Muzica vorbita pe la spate - inca 10 albume notabile

Probabil asta e ultimul articol despre muzica pana la iarna, daca nu cumva voi avea vreo epifanie la Faith No More. E vorba de albumele care n-au intrat in topul de semestru dar merita pomenite si poate chiar ar fi intrat in top daca le ascultam suficient.

Apoptygma Berzerk - Rocket science

Evoluata dintr-un proiect electro/industrial/goth, trupa asta cu nume imposibil practica azi un rock tzopaitor gen Voltaj, ideal pentru clubbing (intr-o lume normala, nu in Romania). La momentu de fatza trupa are si membri din defunctul proiect Kovenant (trupa black metal convertita in clona Marilyn Manson). Hitul albumului nu e prea grozav, dar restul pieselor devin destul de rapid adictive.
Alternativa: Deathstars cu discul Night Electric Night, alt proiect de goth rock stalinist cu legaturi inspre black metal (membri Dissection si Ophtalamia). Din pacate de pe albumul Deathstars cel mai misto lucru a videoclipul asta, in rest gasca continua sa stea in umbra lui Kovenant care cu sigurantza va rupe gura targului cand o sa scoata viitorul album, Aria Galactica.

My Dying Bride - For lies i sire

Dupa o balacareala de 10 ani, My Dying Bride se intoarce la soundul care le-a asigurat notorietatea, cu viori, lamentari si toate cele. Tre sa recunosc ca am cam saltat peste precedentul album (ala cu Deathless Kings) si e posibil ca schimbarea de stil sa fi fost anuntzata inca de atunci, dar poate e mai bine asa, For Lies I Sire readuce trupa acolo unde era acu mai bine de 10 ani, inainte sa-i vina vocalului ideea proasta de a da afara 3 sferturi din trupa si de a aduce in loc tot felul de adolescentzi si gagici de figuratzie. Mai sunt si niste piese naspa pe albumul asta dar in mare e o miscare incarcata de potentzial.
Alternativa: Mai slabutz decat MDB dar binevenit dupa mizerabilele albume precedente, avem si ultimul Candlemass - Death Magic Doom, din nou cu vocalu de la Solitude Aeturnus (care vine vara asta cu ambele trupe la Metalfestul din comuna Borcea)

Skyclad - In the All Together

Eram convins ca astia s-au desfiintzat. E vorba de o trupa englezeasca/irlandeza care in anii 90 erau cam unici pe scena metal, fiind veriga lipsa intre Jethro Tull si ceea ce in noul mileniu se numeste folk metal (Turisas, Korpiklaani, Ensiferum etc). Aveau cele mai tari versuri din metal (datorate poetului punker Martin Walkyier) si bagau la vioara cat zece Gogol Bordello. Acu vreo 10 ani s-au destramat datorita plecarii pomenitului poet si de atunci activeaza intr-un limbo existentzial cantand pe la festivaluri de bere si, in curand, la primul Metalfest romanesc (ala din comuna Borcea). Se pare ca venirea in Romania e justificata si de existentza unui album nou, In the All Together, care pare sa revina la vremurile bune, dupa o perioada in care Skyclad renuntzasera la metal orientandu-se spre coveruri folk dupa propriile piese*. Surprinzator, noul album vine si cu un clip, chestie foarte rara in istoria grupului.

Arkaea - Years in the Darkness

Astia sunt ramashitzele trupei Fear Factory care s-a decimat dupa modelul Negura Bunget (vocalu si chitaristul au anuntzat ca isi fac proiect nou si pe urma au anuntzat ca noul proiect se va numi tot Fear Factory, lasand astfel restul trupei cu ochii in soare). Avand in vedere ca oamenii lasatzi pe dinafara (toba si bassul) au determinat de fapt soundul FF (vocalul fiind un behait iar chitaristul un tocator obez), m-a interesat mai mult trupa Arkaea in care se aud piesele Fear Factory care nu vor apare niciodata pe un album Fear Factory. Avantajul major al Arkaea fatza de FF este ca, pe langa a avea tot ce-i mai bun din FF, are si un vocal competent, un pokemon adus de la Threat Signal. (hitul albumului aici).
Alternativa: De partea cealalta a baricadei, vocalul FF original, Burton Bell, si-a facut un proiect semi-ambiental/vocal/electro, Ascension of the Watchers, in care nu behaie dar incearca sa cante, ceea ce nu-i prea reuseste. Banuiesc ca in mintea lui Bell albumul ar trebui sa sune ceva gen Unkle, dar nu prea iese. Lipsurile lui ies cu atat mai mult in evidentza cu cat se inhama si la celebrul cover Sound of Silence.

