, am descoperit o gramada de povesti excelente, cu analize foarte exacte ale realitatzii prin prisma unor axiome fantastice, adica fix ce trebuie sa fie SFul de calitate:

• A Defense of Social Contracts (castigatoare Nebula, finalista Tiptree): Intr-un viitor (utopic?) familia traditzionala a disparut si oamenii se cupleaza la un birou similar celui de shomaj, unde isi depun CVuri si se organizeaza in familii de diverse tipuri: cupluri, tripluri, grupuri mai mari sau pur si simplu shomeri cronici, cu care nu vrea sa stea nimeni sau care nu suporta sa stea cu nimeni. La fel de importante ca buletinul au devenit contractele sociale pe care oamenii le poarta tot timpul la ei, cu niste tabele pe care tre sa se scrie de cate ori fac sex si cu cine, un fel de legitimatii care le atesta statutul: monogam, poligam, serial dumper, abstinent, deschis la relatzii etc., fiecare din astea venind cu propriile clauze (inclusiv fiscale) ale caror incalcari duc la pedepse drastice. Povestea e despre o gagica ramasa "pe uscat" care reuseste sa agatze un poligam pe care se tot chinuie sa-l lamureasca sa semneze un contract de monogamie. Cum tipul se tzine bine, gagica apeleaza la un hacker sa-i modifice dosarul si contractul social, ceea ce are consecintze dezastruoase asupra vietzii tipului: nimeni nu mai vrea sa faca sex cu el de teama legii, iar tipul, cu prostata umflata dupa 1 luna de abstinentza, se intoarce impotriva gagicii posesive cu ganduri de razbunare. Ce ma doare cel mai tare e ca acu catziva ani ma apucasem sa scriu eu povestea asta, nestiind ca Martha Soukup a scris-o cu 10 ani inaintea mea. Oricum, una din cele mai bune povesti social SF pe care le-am citit vreodata;
  
• The Arbitrary Placement of Walls (finalista Hugo, Nebula, World Fantasy, Locus): O gagica traieste deprimata intr-un casoi bantuit de fantomele fostilor iubitzi: unul care i-a dat papucii pt alta, unul care i-a mancat totzi banii inainte sa dispara si unul care i-a dat SIDA inainte sa dispara. Fantomele astea au prostul obicei de a recrea scene din trecut exact la locul la care s-au intamplat: unul din tipi tot apare prin pat, altul prin bucatarie, altul in fotoliul din fatza televizorului. Ca sa poata trai cat de cat, gagica isi tot muta mobila prin casa astfel incat sa dea cat mai putzin peste fantomele care apar intotdeauna in locuri fixe. Pana la urma gagica afla ca nici unul din cei care i-au dat papucii nu sunt mortzi si ca pricina aparitziei fantomelor e cu totul alta;
  
• Over the Long Haul (finalista Hugo, Nebula): Intr-un viitor distopic macinat de criza economica si segregatzionism economico-sexual, femeile sunt descurajate de la a face copii printr-o lege care le obliga sa lucreze ca shoferi de tir pe durata concediului de maternitate (si chiar mai mult), fiind nevoite sa isi petreaca cativa ani pe shosele, dormind doar in benzinarii si cu copiii mereu dupa ele, inclusiv nou-nascutzii (au in TIR o cabina speciala pt copii). Povestea e despre o shoferitza de cursa lunga, single mother insotzita de 2 copii, care tot opreste prin benzinarii sa stea la barfe cu alte shoferitze si pana la urma intr-o benzinarie din asta da peste un shofer barbat, single father aflat in concediu paternal din pricina ca mama a murit la nastere, chestie rarisima si misterioasa care atrage atentzia (si hormonii) tuturor shoferitzelor. Povestea a fost ecranizata intr-un film de televiziune;
• The Story So Far (finalista Hugo, Tiptree): Un text experimental, format din fragmente ale unui presupus text mai lung (care nu exista de fapt), fragmente povestite din perspectiva personajelor secundare ale presupusului text original. Personajele secundare sunt nevasta si amanta unui gagiu. Ele se chinuie sa-si conserve existentza fragmentata din pricina statutului de personaje secundare intr-o poveste care il are ca erou principal pe individul respectiv, poveste la care gagicile n-au acces decat intuitiv, prin interactziunile ocazionale pe care le au cu eroul. In fine, nu stiu daca se intzelege ceva, dar e un experiment narativ foarte original;
• Fetish (finalista Tiptree): O poveste scurta, intensa si paradoxal fetishist-erotica despre o gagica bunoaca care-si lasa barba, intr-un viitor in care pilozitatea faciala poate fi manipulata cosmetic cu tratamente hormonale, la saloanele care se ocupa si de tatuaje, piercing, branding, mutilari estetice etc;
• Things Not Seen (finalista Nebula): Un whodunit in care rolul de detectiv e preluat de o testeritza software care tre sa gaseasca bugul care l-a facut pe un robot sa permita uciderea stapanului sau. N-are nimic asimovian povestea, tre sa stii un pic de testare software ca sa o intzelegi, dar nu mult, bugul e explicat destul de intuitiv;
  
