Blade
At a time when too many movies are built from flat, TV-style visuals of people standing around talking, movies based on comic books represent one of the last best hopes for visionary filmmaking. It's ironic that the comics, which borrowed their early visual style from movies, should now be returning the favor.The movie, directed by Stephen Norrington, is another in a recent group of New Line Cinema movies that combine comic book imagery, noir universes, and the visual heritage of German Expressionism.
Asta e profetzia lui Roger Ebert, facuta acu 10 ani in cronica primului film din trilogia Blade, o profetzie in umbra careia sta ultima decada cinematografica si probabil si urmatoarea. Blade e un fenomen important din mai multe motive. Cel mai putzin important dar care a contat pentru mine, a fost ca mi l-a adus in atentzie pe Guillermo Del Toro (desi vazusem Mimic inainte, la ProTV, fara sa realizez ca era al lui Del Toro). Aspectul mai important e ca Blade reprezinta corectitudinea politica rasiala implementata in benzi desenate, fiind cel mai de seama reprezentant al miscarii de emancipare a negrilor din benzile desenate ale anilor 70. Alt aspect important e ca pe seria filmelor Blade si-a facut ucenicia David Goyer, scenaristul filmelor Batman care au luat lumea pe sus in ultimii 5 ani.
Nu e de mirare ca Blade a atras atentzia lui Ebert acu 10 ani - era unul din primele filme cu supereroi care promovau drame umane (la concurentza cu mascaricii din filmele Batman ale lui Schumacher). Oricum, n-as recomanda azi o vizionare a sa. Regizorul Stephen Norrington pare cam sarac cu duhul artistic (avea sa isi incheie cariera cu esecul League of Extraordinary Gentlemen) , efectele speciale sunt destul de ridicole (e shocant cat de perisabile sunt in doar 10 ani) iar Wesley Snipes pare de carton. Filmul ramane important in special prin ceea ce reprezinta - debutul unei noi generatzii de ecranizari BD si unul din cei mai proeminentzi supereroi de culoare. Mai ajuta si faptul ca joaca Kris Kristofferson, in rolul protectorului/sidekick al lui Blade, ca apare Udo Kier in rolul sefului vampirilor si ca serialul Buffy era abia la inceput de drum (in timp ce eroul Blade avea o istorie de 25 de ani in spate). Pe scurt, Blade asta e un vampir negru revoltat impotriva vampirilor si care incearca sa isi tempereze pornirile vampirice de dragul umanitatzii. In plus e karatist, chestie care il leaga cumva de Wu Tang Clan.
Blade 2 insa e un film ce aduce diferentze de la cer la Pamant. Guillermo del Toro reuseste sa transforme franciza din film cu batai in film horror, cu contributzii importante din partea lui Ron Pearlman si Luke Goss* (protagonistii din Hellboy 2). De fapt e unul din cele mai cool filme cu vampiri, contribuind la asta si faptul ca Del Toro foloseste drept sursa de inspiratzie Nosferatu, incat vampirii lui chiar arata a monstri, nu doar a gigolo palizi. Clar, recomandat, in special pentru contrastul fatza de celelalte filme Blade si pentru asemanarile cu Hellboy.
Blade 3 in schimb a ingropat franciza (de fapt a mutat-o spre TV), cu un film prost, regizat de insusi Goyer, din pricina ca n-a mai gasit regizor. Din filmu asta aflam ca Dracula nu era roman de-al nostru, ci sumerian, si e resuscitat undeva in Irak, de unde se muta in SUA sa omoare oameni. Apare bunoaca Jessica Biel in locul lui Kriss Kristofferson si primul Ipod promovat pe fatza intr-un film (Biel se bate cu Ipodu pe urechi).
*apropo, am fost shocat sa aflu ca Luke Goss (din prima poza) e fost membru al trupei de dance Bros (a doua poza), care mi-a incantat clasele 5-6 alaturi de New Kids on the Block.
8 comments:
O sa fiu sincer de data asta : Blade II nu m-a miscat deloc. La primul Blade m-a atras backstory-ul , ''the vampire lore'', motiv pentru care am cercetat si franciza clasica Blade. Aveam asteptari de la al doilea si m-a dezamagit suficient pe linie de storyline (desi am gasit Helboy ca fiind mult mai plictisitor). Blade III a fost o gluma ca si cariera lui Wesley Snipes.
Apreciez la Del Toro ochiul regizorial pentru efecte speciale inteligente dar am mari dubii in legatura cu capacitatea de a adapta sau aprecia un scenariu bun. That's just my two cents.
Singurul film pentru care merita ridicat in slavi (again, my opinion) e Pan's Labyrinth care mi s-a parut intr-adevar o realizare de exceptie din toate punctele de vedere.
Sunt curios in legatura cu The Hobbit.
Asta cu "O sa fiu sincer de data asta " sugereaza ca pana acum ai mintzit?
Plictisul e boala plictisitului, nu un defect al obiectului considerat plictisitor.
wu tang clan aint nothin to fuck with! eu o vreme i-am confundat si credeam ca benicio si guliermo sunt unul si acelasi. silly me. n-am vazut niciun blade pana acum, dar saracu udo kier mai are voie sa joace si altceva in afara de vampiri?
si pe bune eu nu va inteleg cu zombii. n-am rezistat la mai mult de un sfert de ora de zombie strippers. cea mai misto chestie in legatura cu zombies pana acum e dead rising, mai ales cand iei motocositoarea la ei.
bai arombiro, apropos de zombi, tu ai dat peste 'dead set' ?
pare fix pe gustu tau: zombi+serial britanic \m/
blade 2 parca era misto dar nu pot sa pun mana in foc pt ca nu il tin minte
vazt aseara Dead Set la exty, foarte tare
pt li: dead rising ala e numa pe xbox?
din pacate doar xbox si wii. dar vezi ca a iesit Left 4 Dead si pentru pc, si rupe. http://www.gamespot.com/pc/action/left4dead/index.html?tag=result;title;0
Chestia cu sinceritatea sugera ca la multe dintre chestiile despre care aveam dubii am mers pe o reanalizare (albume, unele filme pe care le tot ridicai in slavi). Aici pur si simplu nu a fost cazul pentru ca am avut destula tangenta cu seria incat sa nu ma indoiesc de propriile convingeri (iar pe Del Toro l-ai laudat prea mult din opinia mea...dar din nou, e vorba de opinii).
In afara de Pan's Labyrinth am uitat sa mentionez si El espinazo del diablo , tot cu nationalisti si copii insingurati si cam aceleasi tehnici folosite (bine, bugetul si povestea din Pan's sunt mult peste).
Post a Comment