Retrofuturistic SF si pozele lui Quaglia

The Butterflies of Memory

de Ian Watson

Pedigree:
- nominalizare Locus (pt. culegere de autor)
- nominalizare Locus (pt. nuvela A Speaker for the Wooden Sea)

Ian Watson e englez, deci are de la mine cateva puncte din oficiu. E si unul din cei mai umanisti intelectuali ai industriei SF, scolit la Oxford in literatura, cercetator literar avid, poet, profesor de literatura in Japonia si calator neobosit in lungul si latul globului, s-a profilat pe SF acu vro 30 de ani fara sa scoata cu adevarat capul prea sus din pricina ca scriitura lui e un pic cam lirica pentru marele public subordonat SF-ului pragmatic american, iar pentru publicul mainstream pur si simplu scrie despre "lucruri care nu se pot intampla in realitate". Cartile sale sunt adanc infipte in istorie, mitologie si antropologie din diverse contexte culturale pe care Watson le mananca pe paine - azi scrie o carte despre budism, maine una despre vikingi, poimaine una despre daci si romani.

Printre realizarile sale comerciale e mentionat scenariul original al filmului A.I. pe vremea cand acesta trebuia sa fie regizat de Kubrick. Diverse motive printre care si moartea lui Kubrick au facut ca filmul sa fie finalizat de Spielberg intr-o cheie mai asimoviana si mai simplista. Tot Watson este responsabil si pentru novelizarea seriei de jocuri PC Warhammer. Astea asa, ca detalii pentru popor. SFistii de la noi l-au cunoscut prin doua excelente romane traduse la defuncta editura Pygmalion: Ambasada extraterestra (pe cat de banal e titlul pe atat de fascinant e romanul, despre tainele sexului tantric) si primul volum din Books of Mana (o epopee fantasy bizara inspirata din Kalevala si Kanteletar - aviz fanilor Amorphis si Tolkien).

Stilul sau e destul de dubios - foarte (post)modernist in continut, alambicat cultural si totusi destul de retro in forma, chiar voluntar-naiv pe alocuri. De fapt nu autorul e naiv, cat personajele sale care relateaza situatii bizare din perspective naive. Abordarea e legata si de faptul ca Watson este un un promotor al SFului secolului 19, in special Jules Verne si H.G.Wells (de fapt Watson e cunoscut ca un H.G.Wells impersonator). Watson e in stare sa scrie ceva gen Matrix, cu acuratetzea tehnologica de rigoare, dar in care personajele sunt gentlemeni, poetzi sau turisti de teapa lui Calistrat Hogash. De aici iese o combinatzie destul de dubioasa, cu aura de steampunk doar ca fara punk.

The Buttertflies of Memory e cea mai recenta colectie de povestiri, sub egida PS Publishing, si una destul de consistenta, aproape 500 de pagini de povesti publicate in ultimii 10 ani. Pomenesc doar cateva din povestile preferate:

• An Appeal to Adolf - e prima poveste si cel mai bun exemplu pentru postmodernismul naiv al lui Watson: e o istorie alternativa twisted despre doi ofitzeri nazisti gay care solicita lui Hitler legalizarea relatziilor "uraniene" (=homosexuale) ...si reactia lui Hitler la solicitare; povestea e o specula pe baza controversatului volum Evreul din Linz de acu 10 ani, care ipoteza o posibila relatie homosexuala intre Hitler si evreul Wittgenstein, pe cand cei doi studiau filozofia la liceu. In povestea lui Watson, Wittgenstein e deja la Cambridge si e responsabil cu propaganda de demoralizare a armatei germane, iar Hitler e hotarat sa puna mana pe el si sa se razbune pentru o kestie din trecutul lor care ramane neexplicita (din nou o speculatie pe marginea unuia din discursurile celebre lui Hitler care contzinea ceva de genul "Wittgenstein, las ca pun eu mana pe tine!"); un element tributar lui Jules Verne e faptul ca arma secreta a lui Hitler e un vapor mamut similar cu "Insula cu Elice", care poate acoperi latzimea Canalului Manecii pentru a permite invazia Britaniei dinspre Frantza. Vaporul a fost construit de sclavii evrei deportatzi in Congo dupa ce Hitler a cucerit Franta si coloniile sale;
• Speaker for the Wooden Sea parca e un delir space opera a la Huxley: un traficant interplanetar de droguri gaseste o planeta acoperita de arbori cu frunze de thujon (ingredientul absinthului) si face pe dracu in patru sa exploateze resursa pentru a salva universul de la o criza majora a artistilor care nu mai produc nimic original din lipsa de droguri recreative; planeta, numita Wormwood, aduce aminte de Dune (are viermi periculosi, localnici dubiosi si o potentziala cultura a drogurilor) si de Hothouse (e o planeta completa acoperita de vegetatie, pe care localnicii traiesc pe straturi imense de frunze putrezite, iar "corabiile" sunt niste tractoare care navigheaza pe "marea" ramurilor contorsionate ale copacilor);
• The Giant Dwarfs e un alt omagiu adus lui Jules Verne, foarte mishto: cica Verne se plimba cu o gagica calare si la un moment dat calul calca intr-o crevasa si isi rupe picioarele; incercand sa scoata calul de acolo, se observa ca gaura da intr-o retzea de grote care merge pana in centrul Pamantului, asa ca Jules Verne impreuna cu niste amici se pornesc intr-o expeditzie spre centrul Pamantului. La un moment dat printre aventurile lor se intalnesc cu o expeditzie de soldatzi nazisti aflatzi la vanatoare de Untermensch, caci se pare ca centrul Pamantului era populat de niste pitici albinosi care semanau un pic cu evreii (cred ca Watson a citit si Pavel Corutz). Cum nazistii au aparut la cateva zeci de ani de la moartea lui Jules Verne, deducem ca de fapt a avut loc o calatorie in timp, caci timpul curge altfel in centrul Pamantului. Sunt savuroase dialogurile intre expeditzia franceza cu nazuintze socialiste si cea germana care ii acuza pe francezi de a fi o natzie de poetzi gay si parashute, iar nemtzii isi declama superioritatea rasiala cu arme de foc pe care Jules Verne nu le vazuse niciodata. Pana la urma cele doua expeditzii se despart si francezii alearga inapoi spre casa intrebandu-se pe ce cale sa avertizeze Frantza de iminenta campanie de dominatzie germana. Jules Verne gaseste solutzia: va scrie un roman despre Calatoria spre Centrul Pamantului;
  
