Wikipedia la purtator

Manipularea prin idei
(Cum sa pari mai destept decat esti)

de Graham Grisham si Sandra Lee
+
Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit
de Pierre Bayard

In zilele noastre se pune mare accent pe cunostintele acumulate, pe diverse informatii care iti intoxica hardul. Trebuie sa pari spiritual, sa ai idee despre ce zicea Einstein, despre zodii, despre filozofi sau fazele lunii. Unii au ajuns sa faca si bani din asta. Cartea Manipularea prin idei te invata esentialul despre orice... de la Bach la mancarea chinezeasca. Fara a-ti umple capul cu detalii, ii faci din vorbe si stralucesti in societate!
(spicuire de pe coperta)

Aceasta carte ne conduce cu pasi siguri spre sfarsitul lumii. E vorba despre o atrocitate intelectuala si editoriala. Volumasul de 100 si ceva de pagini, publicat (sau tradus, sustin editorii) la o editura din Filipestii de Targ, rezuma in calupuri de 2-3 pagini toate subiectele care, conform autorilor, ar putea sa apara intr-o discutzie dezinteresata de grup sau de cuplu in care trebuie sa impresionezi scurt si la obiect prin prezentza de spirit si conectarea la realitatea culturala. In 2-3 pagini afli totul despre fizica cuantica, in 2 pagini e rezumata istoria rock (care se incheie, conform autorilor, in urma cu vro 15 ani), 1 pagina despre comunism, 2 despre capitalism, 3 despre razboaiele mondiale, cateva paragrafe despre Shakespeare si inca pe atatea despre fotbal, ce mai, o citesti pe asta si nu mai tre sa faci nici macar liceul, iar din clasele primare doar atata cat sa invetzi sa citesti cartea asta.

Fiecare capitolash e impartit in 4 sectiuni:

• Informatia bruta (un rezumat gen wikipedia);
• Fraze cheie care pot fi spuse pe tema respectiva pentru a impresiona (ex: Teoria lui Freud despre invidierea penisului de catre fete ar putea fi doar un exemplu al sexismului epocii lui)
• Fraze cu care poti schimba subiectul fara sa lasi impresia asta (ex: Ce s-ar fi facut Freud, fumator inrait, in zilele noastre, cu atatea campanii antifumat?)
  
• Opinii pe care si daca le ai in mod sincer, evita sa le expui in fata cuiva care stie despre ce vorbeste (ex: Fanii jazzului se enerveaza atunci cand ceva ce le place devine foarte popular)
  

Cand am vazut volumashul mi-a stat inima in loc, apoi mi-am amintit de Micul Printz si pastila aia pe care o inghitzeai sa nu mai trebuiasca sa mananci, apoi mi-am amintit de foste gagici care nu stiau ce inseamna "zombie", n-auzisera de Tarantino dar stiau sa-mi enumere in ordinea corecta zodiile si aveau opinii despre filme pe care nu le vazusera niciodata si nici n-aveau habar despre ce sunt. Fukk, am fost victima manipularii prin idei !

Asadar beware fratzilor! Dar nu va panicati, trebuie doar sa rafinatzi un pic testele de detectare a misheilor. Intrebarea cu ce e aia zombie inca mai sta in picioare, cartea asta nu contine raspunsul. Iar daca in urma unei intrebari gagica se cere la baie si vine cu raspunsul imediat ce se intoarce, e clar, are cartea in posheta, luatzi-o si scuturatzi-o in fatza ei pana pica mizeria asta din ea. Daca nu pica cartea asta, e posibil sa pice un Ipod Touch care sper sa bage in faliment editura care a scos cartea asta. Ipod Touchul te lasa sa te conectezi rapid la wikipedia din WCurile barurilor si mallurilor si nu tre sa te chinui cu semne de carte.

De aceiasi autori (desi au nume englezesti nu am gasit nici un site pe care sa fie pomenitzi, nici impreuna, nici separat, de aceea suspectez ca sunt pseudonimele unor autori romani):

• Manipularea in afaceri
• Manipularea sexului opus
• Manipularea timpului pierdut
  

Din aceeasi categorie, dar mult mai misto, e si cartea care sta la baza multor bloguri pe teme literare de pe la noi: Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit, scrisa de un anume Pierre Bayard, prof de literatura la ei in Frantza care chiar exista (spre deosebire de Grisham si Lee). Bayard da in vileag un adevar care era clar tuturor, si anume ca sunt rari profii de literatura care chiar stiu despre ce vorbesc. La noi in Romania cartea e cu atat mai importanta cu cat literatura predata la noi e strict canonica, bagata pe gat prin metode KGBiste precum:

• shantajul (daca folosesti in comentarii literare referintze cu care proful nu e familiarizat ai pus-o, iar pentru bac principala metoda de pregatire e invatzatul pe de rost al unor comentarii literare scrise si publicate de diversi profi sub titlul "Carti de pregatire pentru bac");
• spalarea pe creier (prin care "literatura care conteaza" e definita in termeni fascisti, separand lumea literara intre ubermensch - ceea ce recomanda proful - si untermensch - chestiile de care n-are habar proful, dar pe care, prin puterea cu care e investit, le poate trata cu superioritate sau chiar penaliza).
  

Pe de alta parte, Bayard e destul de destupat la minte incat sa prezinte si cealalta latura a problemei: Din experienta mea, este perfect posibil sa sustii o conversatie pasionanta apropo de o carte pe care n-ai citit-o, inclusiv, si poate mai ales, cu cineva care n-a citit-o nici el.

Inchei interventzia cu un citat de pe spatele cartii Manipularea prin idei:

Ce-a zis Einstein? Ce facea Hyeronimus Bosch? De ce a murit printesa Diana? Who cares? E de ajuns sa stii doua vorbe - trei prostii despre fiecare pentru a impresiona gagicile si a complexa masculii din jur. Ca sa nu te mai simti niciodata prost, ca sa nu mai ai complexe, e de ajuns sa stii sa citesti! Cumpara aceasta carte!!!

P.S. N-am citit nici una din cartile de care am vorbit aici, dar le-am rasfoit.