De unde venim si unde ne ducem

Manly Wade Wellman,
Arthur Machen,
Lord Dunsany
si
Ex Occidente

Orice disputa culturala ajunge vrand nevrand la dilema "Care a fost primul - oul sau gaina?" Sunt obisnuit cu genul asta de dispute cu precadere din mediile rockerilor care par obsedatzi de genul asta de investigatzii si de a stabili cine a inventat rockul, rifful, soloul, geaca de piele si sexul pe motocicleta. In functzie de placerea proprie si interesul personal, rockerii au incercat mereu sa se transpuna in rolul unei enciclopedii de genul "Shtiatzi ca...?" Nici aparitzia wikipediei nu i-a descurajat, despre care se spune ca e o sursa enciclopedica fundamentala, mai putzin la articolele despre trupe rock pe care neindoielnic le catalogheaza superficial, deci eronat. Articolul de fatza muta disputa pe taramul literaturii fantasy/horror, ocazia fiind data de aparitzia recenta a unor colectzii de lux, de opere aproape complete, ale unor autori obscuri de acu 100 de ani, pe care cei consideratzi azi pilonii de temelie ai genului ii considera la randul lor temelia temeliei. Desigur, nu am in plan identificarea originilor horrorului (care merg hat dincolo de Biblie, trecand prin Shakespeare), dupa cum nu ma intereseaza nici daca primul rocker adevarat din lume a fost Elvis sau Ozzy. Asa ca pan la urma ma rezum la a recomanda 3 scriitori de acu 100 de ani, vanatzi asiduu de colectzionari zilelor noastre in ciuda faptului ca mare parte a operei lor face parte de acum din domeniul public.

Manly Wade Wellman pare sa fie initziatorul mixului western + fantasy/horror. E un gen care inca sta priponit in underground (in cinematografie e chiar mai obscur, cel mai vizibil film de gen fiind comedia Wild Wild West cu Will Smith, care n-a facut chiar un serviciu genului). Din pricina obscuritatzii, am descoperit genul tarziu, prin Dark Towerul lui Stephen King si atunci mi s-a parut o revelatzie si o revolutzie pulp, indeosebi datorita faptului ca King se lauda ca ideea i-a venit din impreunarea lui Tolkien cu Sergio Leone. Mai avea sa treaca un pic pana am descoperit westernurile steampunk ale texanilor Joe Lansdale sau Howard Waldrop (mai nou Norman Partridge). Apoi, din interviurile respectivilor, am localizat originile genului in lucrarile pulp ale lui Manly Wade Wellman (ce nume barbatos!).

Wellman s-a lansat in perioada interbelica prin povestiri cu detectivi si benzi desenate (a colaborat cu Will Eisner la The Spirit), apoi a luat-o pe aratura cu SF-uri, western si horror si prin anii 50-60 a inceput sa intre in atentzia fandomului SF/fantasy, cu niste nominalizari Hugo si, intr-un tarziu cu un premiu World Fantasy pentru Lifetime Achievement. Printre eroii creatzi de Wellman se numara:

• John the Balladeer, un cowboy care se plimba cu o cobza cantand piese gen Johnny Cash si investigand situatzii supranaturale; eroul e incarcat de mistica biblica, sugerandu-se uneori ca ar fi reincarnarea lui Ioan Botezatorul in Vestul Salbatic; povestile lui John the Balladeer sunt orientate spre speculatii pe teme mitologice si religioase pe o structura pulp adventure;
• Judge Pursuivant, un judecator pensionar reprofilat ca detectiv al ocultismului la finele secolului 19, care investigheaza cazuri intr-un context ceva mai modern si mai urban, in care John the Balladeer nu se potrivea.

Un eveniment publicistic deosebit a fost ambitzia celor de NightShade Books de a republica operele complete ale lui Manly Wade Wellman in editzii hardcover de lux, ilustrate, editate de istoricul literar John Pelan. Au aparut 5 astfel de volume, din pacate unele out-of-print si traficate prin anticariate la 150-450 de dolari volumul. Doua dintre ele (chiar cele despre John the Balladeer si Judge Pursuivant) se mai gasesc pe amazon la pretzul normal (in jur de 25 dolari volumul).

Arthur Machen e pterodactilul literaturii fantasy moderne, jumatate pasare jumatate shoparla, adica veriga lipsa si punct de ramificatzie pentru ceea ce numim azi literatura fantastica. Rolul respectiv e demonstrat de influentza lui Machen, recunoscuta de totzi cei trendsetteri din fantasy-ul secolului 20:

• H.P.Lovecraft, vinovatul pentru directia pulp si horror a literaturii fantastice;
  
• J.L. Borges, vinovatul pentru directia mainstream a literaturii fantastice (realism magic, bunaoara);
• R.E. Howard (creatorul lui Conan), vinovatul pentru directia heroic-fantasy a literaturii fantastice.
  

Evident, cu totzii stim ca cele trei directzii (fantasy, realism magic si heroic fantasy) sunt mai degraba intersectate decat paralele si ca paralelismul lor e intretzinut doar de politicile editoriale de marketing si de aristocratziile culturale.

