Filmele vorbite pe la spate -octombrie 2008

Filme musai

Pe Hellboy 2 l-am vazut la inaugurarea primului multipex din Cluj si a fost atat de frumos ca n-am cuvinte. Efecte speciale de Oscar si un sense of wonder fara egal, care-l pune pe Guillermo del Toro in aceeasi liga cu Spielberg si Lucas in vremurile lor bune. E si cu elfi, si cu goblini, si cu ecologie, si cu moshu ala cu coarne de pe coperta lui Korpiklaani, si ofitzeru ectoplasmatic Krauss a carui voce e facuta de Seth McFarlane (Dexter's laboratory, Johnny Bravo). Se zvoneste si de o trilogie Hellboy finalizata abia peste 4 ani, timp in care Del Toro e prins pana in gat in proiecte precum Hobbit, Abatorul 5 (dupa Vonnegut), Drood (dupa Dan Simmons), At the Mountains of Madness (dupa Lovecraft), Frankenstein si Dr.Jekyll. Si inca o chestie: sa va uitatzi la Blade 2. Acum cand atzi aflat (cam tarziu) ca Del Toro e un regizor mare, o sa vedetzi filmele lui mai vechi cu altzi oki. (chestie clasica - nici pe Spielberg nu dadeatzi o para chioara pana n-a facut un film cu evrei)*.

Tropic Thunder e cea mai recenta comedie a lui Ben Stiller, cu potentzial de geniu dar care degenereaza spre final in film de actiune. Marele plus al filmului sunt actorii, cu 2 roluri de Oscar: Downey Junior in rolul unui negru (mai exact actor alb care a suferit o operatzie de pigmentare pentru a se cufunda mai adanc in pielea unui personaj) si Tom Cruise in rolul unui corporatist chel, gras, ochelarist si manelist cu un lantzoc de aur la gat. La astia se adauga Frank Black in propriul rol (de actor gras isteric) si Nick Nolte in acelasi rol si cu aceeasi freza cu care l-am vazut si in precedentele 3 filme ale sale - de boshorog distrus trecut prin viatza, aici veteran de razboi. Deci cum ar veni, Stiller cu baietzii astia se apuca de facut un film despre razboiul din Vietnam dar se pomenesc intr-un razboi al drogurilor pe bune. Stiller are norocul de a fi recunoscut de catre piratzii birmanezi, de pe o caseta video piratata foarte apreciata de localnici, si e obligat in calitate de prizonier sa joace scene din respectivul film, in care intrupa un adolescent retardat, spre amuzamentul localnicilor. Se rade bine dar e o comedie dezechilibrata si cu un ritm cam schiop. N-ar fi stricat ca Stiller sa fi vazut Hot Fuzz. De fapt nu Stiller, ci scenaristul Etan Cohen (a nu se confunda cu Ethan Coen).

Zombie Strippers. Asta e film din ala care te marcheaza pe viatza. Nu ai des ocazia in viatza de a o auzi pe vedeta porno Jenna Jameson dand replici din Nietzche si Eugen Ionesco, in timp ce face strip-tease si se transforma in zombie. Si cand zic strip-tease, zic cu S si T mare, ce a facut Demi Moore in filmul cu titlul respectiv e joaca cu putza in nisip pe langa ce are de aratat Jenna Jameson, o veritabila eroina populara, daca tzii cont ca actritzele porno se trec foarte repede in memoria colectiva (2-3 ani, mai rar prind 5 ani de centrul atentziei). Alaturi de Jenna, mai avem vedete precum Roxy Saint, cantareatza emo-hardcore care asigura si soundtrackul scenelor de strip-tease, si Robert Englund, mai cunoscut in popor ca Freddy Krueger, care in filmul asta isi continua rolul din Masters of Horror, de maestru de ceremonii al unui bar de zombie strip-tease. Pe plan artistic filmul e destul de modest, cu imagine de teatru TV, ceea ce poate nu e tocmai neintentzionat mai ales ca filmul se prezinta ca o adaptare a piesei Rinocerii de Eugen Ionesco, cu zombie in loc de rinoceri. Efectele speciale sunt scandaloase si potentzeaza umorul absurd care inscrie filmul in categoria cult, in acelasi sertar cu Evil Dead.

Filme contra plictiselii

Wanted e un porn-action (in viziunea lui Gorzo), adica e pentru barbatzi cam ce e Sex and the City pentru femei. Adica in loc sa ni se falfaie pe la nas poshete, pantofi, nihilism feminist si barfe de la shedintzele de epilare, aici avem cars, chicks and weapons. Mai exact Angelina Jolie care nu stiu ce a patzit dar are buze tot mai groase, de masini nu stiu ce sa zic ca eu prefer trenurile (oricum e si o scena beton cu un tren) iar armele sunt de un soi special care pot sa traga gloantze pe traiectorii curbilinii. Filmul e ecranizarea unei benzi desenate de succes a lui Mark Millar, autor pe cae l-am cam ocolit deoarece e cunoscut indeosebi pentru munca de la Marvel si chestia asta se reflecta foarte tare aici, caci Wanted e pana la urma un fel de X-Men mai sobru. Filmul incepe ca Fight Club, cu tanarul James McAvoy (Atonement) muncind contabil intr-o firma de kkt, de unde e rapit de Angelina Jolie pentru a fi integrat intr-o organizatzie secreta de asasini cu superputeri condusa de Morgan Freeman. Organizatzia asta se ocupa cu asasinarea unor indivizi ale caror nume sunt dictate de un razboi de tzesut prin coduri binare croite in tzesaturi, unii zic ca e random, altzii zic ca e mana destinului. Dar ceva e putred in organizatzie cand razboiul de tzesut incepe sa dicteze chiar numele asasinilor, semn ca ar fi cazul sa se puna capat distractziei, ceea ce unora nu le convine. Filmul castiga mult din regia energica a rusului Timur Bekmambetov care astfel pune un leu deoparte pentru a-si finaliza trilogia Night Watch.

Alt film care pare inspirat de benzi desenate e Hancock, cu Will Smith in rolul unui supererou alcoolic care asculta reggae si ip-op. Filmul e distractiv cale de jumate de ora, cand publicul nerecunoscator arunca cu kkt in erou si il face sa-si revizuiasca valorile lipsa, motiv pt care un specialist in PR si imagine vine sa-l ajute pe Hancock sa-si faca o imagine de succes, sa se barbiereasca, sa imbrace un costum de supererou si sa salute lumea. Treaba se impute cand apare Charlize Theron, alta supereroina care traieste insa incognito si care a fost nevasta lui Hancock candva cu 1000 de ani inainte, dar a fost obligata sa fuga cand a realizat ca apropierea fizica dintre ei doi ii face sa-si piarda puterile si sa devina muritori. Deci, un fel de Highlander meets Superman pe fondul succesului serialului Heroes si a mostenirii culturale lasate de Watchmen, despre zei cu probleme omenesti.

Senki (Shadows) e un horror iugoslav de atmosfera cu un tip care vede oameni mortzi si tre sa le rezolve problemele ca sa-i linisteasca. Filmul e excesiv de lung si are uneori un suspans inutil, dar se indreapta in a doua parte pe masura ce eroul se angajeaza in relatzii extraconjugale cu mortzii si incepe sa aiba sentimentul ca si ei sunt oameni, asta pana le gaseste oasele intr-o cutie si realizeaza ca locul lor nu e printre noi, ci sub noi. Se putea scoate mai mult.

*scuze pt. persoana a II-a plural, nu ma refer neaparat la cititorii blogului, e mai mult de dragul retoricii