A venit toamna, astupa-ma cu ceva

Four Octobers
de Rick Hautala

N-am auzit pana acu de Hautala, desi omu are 60 de ani si o groaza de romane publicate. Am luat cartea asta doar pt ca arata bine (e o editie CemeteryDance hardcover cu autograf de la autor si de la designerul editziei) si ca aveam nevoie de o experientza fresh, un autor de care n-auzisem inainte. Plus ca e luna octombrie si vibeul sezonier merge la fix cu cartea. A contat si faptul ca autorul e de origine finlandeza (ma temeam si ca nu prea stie engleza, dar nu e cazul) si ca volumul contzine 4 nuvele, formatul meu preferat cand vine vorba de literatura horror.

M-am cam dezumflat cand am cautat pedigree-ul lui Hautala - cateva succese comerciale si nici o nominalizare la premii importante. Daca n-ai fost nominalizat la nici un premiu pana la 60 de ani ceva nu e in regula. Am mai gasit cateva recenzii politicoase si niste laude din partea unor colegi de breasla. Si faptul ca e considerat "the other horror writer from Maine, who is not Stephen King".

Acu dupa ce am citit cartea sunt perfect de acord, asa ca si cronica mea va fi politicoasa. Hautala demonstreaza experientza, pricepere si o buna cunoastere a regulamentului horror. Din pacate nu risca nimic, nu ridica vocea, nu itzi sare in spinare. Nici macar scene de sex nu are. Nici violentza. Ce horror e ala fara sex si violentza? Va zic eu: cam cum scria Chiritza cel cu Ciresharii si Ionel Teodoreanu in La Medeleni. Niste copii tot freaca menta prin paduri si se sperie de cate o chestie.

A nu se intelege ca povestile lui Hautala sunt infantile sau horror de mana a treia. Nu stiu daca e specificul volumului asta, dar, cunoscand detaliul biografic ca autorul are 60 de ani si a crescut intr-o comunitate finlandeza din nordul SUA, povestile capata un caracter foarte intim si nostalgic. Atat de nostalgic si benign incat e o exagerare sa se foloseasca eticheta "horror". Doua din nuvele intra lejer la mainstream (gen Amintiri din Copilarie), una e despre halucinatzii (deci ar putea fi realista) si una singura are un dram de supranatural (si aia aminteste de La Medeleni).

Deci avem 4 nuvele adunate la un loc dupa un criteriu usor tematic - adica faptul ca toate povestile se intampla in Octombrie, una chiar de Halloween:

• Miss Henry's Bottles (preferata mea, si cea mai lunga - 100 de pagini): Un copil sarantoc face rost de niste maruntzish si isi cheama cel mai bun preten sa-i faca cinste cu o Cola. Se plimba ei cu bicicletele povestind vrute si nevrute si pana la urma ajung sa se certe din cauza ca unul i-a dat peste cot celuilalt in timp ce isi bea Cola, iar in final amicul invitat arunca ambele sticle in curtea lui Miss Henry, o baba isterica care urla mereu la copii peste gard. Sarantocul se supara, ca avea nevoie de sticlele alea sa-si recupereze garantzia pe ele, asa ca se duce la miez de noaptea sa sara gardu sa-si recupereze sticlele. Dar iaca il prinde Miss Henry, care tocmai se intorcea din obiceiul ei dubios de a se plimba noaptea prin cimitir. Tocma cand credeam ca acuma povestea devine horror si babeta il mananca pe copil, ce sa vezi, cei doi fac o intzelegere ca baba sa nu il toarne la parintzi cu conditzia ca pustiul sa revina in urmatoarele zile pe la ea sa-i desfunde WCul si streashina. Restu povestii se reduce la vizitele astea si la nostalgii ale babei legate de tineretze, cu un vag iz de Hearts of Atlantis de la Stephen King (minus partea supranaturala). Poveste mainstream de la un cap la altul, doar perspectiva copilului speriat o face nitzel sumbra;
• Blood Ledge: Niste copii isi propun sa impresioneze pitzipoancele care fac plaja langa o stanca, plonjand in lacul de dedesubt. Stanca e inconjurata de tot felu de legende de speriat copiii, bazate pe diverse accidente de scaldat. Eroii povestii gasesc un craniu de pitzipoanca ascuns intr-o scobitura din stanca si se minuneaza. Din nou o poveste mainstream 100% cu vagi nuantze dark. Ceva gen The Body/Stand by me a lui King;
• Cold River: Un tip bolnavicios si deprimat ca i-a murit nevasta nu mai poate dormi, se duce pe la doctori si incepe sa aiba halucinatzii cu fantome. Asta parca ar mai fi un pic horror, desi n-are nici o finalitate, tre sa te multzumesti cu ideea ca omul avea halucinatzii. In plus, descrierile sunt aberant de lungi, zeci de pagini in care autorul se chinuie sa descrie niste experientze senzoriale nasoale cu care nu prea ai cum empatiza;
  
• Tin Can Telephone: In anii 60 trei copii aud la radio ca rusii au lansat Sputniku, care va putea fi vazut la miezu noptzii pe cer, asa ca se duc ei noaptea pe furish intr-o poiana si in timp ce se holbeaza pe cer dupa Sputnik unul dintre ei dispare in bezna si nu mai apare niciodata. Asta are un pic de a face cu Twilight Zone, sa zicem, si e singura care contzine elemente supranaturale clare.
  

Asadar, culegerea asta are mai multe in comun cu Amintiri din Copilarie decat cu horrorul. De fapt, daca ma gandesc la povestea lui Creanga cu râia și caprele Irinucai, aia e snuff pe langa povestile lui Hautala. Ma gandesc totusi ca nu toata cariera lui e alcatuita din genul asta de povesti, si ca tonul nostalgic, intim si juvenil potentzat de descrierile de toamna (nu stiu de ce mi-a adus aminte si de Nicu Alifantis) e doar numitorul comun al volumului de fatza si nu trademarkul autorului. Oricum, ma indoiesc ca voi verifica prea curand aceasta teorie, avand in vedere ca Four Octobers a functzionat pentru mine mai mult ca somnifer decat ca experientza literara iar senzatzia pe care mi-a lasat-o Hautala a fost una de story-teller profesionist dar lipsit de orice sclipiri, care isi relateaza si romantzeaza niste amintiri din copilarie.

- plusuri: povesti moody, cu atmosfera excelenta si framantari interioare juvenile
- minusuri: ploturi de 2 lei, metafore deloc, exces de epitete, sex deloc, horror aproape deloc
- recomandare: fanilor Ciresarilor, ai lui Ionel Teodoreanu si ai povestilor benigne cu copii ale lui Stephen King (vezi filmul Stand by me)