Agua de Annique - Pure Air

Scorul Anneke - Gathering e cam 1 la 1. Anneke a scos sub egida Aqua de Annique un album unplugged beton, Pure Air, contzinand coveruri (Damien Rice, Alanis Morrisette, Frankie goes to Hollywood), piese cantate de Anneke pe la alte trupe (Ayreon, Within Temptation) si o gramada de dueturi misto (cu tipi de pe la Anathema, King Crimson plus ceva olandezi). Toate piesele suna BETON (vezi un sample) asa ca albumul pe ansamblu e mult mai misto decat recentul Gathering, dar are marele lips al materialelor originale.
Alternativ: De cealalta parte a baricadei, The Gathering au scos material proaspat, albumul The West Pole, dar si-au gasit o gagica nasoala, un pic mai urata ca aia noua de la Nightwish, cu o voce care n-are ABSOLUT nici o identitate, imitand-o pana la absurd pe Anneke. Ba i-au facut si freza si buzele ca la Anneke, creca si rochia e a ei, nu stiu pe cine vor sa pacaleasca (vezi clipul). Altfel, piesele Gathering nu-s defel proaste dar mi-e imposibil sa trec peste faptul ca trupa pare ca incearca sa-si pacaleasca fanii. Oricum, desi recomandarea de fatza e pentru albumul Annekei (care e BETON, repet), nu ocoliti noul Gathering, e mult mai misto decat ce au scos Nightwish dupa Tarja, de exemplu.

Voivod - Infini

Voivod cred ca isi da obstescul sfarsit dupa ce creierul trupei, chitaristul Piggy, a fost rapus de cancerul de colon. Asta e una din cele mai underrated trupe metal, probabil din pricina ca e canadiana (quebecoise chiar) si n-a avut niciodata o shansa comerciala in fatza colegilor de generatzie Metallica, Megadeth etc. Printre altele, Voivod il adaposteste de catziva ani pe insusi Jason Newsted (aici semneaza cu Jasonic), singurul om respectabil din Metallica. Albumul Infini n-are nici o pretentzie, e compus integral in jurul ultimelor riffuri si solouri salvate pe laptopul lui Piggy si poate e cel mai non-experimental album al unui grup care la vremea lui a fost destul de avangardist, cam prea avangardist pentru propriul bine.

Sunn O))) - Monoliths and Dimensions

Anul trecut Sunn au scos ultraelitistul disc vinil-only Domkirke, tras intr-o biserica norvegiana, dar in afara valorilor de colectie muzica n-a fost mare lucru, niste improvizatzii live remixate un pic de un anume Marhaug (de care auzisem pe vremea cand remixa piese Ulver si Merzbow). Anul 2009 aduce insa din nou un disc spectaculos, impanat cu invitatzi si mult mai complex decat banuiam. Monoliths and Dimensions are parte de 10-15 artisti pe fiecare din cele 4 piese (a cate un sfert de ceas). Avem invitatzii obisnuitzi ai trupei (Dylan Carlson de la Earth** - considerat inventatorul drone metal si autorul tehnic al sinuciderii lui Cobain, Oren Ambarchi - jazzer australian, Attila Csihar - singura voce de zombie realista din muzica metal). Avem si unii adusi special pt acest album, din care cei mai misto sunt un tip de 80 de ani care a fost trombonistul lui Duke Ellington, un trompetist vietnamez pe nume Cuong Vu si un muzicolog tot la vro 75 de ani care cica a adus in America instrumentul didgeridoo. De mare efect e piesa Cydonia, probabil cea mai maiestuoasa pe care a produs-o Sunn vreodata: trombon + mormaitul in ungureshte a lui Csihar + coruri de film horror (un cor masculin de zombie si un cor feminin de banshees aduse de la Viena). Musai de citit si interviul cu Csihar legat de contributzia sa la album si de semnificatzia titlului unguresc al piesei Megszentségteleníthetetlenségeskedéseitekért. Surprinzator, multe din recenziile serioase la albumul asta il catalogheaza drept jazz, iar doua din piese sunt dedicate lui Miles Davis si recent decedatei neveste a lui Coltrane.
Alternativa: trupa Maudlin of the Well, cu Part the Second, important din mai multe puncte de vedere: a.grupul e unul din cele mai avangardiste ale decadei, astia demult canta prin festivaluri de jazz desi au pornit ca un soi de varianta la Opeth; b.e primul album al trupei de 8 ani incoace, perioada in care membrii sai au produs tot felu de ciudatzenii cu proiectele Kayo Dot sau Toby Driver; c.e albumul care cred ca a inspirat recenta campanie de milogeala a grupului suburban clujean Truda; diferentza e ca Maudlin si-au pus albumul la downloadat gratis de pe propriul site si apoi au cerut donatziile sa-si acopere gaura, in timp ce Truda cere banii in avans si ne promite un album genial, in bunul spirit capitalist romanesc, gen Caritas sau FMI.

