Sex and the city

Push Man and other stories
de Yoshihiro Tatsumi

Cartea asta m-a invatzat doua chestii despre asiatici:

• prima revelatzie a fost legata de meseria de Push Man, care presupune sa stai toata ziua sa impingi oamenii care nu incap in metro sau tramvai, ca sa se poata inchide usile, vezi filmuletzul asta; povestea care da titlul volumului e despre un individ care a facut cariera in impinsul de oameni si intr-o buna zi se trezeste prins neputincios in multzime si impins fara voia sa in metrou;
  
• a doua revelatzie pe care am avut-o este legata de faptul ca femeia moderna e o constructzie aproximativ plastifiata si modelata impotriva naturii dupa standardele mai mult sau mai putzin aberante ale barbatzilor; gasesc confirmari la teoria asta oriunde ma uit, cu precadere in filmele porno, dar si in realitatea de zi cu zi care mi se pare tot mai apropiata de filmele porno in ce priveste calitatea dialogului si obiectivele activitatilor individuale; cand eram mic si Ceaushescu nu era inca mort parca situatzia nu era chiar atat de grava: fetitzele se jucau cu papushi pe care incercau sa le umanizeze, sa le puna vorbe in gura, sa le imbrace si pieptene. Azi, tinerele adolescente incearca disperate sa isi imite papushile, sa se imbrace, machieze si coloreze ca ele. Merituosul site pitzipoanca.org reflecta o parte importanta din acest aspect al societatzii moderne. Daca plastifierea mai e cum e, lucrurile devin interesante cand vorbim de diverse forme de tortura asumate estetic de catre femei, incepand cu simbolicul gest de gaurire a urechilor fetitzelor pentru cercei, trecand prin bulimie, avortul de tabiet si terminand cu practicile sexuale postmoderne recomandate de mainstreamul porno actual, care au mai mult de a face cu intrigarea estetica si desenzitivizarea emotzionala decat cu rostul oficial atribuit sexului. Vorba scriitorului Warren Ellis: Nowadays, we fuck like aliens. Ei bine, una din poveshtile volumului de fatza e despre o sclava sexuala supusa procedurii de foot-binding, una din cel mai de succes torturi asumate de femeile istoriei ca standard estetic: procedura presupune "sufocarea" labei piciorului intr-un invelish destul de rigid incat sa impiedice dezvoltarea sa in timp, rezultatul fiind ca femeile ramaneau cu un numar foarte mic la picior, ideal pentru a putea incaltza nishte papucei consideratzi de lux de catre pitzipoancele vremii. De fapt ramaneau cu talpa de-a dreptul concava incat puteau sta pe craca unui copac asemeni pasarilor, iar concavitatea talpilor alcatuia un caush perfect pentru functzia de orificiu cu rol sexual. Un alt avantaj era ca femeia nu se putea deplasa decat pe distantze mici, gen dormitor-bucatarie si inapoi. Obiceiul a dainuit in Asia de-a lungul a mii de ani de istorie, fiind scos in afara legii abia in secolul 20 si exista inca in China mandre purtatoare ale acestui semn de mondenitate feminista. Un tutorial pentru amatoare, aici. Sa te mai miri ca femeile-s rele si maniaco-depresive*.
  

Alte exemple de subiecte abordate in poveshtile BD ale lui Tatsumi:

• Piranha - un tip lucreaza intr-o fabrica la strunguri, vine acasa cu salariul, nevasta-sa care freaca menta toata ziua il cearta ca de ce are salariu asa mic. Omu se duce la fabrica, isi taie o mana si primeste 1 milion de yeni asigurare. Duce banii la nevasta, nevasta isi deschide o afacere si se duce cu alt barbat, ca doar n-o sa stea cu un ciung;
• The black smoke - un tip lucreaza fochist si din cauza unui accident ramane impotent; de cate ori vine acasa, nevasta-sa face circ, e frustrata sexual si uneori face misto de el. Pana la urma se culca cu altzii, ramane gravida, face un copil. Fochistu ia copilu si il duce la serviciu si il baga pe foc;
• The projectionist - un tip lucreaza ca proiectzionist de filme porno pentru petrecerile private ale unui senator (treaba se intampla in anii 60); cand iese de la serviciu intra intr-un WC public, isi proiecteaza un film pe peretele WC-ului si se masturbeaza, apoi merge acasa la nevasta;
• The test tube - un donator de sperma tot bantuie pe la clinica sa vada cine-i gagica care ia sperma de la el; tot cercetand, o identifica si afla ca gagica e nemultzumita, ca nu poate ramane gravida oricata sperma de-a lui cumpara; fecioru se enerveaza si intr-o dupa-masa o violeaza;
• The pimp - un tip al carui nevasta se prostitueaza sta toata ziua acasa si nu face nimic iar cand vine nevasta cu clientzii tre sa iasa pe balcon sau sa mearga la plimbare; pana la urma se indragosteste de o vanzatoare de taietzei si fuge cu ea iar nevasta-sa ramane cu banii ca doar ea a muncit pt ei.
  