• The Grave of my Beloved e o alta bucata savuroasa, scrisa in colaborare cu Roberto Quaglia intre doua beri la o petrecere Eurocon (fiecare poveste are o anexa in care Watson povesteste circumstantzele in care s-a nascut povestea). E vorba de un tip caruia i-a murit nevasta si, cum obiceiul inmormantarii era destul de barbar, se hotaraste sa cumpere un mormant virtual de pe un site care ofera un pachet de acest gen: adica deseneaza mormantul in 3D, genereaza poezii random pe piatra de mormant, deseneaza buchete de flori actualizate periodic si trimite spam-uri la lista de contacte a celui care a fost inmormantat, sa le aminteasca sa mai viziteze site-ul (adica mormantul). Sincer, mi se pare o idee de afacere Web 2.0 geniala. Oricum, povestea degenereaza cand cardul de credit al clientului se consuma si pe site-ul cu mormantul incep sa se ofileasca florile, sa apara caini care fac kk pe mormant si, spre disperarea proprietarului (care alerteaza ciberpolitzia asupra abuzului), mormantul se transforma incet-incet intr-un site porno pentru necrofili, cu iubita personajului printre starlete. Caci se pare ca identitatea unui om mort este achizitzionata contractual de gazduitorii de morminte virtuale.
  
• Intr-un stil la fel de cinic, Hijack Holiday e despre o firma care ofera vacantze pentru amatorii de senzatzii tari: printre altele, vacantza poate include un zbor cu avionul care sa fie deturnat de teroristi si ciocnit in Turnul Eiffel; autorul sustine ca a scris povestea inainte de World Trade Center, ceea ce mie mi se pare mai grav decat daca ar fi scris-o dupa;
• How to be a Fictionaut e o analiza a problemei originalitatzii in arta: something totally original would be utterly incomprehensible, adica insasi succesul artistic se bazeaza pe o rezonantza cu modele recognoscibile din mintea spectatorului (public, critic etc.). Povestea e despre un scriitor care foloseste o versiune de Word care, pe langa spell-checking si style-checking are si optziune de safety-checking, adica verifica on-line toate incalcarile de copyright, de marca inregistrata si ideile politically-incorrect, blocheaza editarea de paragrafe "ilicite" chiar in timpul tastarii lor si ofera alternative de desfasurare a plotului, astfel ca notziunea de "writer's block" capata un sens cu totul nou: imposibilitatea de a emite o idee pe care a emis-o si altcineva inainte. Pana la urma scriitorul isi baga picioarele si isi cumpara un plug-in "generator de literatura" in acord cu standardele morale si legale ale publicisticii contemporane. Genial.
• Povestea de titlu, Butterflies of Memory e despre telefoane mobile care sug in mod vampiric amintirile celor care vorbesc prea mult la telefon, chestie care mi se pare destul de realista si pe bune.
  
• One of Her Paths e un hard SF cu un strop de fizica de liceu (Heisenberg/Schrodinger), mai aproape de stilul lui Greg Egan (Carantina), despre o nava spatziala care se duce sa colonizeze o planeta folosind o metoda revolutzionara - transportul prin spatziul probabilistic. Adica printr-un fel de motor cuantic se proiecteaza spre destinatzie mai multe "exemplare" din fiecare om si la destinatzie colapsul de unda face sa ajunga unul singur, restul se duc dracului si fiecare dintre ei se intreaba daca el e exemplarul care se va duce dracului. Treaba se impute cand apare o entitate extraterestra care poate sa sara dintr-o stare Heisenberg in alta si sa asigure comunicarea dintre mai multe exemplare "simultane" ale aceluiasi om.
  

Deci o gramada de bunaciuni in volumul asta, desi nu apare nici una din povestirile lui Watson nominalizate pe la premiile genului. Sunt si povesti umoristice, si romantze, si tragice, si cu sex, si cu cosmonautzi, de toate pentru toti, n-ai shanse sa te plictisesti.

P.S. Poza de mai jos e luata fara nici o permisiune de pe site-ul lui Roberto Quaglia. Considerati-o ca pe un teaser si o reclama facuta site-ului www.robertoquaglia.com unde scriitorul posteaza o colectie impresionanta de fotografii, cele mai cool fiind evident cele cu romance si moldovence, Quaglia fiind cunoscut pentru inimile frante in randul cititoarelor de SF din partile obscure ale Europei. Daca va uitati cu atentie, veti gasi poze cu toata lumea care conteaza, de la copiii din biblioteca Maramuresh si tot felu de pitzipoance, pana la Ion Iliescu, Michael Haulica (scuze de alaturare), un Robert Sheckley zombificat si, poza aici de fatza, Terry Pratchett cu Ian Watson (si Quaglia in fundal). M-am abatut de la tema articolului spre site-ul lui Quaglia cautand poze cu Watson dar, hei, e blogu meu si scriu cum vreau pe el.