Devildriver - Pray for Villains

La capitolul ballsy-metal, aveam de ales intre astia si noul Lamb of God. Cele 4 bonus trackuri (din care un cover Maiden) si clipul cu zombie al piesei de titlu m-au indemnat sa-i aleg pe Devildriver, trupa fostului nu-metalist Dez Fafara (Coal Chamber). Albumul asta (de fapt toata cariera trupei) ar trebui sa le fie invatzatura de minte metalistilor care se plangeau ca astia cu nu-metalul sunt gay si vai de mama lor. Cel putin Devildriver astia ii fac pe Manowar in ce pozitzie vretzi. In plus albumul creste mult daca le urmaresti versurile, Fafara fiind unul din poetzii metalului actual (un fel de Coiotu mai inspirat).

Valhall - Red Planet

Un album nu grozav, dar foarte interesant: astia-s niste norvegieni care canta stoner, il au la tobe pe Fenriz de la Darkthrone si sunt produsi de insusi Phil Anselmo (Down, Pantera), la solicitarea lui Fenriz. Mie unu combinatzia asta mi se pare foarte ciudata dar, dupa un pic de studiu, are sens: Anselmo e clar un stindard al lifetsyleului stoner si totodata un fan declarat al metalului extrem norvegian, afinitate care i-a adus pe langa numeroase colaborari si o gramada de amicitzii cu oameni din mediile black norvegiene, printre care si pomenitul Fenriz. De partea astalalta, Fenriz e clar un fan al rockului betzivanesc (ultimele albume Darkthrone se apleaca vizibil spre Motorhead iar pe la inceputul anilor 90 initiase chiar un proiect Red Planet care suspectez ca s-a materializat intr-un final in trupa asta). Surprinzator, Valhall nu canta nici stonerul scandinav de succes (Spiritual Beggars) si nici nu se alatura clonelor Motorhead formate din blackeri (Chrome Division). Valhall sunt stonerul cel mai stoner care se poate, urmand la milimetru definitzia de dictzionar: ii imita la greu pe Kyuss, inclusiv prin productzia nisipoasa a albumului.
Alternativa: mai simpatic (="accesibil") dar mai putin interesant, e noul proiect hard rock al fostei voci Spiritual Beggars, Spice and the RJ Band, cu albumul Shave your fear. De cand a fost dat afara de la Beggars, Spice scoate albume pe banda, rareori cu aceeasi trupa (Mushroom River Band, Kayser si acuma astia) ceea ce sugereaza ca e nitzel inadaptabil.

Dalek - Gutter Tactics

Asta e o trupa de hip hop gotic care si-a luat numele din Doctor Who, isi scoate albumele sub supravegherea lui Mike Patton si hip-hoperii n-au prea auzit de ea, din pricina ca se invarte in general in medii rock (turnee cu Melvins, Isis si restul gastii de la Ipecac). Unii zic ca-s ca Einsturzende Neubauten daca ar fi cantat hip-hop iar o colega de servici incearca sa ma convinga ca n-au nici o treaba cu hip-hopul. Judecatz si voi.

p.s. Dream Theaterul e mizerabil

* a trebuit sa se inventeze wikipedia ca sa aflu si eu ce semnifica numele trupei Skyclad; cica e un nume atribuit unor ritualuri pagane ce implica nuditate.
** mi se pare foarte funny ca Kurt Cobain a cantat pe unul din demourile trupei Earth, abia acu am aflat