Man, Tatsumi asta a fost un frustrat la drumul mare. Omul a scris incepand din anii 50 si e un obscur considerat geniu al mediilor BD din Japonia. Obscur in sensul ca nici macar japonezii nu-l iubesc si nu-l promoveaza. Volumul asta face parte dintr-un proiect ambitzios de traducere si recuperare a operei lui Tatsumi in limba engleza, editzie ingrijita de Adrian Tomine (de fapt am cumparat cartea crezand ca e scrisa de el, ca gospodinele care cumpara sucuri cu Adi Mutu pe eticheta). Tomine, cu sprijinul editurii Drawn and Quarterly, a recuperat, tradus si impachetat opera lui Tatsumi in 3 volume hardcover cronologice prefatzate, dichisite, care ar arata chiar bine daca grafica n-ar fi oribila.

Cartea de care discutam aici e primul din cele 3 volume, a luat ceva premii la categoria colectzie de arhiva, si aduna povestirile lui Tatsumi publicate pana in 1969. Ziceam ca autorul e un frustrat dar nu cred ca pot sa accentuez suficient asta. Toate povestirile volumului au exact aceeasi structura: un om care munceste si o nevasta care freaca menta, face gura si se tzine de prostii, toate astea intr-un mediu urban foarte pocit. Grafica e urata cu spume, ai impresia ca autorul era atat de revoltat pe viatza incat n-avea rabdare sa-si termine desenele - personajul sau principal arata la fel in toate povestile, nu are nume si uneori nici nu vorbeste, doar femeile de pe langa el cotcodacesc in timp ce el se uita la televizor sau pe geam sau se sinucide.

Tatsumi, japonez fiind, a lucrat intr-un context in care manga=mainstream astfel ca lucrarile lui au dat startul unui curent underground revoltat, orientat pe probleme (orori) realiste, curent etichetat ca gekiga si vazut ca un fel de opozitzie la manga cea cu ochi albastri si lacrimi de chihlimbar. Unii critici zic ca e un Bukowski al Japoniei. La finele volumului gasim si o poza cu Tatsumi (arata ca un om normal) si un interviu recent cu autorul trecut bine de 70 de ani, incheiat cu remarca I myself am a very normal person. Please do not interpret these stories as representative of the author's personality.

- plusuri: o colectzie importanta de materiale de arhiva din istoria benzii desenate japoneze; unele povesti au impact de ciocan in ceafa si sunt foarte rele;
- minusuri: grafica urata (pe langa ca e alb negru), unele povesti sunt incoerente (nu cred ca din cauza traducerii), povestile sunt prea scurte ca sa duca undeva asa ca devin un fel de fabule pe teme de disfunctzionalitatzi sociale si sexuale;
- recomandare: colectionarilor BD, fanilor literaturii japoneze seci si brute, fanilor Bukowski si Henry Miller (minus partea lirica)

















*A nu se sari in extrema cealalta: observatiile din acest paragraf nu includ in categoria torturi estetice asumate activitatzi precum controlarea greutatii corporale (prin metode rationale), igiena si cititul de benzi desenate. Nu, acestea nu sunt forme de tortura, desi sunt adesea considerate astfel de catre persoane care n-au nici o retzinere in a face avorturi, piercinguri, crize de bulimie si sex impotriva naturii de dragul unui bilet la mare. Granitza intre sacrificiu vazut ca investitzie si sacrificiu vazut ca prostie e una destul de fina dar precis trasata.