Dungeon: Zenith
(3 volume)
de Joann Sfar si Lewis Trondheim
Cei 2 coautori (care schimba intre ei rolurile de grafician si scenarist) se numara printre varfurile scolii de banda desenata franceza la momentul actual. N-au ajuns inca la popularitatea unor Moebius, Herge sau Bilal dar se indreapta intr-acolo, in primul rand datorita ritmului sustzinut al traducerilor in engleza din opera lor. Trondheim si Sfar si-au castigat fiecare, separat si in paralel, un prestigiu suficient incat in Frantza sa fie consideratzi eroi natzionali. Am dat de numele lor remarcandu-le aparitzia recurenta la premiile BD americane (in categoria Foreign Material), si printre recentzii laureatzi ai premiilor BD frantzuzesti de la Angouleme. Asadar, seria Dungeon e o colaborare de tip all-star publicata neregulat de vreo 12 ani incoace, care are shanse sa devina una din cele mai importante serii BD din istorie (daca tzinem cont de promisiunea autorilor ca vor lucra toata viatza la seria asta).
De Dungeon (Donjon, in original) am auzit de la Jeff Vandermeer care o recomanda drept BDul lui favorit acu catziva ani cand se incepuse traducerea in engleza a seriei (la editura Nantier-Beall-Minoustchine, niste francezi care se ocupa cu promovarea BDului franco-belgian in SUA). La ora la care scriu randurile astea s-au tradus 12 volume si au mai ramas vreo 5 (depinde cine le numara, caci gruparea pe volume nu respecta formatul editiilor originale). E pacat ca versiunea in engleza e paperback si are un format mult mai mic decat "albumele" hardcover ale francezilor, dar oricum grafica nu e chiar maiastra, de fapt e nasoala de-a dreptul, insa intr-un mod hazliu, caricatural (gen Mardale al nostru din Catzavencu, doar ca e color)*. Povestea imbina povestile de capa si spada cu fantasyul eroic si cu satira socio-politica. Dozarea celor 3 ingrediente este echitabila, astfel incat oricine se poate bucura de poveste, chiar si cei care vad in fantasy doar "actiune" (apropo de o dezbatere interesanta de pe blogul lui Dragos C. Butuzea).
Deocamdata, seria e alcatuita din segmentele:
De Dungeon (Donjon, in original) am auzit de la Jeff Vandermeer care o recomanda drept BDul lui favorit acu catziva ani cand se incepuse traducerea in engleza a seriei (la editura Nantier-Beall-Minoustchine, niste francezi care se ocupa cu promovarea BDului franco-belgian in SUA). La ora la care scriu randurile astea s-au tradus 12 volume si au mai ramas vreo 5 (depinde cine le numara, caci gruparea pe volume nu respecta formatul editiilor originale). E pacat ca versiunea in engleza e paperback si are un format mult mai mic decat "albumele" hardcover ale francezilor, dar oricum grafica nu e chiar maiastra, de fapt e nasoala de-a dreptul, insa intr-un mod hazliu, caricatural (gen Mardale al nostru din Catzavencu, doar ca e color)*. Povestea imbina povestile de capa si spada cu fantasyul eroic si cu satira socio-politica. Dozarea celor 3 ingrediente este echitabila, astfel incat oricine se poate bucura de poveste, chiar si cei care vad in fantasy doar "actiune" (apropo de o dezbatere interesanta de pe blogul lui Dragos C. Butuzea).
Deocamdata, seria e alcatuita din segmentele:
- seria principala (Dungeon:Zenith, de care discutam aici - 3 volume in engleza),
- un prequel (Dungeon:The Early Years - 2 volume in engleza),
- un sequel (Dungeon: Twilight - 3 volume traduse in engleza)
- 2 spin-offuri (Dungeon: Parade, Dungeon: Monsters - doar partial traduse in engleza).
Dungeon: Zenith e miezul seriei si bucata cu care se cuvinte sa incepi (in fine, eu am inceput cu prequelul care de fapt are rol de flashback).
La inceput ni se introduce Dungeonul, o retzea imensa de tunele bantuite de monstri, aflata in proprietatea bufnitzoiului capitalist Dungeon Keeper si a amicilor sai - barzoiul alchimist Alcibiades si vulturul necromancer Horus (eroii prequelului Early Years, aici personaje oarecum secundare). Bufnitzoiul face o gramada de bani de pe urma concursurilor organizate in Dungeonul asta, o veritabila industrie a divertismentului brutal, in care tot felu de viteji se angajeaza sa descopere o comoara, dar mai intotdeauna sfarsesc si cu banii luatzi, si cu vietzile curmate. Majoritatea povestilor din cele 3 volume au de a face cu diverse atacuri la adresa Dungeonului, de diverse soiuri - militare, politice, economice - si felul in care eroii le fac fatza.
Eroii principali ai povestii sunt 2 angajatzi ai Dungeonului, ratzoiul contabil Herbert si dragonul vegetarian Marvin care se ocupa cu partea de human resources (angajarea de monstri), cu aprovizionarea domeniului cu pui de dragoni si artefacte magice (cumparate de la un bebelush escroc evazionist fiscal, de fapt un vrajitor care a suferit overdose de vraji anti-age) si, la nevoie, pun mana pe arme si protejeaza domeniul de diverse atacuri (din partea unor necrofagi care tanjesc la cadavrele presarate de-a lungul vremii prin Dungeon). Intriga devine un pic shakespeariana cand Herbert devine amantul miresei stapanului intrand astfel in conflict cu Marvin, fidel stapanului pana la moarte. Peste toate astea se pravaleste o criza economica care il face pe Dungeon Keeper sa piarda domeniul in fatza unui ratzoi corporatist si toate personajele, cu catzel, purcel, mireasa, amantul miresei plus o caravana de monstri haiosi sunt trimisi in exil unde planuiesc o razbunare contabila.