• Big Wish: O gagica este macinata de iubirea pe care o poarta pt 2 barbatzi - unul tandru si reliable, unul cam abrupt dar sexos. Intr-un context supranatural, gagica isi pune dorintza de a putea fi cu amandoi barbatzi la fel de mult, de bine si de intens asa ca fiintza ei se rupe in doua gagici identice si fiecare din acestea se duce cu cate unul din barbatzi. Necazu e ca de la o vreme fiecare din cele 2 versiuni incepe sa tanjeasca la barbatul cu care s-a dus cealalta. Ca-n viatza;
• Having Keith: O studenta e indragostita lulea de un tip care nu-i da atentzie. Studenta e telepata si are puterea de a vedea lumea prin ochii altora si se foloseste de puterea asta pentru a poseda trupul unei prietene care iese cu tipul ala misto, traind astfel un fel de relatzie secreta neimplinita;
• The Spinner: Un fel de basm despre posesivitatea feminina: o torsareasa (sau cum s-o fi numind gagicile care lucreaza cu fusul de tors) il ajuta pe un padurar sa toarca un soi de fir foarte cool, din lana amestecata cu par de pisica si cu fire de iarba. Padurarul face o gramada de bani folosind firul respectiv si cu banii facutzi se insoara cu alta. Nervoasa, torsareasa toarce un fir invizibil care il leaga pe padurar de ea, si acesta nu se mai poate duce la recenta nevasta, devenind un fel de sclav emotzional al torsaresei;
  
• Dress Rehearsal: Intr-un viitor oarecare, piesele de teatru si filmele se joaca cu avatare/surogate (ca un fel de teatru de papusi) iar actorii sunt redusi la rolul de a dirija surogatele si de a vorbi. In timpul unei repetitzii, doi barbatzi joaca o scena in care personajele (surogate) sunt de sexe diferite si au un moment de tensiune sexuala care ii bantuie pe cei 2 actori dupa ce ies din pielea personajelor;
• Living in the Jungle: O gagica independenta, bio si eco, satula de industrializare si sufocare tehnologica se duce sa traiasca intr-una din ultimele jungle de pe Pamant si se descurca cum poate cu zarzavaturile de prin jungla. Una din putzinele povesti slabe ale volumului;
• Alita in the Air: Alta poveste mai slabutza, cu o fetitza trimisa de parintzi singura cu avionul. La destinatzie, fetitza se preface ca nu-l recunoaste pe unchiul care o astepta in aeroport si autoritatzile refuza sa o predea, trimitzand-o inapoi acasa. Cand ajunge acasa, fetitza se preface ca nu-si recunoaste parintzii si autoritatzile intervin din nou, punand-o pe alt avion. Premisa e funny, dar nu duce nicaieri, adica la un moment dat fetitza e angajata drept stewardesa, chestie neveridica (si nici macar SF);
  

Mai sunt niste povesti cu animale (cu precadere caini), care nu mi-au prea placut, dar nu pt ca-s proaste ci pt cam caine acasa si n-am chef sa mai si citesc despre el:

• A Dog's Life (finalista Hugo, Nebula): Un caine si o pisica de apartament se hotarasc sa devina independentzi si fug de-acasa incercand sa-si faca un rost pe cont propriu. O vreme se chinuie, cainele face munci umilitoare ca sa o intretzina pe pisica care freaca menta, dupa care pisica intra in show-bizz, are mare succes si ii da papucii cainelui;
• Jones and the Stray: O gagica gaseste un caine care are la gat o zgarda ce converteste latratul in cuvinte. Autoarea incearca, nu foarte convingator, sa exprime morfologia si sintaxa vocabularului cainilor;
  
• Good Girl, Bad Dog: In timpul filmarilor la un serial gen Lassie, cainele din rolul principal il mananca pe actorul-copil din rolul principal;
• To Destroy Rats: Un tip are shoareci si shobolani prin casa si e disperat sa scape de ei. Dupa ce testeaza toate solutziile posibile, se transforma in pisica si-i mananca.
  

Pana la urma e suficient sa remarci ca aproape jumatate din povestile volumului au fost nominalizate la premii importante ca sa iti dai seama ca asta e best oful autoarei. De la James Tiptree incoace n-am mai citit o femeie care sa foloseasca atat de bine SFul ca pretext pentru a dezbate locul femeii in societate. Balastul volumului e rezonabil (sub un sfert din cele 200 de pagini) asa ca il recomand calduros.
- plusuri: o gramada de povesti tari, cu comentariu social excelent;
- minusuri: unele lamentari ale unor gagici carora li s-au dat papucii, o parte din povestile cu caini;
- recomandare: fanilor James Tiptree Jr. si a SFului social-sexist in general; cateva din povesti sunt suficient de relevante incat sa fie lectura obligatorie pt oricine.