Family horror

Reassuring Tales

de T.E.D. Klein

Pedigree:
- nominalizare World Fantasy (pt. nuvela The Events at Poroth Farm)

Desi ma aflu la mama dracului in Siberia, langa statzia Vladikino, ma folosesc de o oportunitate sa scriu primul meu post pe blog dupe aparatul numit Ipod Touch primit de la colega de suferintza casnica de ziua mea, care daca n-atzi stiut, a fost saptamana trecuta sa va stea in gat.

De fapt oportunitatea postului nu sta nici in pomenitul Ipod, si nici in statzia Vladikino, ci in faptul ca acu cateva ceasuri s-a dat drumu pe ebay la un exemplar al unei cartzi deosebit de rare, volumul de proza scurta Reassuring Tales de T.E.D. Klein. Eu am prins-o acu vreo 2 ani, inainte sa se epuizeze stocul ultrafinit, asa ca pe asta v-o las voua.

Klein e un scriitor cu un raport cantitate/calitate impresionant. In toata viatza lui a publicat fictziune in cantitate de cateva sute de pagini, adunate in fix 3 cartzi:

• romanul Ceremonies nominalizat World Fantasy si Locus, premiat cu British Fantasy;
• 5 nuvele, din care 4 nominalizate la World Fantasy, colectate partial in volumul Dark Gods;
• un pumn de povestiri scurte culese in volumul de fatza (alaturi de una din nuvelele sus-pomenite).
• la astea se poate adauga si scenariul pentru filmul Trauma a lui Dario Argento.
  

Reassuring Tales e o editzie de lux Subterranean (singura dealtfel), care aduna laolalta toata proza scurta care ramasese neadunata de la autorul asta. Nu e clar de ce cariera lui Klein a fost atat de scurta. Unii observa ca autorul s-a oprit din scris in 1985, cand a castigat in sfarsit premiul World Fantasy (dupa ce fusese nominalizat pt aproape fiecare nuvela scrisa) si a zis ca oricum mai bine de-atata n-o sa scrie niciodata. In unele interviuri, zice ca el ar mai scrie dar ii tot da nevasta treaba de facut prin casa. Altii dau vina pe faptul ca a lucrat destul de mult ca editor pentru Twilight Zone (alta ocazie cu care a fost nominalizat de 2 ori la World Fantasy la categoria editor) desi asta se intampla cam tot in perioada in care scria.

Cei de la Subterranean se lauda pe buna dreptate ca macar au reusit sa-l urneasca pe T.E.D. Klein sa semneze cele 500 de exemplare din Reassuring Tales si sa puna pe piatza pentru prima data de 20 de ani incoace proza scurta a autorului, disponibila anterior doar in niste reviste obscure din anii 80. De aia-mi place mie Subterranean Press, ca se inhama la cate o misiune de asta imposibila si nu se lasa pana nu o duc la capat (vezi si editziile speciale ale lui Martian Chronicles si Song of Ice and Fire care, desi vandute la sute de dolari, sunt sold-out inainte de publicare, numai din preordere).

Klein e destul de suparat in introducerea volumului si cale de vreo pagina incearca sa ne lamureasca ca am aruncat banii pe geam si povestirile sale sunt niste porcarii, doar ca sefii de la Subterranean nu-si dau deama de asta, ori vor sa faca bani din subliteratura. Dupa aia isi ia la purecat propriile povesti, explicandu-ne scaparile de logica din ele, amintindu-si de faptul ca Ellen Datlow i-a respins una, ceea ce l-a enervat foarte tare. Apoi ne zice ca se bucura totusi ca-si vede a treia carte publicata, ca taman acuma vroia sa schimbe faiantza si nu stia de unde sa scoata banii, ca a cheltuit o gramada pe un autograf al lui Orwell. In fine, din vorba in vorba pana la urma cartea incepe si tzine abia vro 150 de pagini, ca mai mult n-a fost de unde.

Scriitura lui Klein e foarte misto si meticuloasa, dar n-apuca sa se intinda cu vorba, majoritatea povestilor avand in jur de 10 pagini. Mi-a adus aminte de Harlan Ellison si in momentele mai lirice de Gene Wolfe dar cel mai frecvent, in povestile scurte, reiese ce a invatzat Klein in perioada in care a lucrat la Twilight Zone: povesti cu poanta, cu final neasteptat care devin simpatice prin faptul ca se incadreaza in genul "family horror". Adica cam toate povestile se petrec intr-o camera, o bucatarie, un dormitor, avand ca personaje un cuplu casatorit care discuta sau se cearta sau patzeste ceva. Chestie reflectata genial de coperta volumului, desenata in creioane colorate intr-un stil foarte mistocar.