La inceput ni se introduce Dungeonul, o retzea imensa de tunele bantuite de monstri, aflata in proprietatea bufnitzoiului capitalist Dungeon Keeper si a amicilor sai - barzoiul alchimist Alcibiades si vulturul necromancer Horus (eroii prequelului Early Years, aici personaje oarecum secundare). Bufnitzoiul face o gramada de bani de pe urma concursurilor organizate in Dungeonul asta, o veritabila industrie a divertismentului brutal, in care tot felu de viteji se angajeaza sa descopere o comoara, dar mai intotdeauna sfarsesc si cu banii luatzi, si cu vietzile curmate. Majoritatea povestilor din cele 3 volume au de a face cu diverse atacuri la adresa Dungeonului, de diverse soiuri - militare, politice, economice - si felul in care eroii le fac fatza.
Eroii principali ai povestii sunt 2 angajatzi ai Dungeonului, ratzoiul contabil Herbert si dragonul vegetarian Marvin care se ocupa cu partea de human resources (angajarea de monstri), cu aprovizionarea domeniului cu pui de dragoni si artefacte magice (cumparate de la un bebelush escroc evazionist fiscal, de fapt un vrajitor care a suferit overdose de vraji anti-age) si, la nevoie, pun mana pe arme si protejeaza domeniul de diverse atacuri (din partea unor necrofagi care tanjesc la cadavrele presarate de-a lungul vremii prin Dungeon). Intriga devine un pic shakespeariana cand Herbert devine amantul miresei stapanului intrand astfel in conflict cu Marvin, fidel stapanului pana la moarte. Peste toate astea se pravaleste o criza economica care il face pe Dungeon Keeper sa piarda domeniul in fatza unui ratzoi corporatist si toate personajele, cu catzel, purcel, mireasa, amantul miresei plus o caravana de monstri haiosi sunt trimisi in exil unde planuiesc o razbunare contabila.
Multe lucruri raman in aer si mi se pare ca lipseste macar inca un volum (care la ora asta nu exista nici macar in editzia franceza originala). Credeam ca povestea continua in sequelul Dungeon: Twilight dar acesta se petrece sute de ani mai tarziu si pune accentul pe conflictul dintre cei doi fosti prieteni, ratzoiul Herbert (devenit despot religios) si dragonul Marvin (devenit pustnic orb).
E misto ca diverse atribute absurde ale personajelor (dragonul Marvin e vegetarian iar religia nu ii permite sa-i omoare pe cei care il insulta, ratzoiul Herbert isi pierde la un moment dat organele interne, sabia sa taie orice dar nu omoara nimic s.a.m.d.) sunt folosite ulterior in tot felu de rasturnari de situatzii, conferind o pseudologica interna povestii, astfel incat detalii care pana la un punct par absurde, de la un punct incolo sunt folosite drept explicatzie ratzionala a unor evenimente (la fel de absurde) - ceva in genul Hitchhiker's Guide to the Galaxy. Aici, de fapt, gasesc ca e adevarata maiestrie a autorilor, sursa de baza a umorului si elementul care separa seria Dungeon de benzile desenate heroic fantasy traditionale, strict epice/mitologice. O alta asemanare puternica am remarcat si cu serialul Duckman, poate din pricina graficii si a faptului ca personajele sunt pasari si tot felu de antropomorfisme haioase. Mai sunt asemanari si cu (probabil) cea mai celebra serie BD heroic-fantasy umoristic, Bone (doar ca aia, din cate stiu, nu prea are sex si violentza, e targetata mai spre copii, in timp ce in Dungeon sunt tot felu de detalii necuviincioase).
P.S. Nu ma pot abtzine sa amintesc niste poante foarte tari:
- Maestrul de arte martziale al ratzoiului Herbert e un individ care traieste (si umbla) intr-un sac de cartofi, pentru a se ascunde de realitatea cea de pe urma (in sens Dickian) pe care o banuie ca s-ar ascunde la randul ei;
- La un moment dat in ducatul natal al lui Herbert s-au construit niste robotzi dupa chipul si asemanarea constructorilor (niste ratze mecanoide) care se supun legilor lui Asimov;
- Bebelushul evazionist fiscal e urmarit de autoritatzi, care trebuie ori sa-l extermine, ori sa-l angajeze la Fisc.
- plusuri: umorul si grafica (chiar daca tehnic vorbind e naspa, are efectul hilar scontat)
- minusuri: formatul redus al volumelor (francofonii ar trebui sa-si procure volumele originale in franceza), traducerea pe alocuri fortzata, necursiva, care pierde din umor
- recomandare: fanilor Hitchiker's Guide to the Galaxy, Duckman, amatorilor de umor absurd in general (dispusi sa se cufunde intr-un cadru de basm)
- minusuri: formatul redus al volumelor (francofonii ar trebui sa-si procure volumele originale in franceza), traducerea pe alocuri fortzata, necursiva, care pierde din umor
- recomandare: fanilor Hitchiker's Guide to the Galaxy, Duckman, amatorilor de umor absurd in general (dispusi sa se cufunde intr-un cadru de basm)
No comments:
Post a Comment