Alte nume de vaza care s-au declarat fani ai lui Machen sunt Aleister Crowley, muzicienii grupului Current 93, Alan Moore, Oscar Wilde si W.B. Yeats (si Dan Brown, ma rog). Criticii il includ pe Machen in randul principalilor vinovatzi pentru revival-ul horror romantic si decadent de la finele secolului 19, alaturi de Edgar Poe si R.L. Stevenson. Daca Poe si Stevenson erau mainstreamul/hollywoodul, Machen a fost reprezentantul obscurantismului indie al vremurilor respective. Trademarkul lui Machen a fost speculatzia religioasa, bazata atat pe idei crestine traditionale, cat si pe proto-crestinismul celtic si pe mitologia/paganismul celtic, Machen fiind galez de felul lui. Lui Machen i se datoreaza o serie de cercetari fundamentale privind relatzia intre legendele arthuriene, mitologia celtica si crestinism, pornind de la elementul comun al Sfantului Graal. Tot el a initziat si pseudomitologiile universurilor paralele oculte populate de "zei alternativi", care aveau sa devina fundatzia mitologiei Cthulhu creata de HP Lovecraft.

Operele cat de cat complete ale lui Machen sunt promovate si publicate in editzii de lux la Tartarus Press (editura in jurul careia s-a infiintzat si clubul Friends of Arthur Machen). Totusi, pentru cine vrea sa incerce marea cu degetul si n-are de gand sa devina colectzionar, o parte din opera lui Machen e disponibila la liber pe net sau in paperbackuri ieftine pe amazon, publicate de-a lungul ultimei sute de ani atat in brosuri cat si in volume mai consistente.

Lordul Dunsany (mai exact Al 18-lea Baron de Dunsany sau, si mai exact, Ed Plunkett pe numele sau normal) isi vede si el publicata opera fundamentala in trilogia The Complete Jorkens, 3 volume hardcover scoase de NightShade Books. Dunsany a fost un irlandez fitzos, locatar al ultimului castel medieval locuit din Irlanda (construit pe la 1100 si locuit pana in zilele noastre, frecvent inchiriat ca decor pentru productzii cinematografice).

Conexiunile sociale ale Baronului (conform wiki) sunt cel putzin interesante: e unul din urmashii Sfantului Plunkett (un martir catolic), e nepot de-al exploratorului Richard Burton si frate cu un anume Amiral Onorabil Sir Reginald Aylmer Ranfurly Plunkett-Ernle-Erle-Drax (asa o sa-l cheme si pe primul meu copil). In ultimii 10 ani din viatza (finele anilor 40), Dunsany a intretzinut corespondentza cu pe atunci debutantul Arthur Clarke, care a si publicat respectivele epistole intr-un volum gen Micle-Eminescu. A mai fost si campion britanic la sah, inventand propria versiune a jocului, Dunsany chess. Admiratorii lui Dunsany se intind pe aproape 100 de ani de istorie, incepand cu Yeats, Lovecraft si terminand cu Gaiman. Castelul Dunsany (Duhn Samhna), de pe langa Dublin, e unul din locurile pe care vreau sa le vad inainte sa mor (am pus o poza jos).

Pomenita trilogie The Complete Jorkens e unul din primele exemple de povestiri in rama moderne (adica post-Chaucer), despre un club de biliard in care jucatorii deapana amintiri mai mult sau mai putzin fantastice, in frunte cu un anume Jorkens, vestit pentru istorisirile sale incredibile, care includ aventuri umoristice (gen Munchhausen), detectivistice (gen Sherlock Holmes) si SF.

Ar mai fi si alte nume de recomandat din generatzia pionierilor. In general cartzile lor sunt misto pt colectzionat mai degraba decat pt contzinut, dar uneori e fascinant sa citesti cate o poveste horror anacronica, in engleza veche, lipsita de orice dram de fundament shtiintzific si puternic angrenata in pedanteriile si superstitziile sfarsitului de secol 19, apoi sa cugetzi la felul in care motivele vremii s-au repercutat pana in zilele noastre (ex: Dracula-Eminescu-Buffy-Twilight sau Frankenstein-sclavagism zombie-Mengele-Romero, cu varianta Fantoma de la Opera-Beauty and the Beast). Pe langa nume la mintea cocoshului precum Stoker, Poe, Stevenson, Lovecraft, Howard se cuvin pomenitzi si catziva autori redescoperitzi si dezarhivatzi tardiv, care recent au avut parte si ei de colectzii exhaustive de opere pseudocomplete, publicate de Nighshade Books (William Hope Hodgson si Clark Ashton Smith, pe care i-am pomenit in trecere cu ocazia seriei de antologii BD tributare romantismului gotic de la Dark Horse).

In aceeasi linie de idei, trebuie musai pomenita prima initziativa romaneasca de publicare de literatura fantastica obscura (inclusiv romaneasca). E vorba de Ex Occidente Press, primul small press deluxe din Romania, cu produse adresate pietzei occidentale, cu standarde occidentale (suspectez o colaborare cu Tartarus). Printre autorii publicatzi (in engleza) la Ex Occidente se vor numara Matheiu Caragiale, Parintele Avramescu, Marcel Brion, dar si contemporani sinishtri precum Quentin Crisp (un fel de Harvey Milk al fantasy-ului britanic) sau tineri britanici care au reusit deja sa se impuna prin contributzii la antologii fantasy de renume (Joel Lane, Mark Samuels). E drept ca majoritatea cartzilor se invart pe la 1 milion jumate si de majoritatea autorilor n-a auzit nici dracu, dar sunt titluri de colectzie, nu paperbackuri de shifonat pe toaleta. Aceasta e dealtfel singura tendintza pe care o gasesc viabila pentru viitorul publicistic, in contextul in care e-readerele vor deveni suficiente si rentabile ca provider de contzinut. Parerea mea e ca editurile romanesti mai pot spera la inca 5-10 ani de publicat pe maculatura traduceri-adaptari de mana a 3-a redactate cu piciorul. Viitorul apartzine colectzionarilor de hardcover si e-readerelor. Pana si abonatzii la Jurnalul Natzional s-au prins de asta.