Where's my nurse, i need some healing

Doctor Who
Xmas special
+ sezonul 4, ep.1-6

Sa incepem cu inceputul si anume traditionalul episod Doctor Who de Craciun care, in 2007 a facut trecerea intre sezoanele 3 si 4. Au fost multe lucruri misto in episodul cu pricina, cel mai cool dintre ele fiind aparitzia lui Kylie Minogue in rolul partenerei Doctorului. Unde Kylie Minogue e undeva in top 5 femei bunoace din istoria planetei pe care traim, chiar si asa batrana cum e acuma. Mi-a sarit inima din loc cand am vazut si am zis, ei drace, daca o baga pe Kylie in tot sezonu 4, platesc abonament la BBC. Insa bucuria mi-a fost scurta, caci personajul lui Kylie moare la finele episodului iar rubrica Next on Dallas mi-a dat o veste ingrozitoare - pentru sezonul 4, gagica Doctorului avea sa fie oribila aia din episodul Christmas Special de acu un an, comedianta Catherine Tate, ale carei talente si umor nu trec cu mult deasupra nivelului Vacantza Mare. Plus ca e urata ca naiba. Deci m-am dezumflat ingrozitor la perspectiva dar sa ramanem totusi la episodul cu Kylie Minogue care a fost simpatic si in spiritul Craciunului, ca de obicei. Doctorul ajunge pe Titanic fara bilet si tot ascunzandu-se de controlori ii pica cu tronc o servitoare creatza cu fusta scurta, atzi ghicit, Kylie Minogue. Alaturi de ea, Doctoru tre sa opreasca o invazie de robotzi care si-au pus in gand sa scufunde Titanicul pentru a creste cota la bursa a nu stiu carei corporatzii. Mai sunt si doi negri grasi care au castigat un bilet de Craciun pe Titanic. A, am uitat sa va zic, Titanic e o nava spatziala construita ca atractzie turistica de catre o societate extraterestra care studiaza Earthonomics.

Inceputul real al sezonului, in aprilie anu asta, mi-a confirmat spaimele - actritza de comedie Catherine Tate, sub numele Donna, e noua partenera a Doctorului, cu umorul ei de doi lei si sex-appealul de batracian. Alta chestie naspa e scaderea calitatii efectelor speciale care se observa in chiar primul episod. Si alta veste naspa e ca s-ar putea sa fie si ultimul sezon Doctor Who, pentru o vreme cel putin, caci creatorul noii serii, Russel Davies, a abandonat proiectul iar pentru anul 2009 e prevazut doar un episod Christmas Special, poate si unul de Paste. Si nu pricep de ce, serialul a mers tot spre bine, e drept ca s-au cam intins cu bugetul si valorile de productzie, cine stie, i-o fi ruinat salariul lui Kylie Minogue.

Altfel, scenariile sunt la fel de misto si destepte. Primul episod, Partners in crime, e despre un medicament de slabit, marketat sub deviza And the fat just walks away! Ceea ce e nu e doar o deviza, ci e chiar realitatea, adica grasimea se da jos de pe tine, face picioare si o ia la goana. Mai nasol e ca grasii iau supradoze si incep sa se lichefieze de tot transformandu-se in bucatzi de untura cu maini si cu picioare, care de fapt sunt o rasa extraterestra venita sa ne invadeze planeta. Haios episod, dar tras in jos de efectele CGI.

The Fires of Pompeii urmeaza traditia calatoriilor istorice ale Doctorului. De data asta, eroii se duc la Pompei, inainte eruptziei Vezuviului. Printre altele, aflam ca vechii romani vorbeau engleza dar au fost latinizatzi cu fortza de francezi (hihi). Cetatzenii Pompeiului sunt niste clarvazatori dubiosi ce capata curatzenie spirituala drogandu-se cu aburii lavei Vezuviului, in craterul caruia traieste o rasa de titani ignifugi. Evident ca Doctorul e implicat in eruptzia vulcanului. Inca un episod cool.

Planet of the Ood e foarte misto pentru ca readuce in atentzie doua chestii cool ale serialului: rasa de extraterestrii imbecili Ood, care au un bec in gura care le traduce cuvintele in engleza. Tolomaci si manipulabili cum sunt, dupa ce acu 2 sezoane Ood devenisera mesagerii Satanei, acum ajung sa fie exploatatzi de omenirea corporatista. Partea cea mai cool e ca revine in scena Martha, partenera Doctorului din sezonul anterior, ceea ce nu inseamna totusi ca scapam de antipatica Donna dar chimia dintre cele doua femei introduce variabile in plus in aspectul telenovelistic al serialului. Foarte bine. Si mai bine e ca serialul pregateste ceva nasol cu gagicile caci am vazut-o si pe Rose, partenerea de acu 3 sezoane a Doctorului, intr-un cameo-flash bine plasat sa rasadeasca mirarea in sufletul spectatorilor.

Dublul episod The Sontaran Stratagem + Poison Sky imi confirma alta banuiala, ca sezonul asta s-a orientat mai degraba pe actziune si impuscaturi ca sa pastreze viu interesul copiilor. Sontaran e o rasa belicoasa care a aparut in Doctor Who prin 1973 si seamana un pic la apucaturi cu klingonienii din Star Trek. Doar ca sunt Sontaranii sunt clone si au buricul in ceafa, care e dealtfel si calcaiul lor al lui Ahile. Evident, asta inseamna ca potzi sa-i omori cu o minge data cu manta, ceea ce si face subiectul catorva gaguri ale episodului. Oricum Sontaranii astia sunt pornitzi sa cucereasca Pamantul prin intermediul unui filtru antipoluare pentru automobile care se impune pe piatza inainte sa se adevereasca ca in loc sa filtreze eshapamentele incercau sa schimbe structura atmosferei. Alta veste buna e ca Martha sticks! Dupa ce ne-a dat papucii in sezonul trecut, a dat o tura prin Torchwood, iar acu e back in business. Suspectez foarte tare ca pe finalul sezonului ni se pregateste un menages-a-quatre daca se intoarce si Rose ori, Doamne pazeste, poate chiar Chris Eccleston.

The Doctor's Daughter e alt episod cu impushcaturi si cu cateva idei intrigante. Doctorul si gagicile sale ajung pe o planeta unde oamenii se bat de cateva generatzii cu o rasa de extraterestrii care au un borcan cu compot verde in loc de gura. Doar ca se pare ca "generatziile" pe planeta asta nu dureaza decat cateva ore, caci atat oamenii cat si extraterestrii sunt clone inscriptzionate ad-hoc de un fel de clone-writer. Si uite asa Doctorul se alege cu o fiica clonata dintr-o unghie de-a sa, o blondina simpatica care fuge de capul ei de pe planeta asta, probabil va deveni personaj secundar important mai incolo. In afara de asta, episodul e plin de impuscaturi si Donna incepe in sfarsit sa dea semne ca vrea sa iasa din serial si ca nu e dorita, ceea ce puteam sa-i spun si eu daca ma-ntreba.

In concluzie un inceput de sezon bun dar mai slab ca cel anul trecut care a fost superb. Se observa lipsuri la efecte speciale, un accent cam mare pe scene de actziune regizate cam fara vlaga, dar oricum ramane intriganta ideea ca Doctorul sa fie inconjurat de toate cele 3 gagici ale sale, plus ca urmeaza episoadele scrise de Steven Moffat, care, apropo, a fost si anul asta nominalizat la Hugo si Nebula.