Sa si pomenesc cateva povesti:

• Fara indoiala, varful volumului e nuvela The Events at Poroth Farm, o bucata de 50 de pagini care a fost ulterior extinsa la 500 in unicul roman al autorului, The Ceremonies. Nu tzin minte cand am citit ultima data o nuvela in care sa se intample atat de putzin si totusi sa o citesc cu sufletu la gura. Ce mai, e o dovada de mare maiestrie, imi pare rau doar ca n-o sa pot citi romanul cu aceeasi senzatzie, acu ca stiu despre ce e vorba. Povestea e usor autobiografica, in sensul ca personajul principal e un prof de literatura care isi ia o vacantza peste vara pentru a pregati un curs despre literatura gotica. In acest scop, profu inchiriaza o coshmelie intr-un sat de iehovisti extremisti rezistentzi la tehnologie, in special fatza de telefon si televizor, lucru cu care sunt absolut de acord. Cel mai fain lucru in povestea asta e ca jumatate din ea e un fel de blog in care personajul-autor sta in coshmelia aia si face comentarii literare savuroase la adresa marilor opere literare gotice, de la Dracula pana la autori mai obscuri. Si uite asa, in timp ce citesti opinii misto despre literatura, se intampla cate o chestie, cate o sugestie care nelinisteste personajul si il face sa-si exprime ingrijorarea (tot sub forma de jurnal) si sa mai arunce o privire pe geamul coshmeliei. Alternantza asta intre critica literara si sugestia subtila ca undeva in fundal au loc niste evenimente horror e de mare efect si asigura o atmosfera cum n-am prea intalnit. N-o s-o dau in spoilere, ideea e ca in mare povestea e despre relatzia dintre profu asta blogger si familia de iehovisti care l-au cazat si cele 7 pisici ale lor care aduc mereu pe tarnatz cadavrele shoarecilor si pasarelelor vanate prin gradina. Am intzeles ca si romanul, desi are cateva sute de pagini mai mult, tot pe ideea asta bate doar ca a fost extins cu cateva sute de pagini de critica literara in sectiunile de jurnal al personajului; atat romanul cat si nuvela au fost finaliste World Fantasy.
• O alta bucata misto din volum sunt cele 3 povesti cu unguri evil: intr-una, un sac de dormit cumparat din Ungaria il mananca pe copilul care doarme in el; in alta, un socru se uita in pozele de la nunta fiica-si, remarcand ca mirele (ungur) nu apare in poze; in alta, un cuplu se duce la o cabana si de plictiseala se insotzesc cu un ungur care se ofera sa-i duca in excursie la dracu in praznic (la propriu);
• Volumul mai contzine si un scenariu TV (They don't write'em like this anymore) care trebuia sa devina episod de Twilight Zone dar n-a mai apucat, in care un barbat incepe sa primeasca in poshta numere ale unei reviste SF la care fusese abonat cand era mic si de care nu mai auzise de atunci; cand merge sa cerceteze, afla ca redactorii revistei au fost opritzi de bunica lui sa-i mai trimita numerele, din pricina ca nu se cuvenea ca un copil sa citeasca materiale care aveau pe coperta gagici dezbracate fugarite de zombie; iar acu, cica bunica ar fi trecut pe la redactzie sa le spuna ca e ok, ca nepotu ei s-a maturizat suficient si sa-i continue abonamentul; problema e ca si bunica si redactzia revistei sunt mortzi de 50 de ani.
• Selective forgetfulness (S.F.), despre "uitarea selectiva", pe ideea filmului Eternal Sunshine of the Spotless Mind, in care oamenii isi sterg selectiv memoria si din pricina asta nu se mai fac filme si nu se mai scriu cartzi, caci toata lumea prefera sa se uite la acelasi film de 1 milion de ori, uitand ca l-a mai vazut inainte.
• Una mai filozofica asa e The Ladder, cu un tip care toata viatza incearca sa gaseasca raspunsul la intrebarea unui vraci: How do you turn a Dog into a Cat? Cica intrebarea asta contzine sensul vietzii si cam asa si e. Nu va dau spoileru.

T.E.D. Klein ramane din pacate o pasare rara in lumea literara si publicarea lui Reassuring Tales in editie limitata (si cam scumpa) nu e de natura sa-l promoveze prea puternic. La pretzuri mai rezonabile se pot gasi pe ebay versiuni uzate ale celor 2 volume mai consistente ale autorului (romanul si volumul de nuvele), pe care tre neaparat sa le citesc.

P.S. Desi exista o lege economica care sa confirme asta, abia acu m-am prins ca in horror cu cat scrii mai mult cu atat batzi apa in piua si ca autorii horror cu adevarat mari sunt bijutierii astia care au shlefuit cateva pietricele si dupa aia s-au multzumit sa se dea in spate sa se uite la ele. A nu se confunda cu ideea de underground, in care se zbat neputincioshii. E vorba aici de raritate, nu de lipsa de vizibilitate.

- plusuri: cartea e o mica bijuterie care capata repede valoare afectiva, atat prin forma cat si prin continut, nuvela The Events at Poroth Farm e excelenta
- minusuri: e subtirica si scumpa, 90% din titluri sunt povestiri scurte cu poanta, fara mult spatiu de manevra (oricum sugestive pt calitatile literare ale autorului)
- recomandare: fanilor Twilight Zone, Harlan Ellison si un pic Lovecraft