Tutorial

Filmul, cartea sau banda desenata?

In caz ca n-ati inteles inca din propovaduirile mele, benzile desenate au iesit din sfera culturii pentru copii si analfabetzi aproximativ de cateva zeci de ani. Unii zic ca punctul de rascruce a fost Watchmenul lui Alan Moore, prima poveste "psihologica" cu supereroi. Altii zic ca a fost momentul in care o banda desenata a lui Neil Gaiman a fost incoronata cu un premiu literar care fusese atribuit de-a lungul vremii lui Borges, Suskind, Steinbeck, Murakami. Ori momentul la care Maus a luat Premiul Pulitzer. Altii zic ca faptul ca banda desenata e sport natzional si arta populara in spatziul francofon si ca exista deja o competitie-conflict americano-europeano-japonez pe terenul BD (ca si in literatura, film, teatru) garanteaza faptul ca avem de a face deja cu o forma de arta matura in care taberele s-au organizat, curentele s-au definit si sectele sunt active. Francezii se lauda chiar ca BD ar fi cea mai veche forma de arta, de dinainte ca omul sa invetze sa fluiere, sa scrijeleasca si sa recite poezii. Faptul ca in Romania fenomenul este cam mort, sursele de informare zero si ca, pe de alta parte, istoria BD universala este suficient de lunga incat sa existe deja autori clasici, curente, trenduri, tinere talente, autori premiatzi, autori mortzi, simbolism, traditzionalism, samanatorism, iluminism si pornosaguri, horror si poezie, karate si filozofie asiatica, secte underground si elite, garanteaza satisfactie maxima pentru orice nou convertit la aceasta corcitura de exprimare literar-cinematografica in care, asemeni oricarei forma de arta, se manifesta diletantzi si genii, carpaci si artisti, elite si secte de colectzionari, blockbustere si telenovele, superficialitate si profunzime, proza si poezie, pictori si caricaturisti.

Articolul de fatza nu se intinde dincolo de o recomandare calduroasa si o legitimare a genului in fatza celor pentru care BD inseamna supermani in izmene. Ca o scurtatura, indic aici o serie de filme care constituie ecranizari ale unor surse BD a caror vizionare ar trebui sa fie suficiente macar pentru o revizuire a atitudinii, daca nu chiar a interesului fatza de fenomen. Ordinea este un top de preferinte personale:

1.American Splendor nu e tocmai printre primele mele contacte cu ecranizarile BD, dar mi-e cea mai draga dintre ele. Practic e o biografie a lui Harvey Pekar si totodata o ecranizare a benzilor sale desenate autobiografice, Our Cancer Year si American Splendor. Filmul are o structura si un scenariu cu iz experimental, nominalizat la Oscar, castigator la Cannes: Pekar este jucat alternativ de Paul Giamatti dar si de propria lui persoana, care se uita cu pretenii la film si comenteaza evenimentele filmului. O poveste biografica spusa excelent, care surprinde deopotriva viatza personajului, comunitatea BD a vremii si momentul consolidarii benzilor desenate orientate spre subiecte sociale. Genial inceputul, cu copiii imbracatzi in Batman, Superman, etc., doar Pekar imbracat in blugi. Look at this: we got Superman, and Batman... and what about you, young man? What are you? Im Harvey Pekar.

2.Ghostworld si Art School Confidential sunt doua bijuterii ale autorului BD Daniel Clowes, ambele regizate de Terry Zwigoff (nominalizat la Oscar pt scenariul Ghostworld, printre altele a mai facut Bad Santa si documentarul biografic privind autorul BD Harry Crumb). Ghostworld e un alt favorit personal, cu un mare Steve Buscemi in rolul unui colectzionar de viniluri pedofil incurcat intr-o relatzie aberanta cu adolescentele Thora Birch (American Beauty) si Scarlett Johansson inainte sa devina vedete. Nici Art School Confidential nu e mai prejos: John Malkovich e un prof de pictura care s-a specializat 25 de ani in desenatul de triunghiuri postmoderne, iar Buscemi e un capitalist traficant de arte plastice. Personajul principal e un student macinat de drama artistului, de conflictul dintre arta comerciala si arta adevarata, de ipocrizia artei contemporane, de arta involuntara, de conflictele cu artistii gay si de sacrificiul pe care il cere in final arta. Concluzia: arta e o forma evoluata de dans nuptzial, pentru impresionarea potentzialilor parteneri sexuali. Zwigoff are un stil asemanator cu fratzii Coen, motiv pt care filmul pare o versiune light a lui Barton Fink.

3.A History of Violence si Road to Perdition sunt adaptari ale doua benzi desenate publicate la Paradox Press, specializata pe povesti nonfantastice. Road to Perdition e primul film la care am luat contact cu ideea de "graphic novel" si cu confuziile legate prejudecatile pe marginea conceptului. A trebuit sa vina regizorul Sam Mendes (American Beauty) sa imi limpezeasca mintea cu aceasta poveste mafiota din vremea Marii Depresii treizeciste, cu Tom Hanks, Jude Law si Paul Newman (ultimul nominalizat la Oscar). A History of Violence e filmul recent al lui Cronenberg pe tema violentzei ca motor al evolutzionismului si conservator al familiei. Astea au fost si prin cinematografe si pe la Oscaruri asa ca le-a cam vazut lumea. Desi banuiesc ca a trecut neobservat detaliul ca e vorba de povesti BD.

4.Sin City/300 sunt doua filme cu rol si impact fundamental in importarea tehnicilor de desenare BD in cinematografie. Vinovatul e autorul Frank Miller si regizorii care au avut curajul sa isi asume riscurile acestui soi de experimente: Rodriguez/Tarantino, respectiv Zack Snyder. Filmele pun accent pe tehnici vizuale, pornind de la povesti simpliste. Unii zic ca s-a incercat ceva de genul asta si cu Tank Girl, acu vro 10 ani, dar pe ala nu l-am vazt.

5.In randul parodiilor iese in evidenta Mystery Men. Desi sufera de oarecare incoerentza si probleme de buget (vizibile la efecte speciale), filmul are un set de actori impresionant si o poveste simpatica: Geoffrey Rush il joaca pe superticalosul Casanova Frankenstein, sustinut de diverse benzi de ticalosi printre care o trupa de hip-hop si Disco Boys, niste bodyguarzi care seamana cu Bee Gees. Greg Kinnear (As Good as it gets) e Captain Amazing, un supererou care are probleme cu sponsorul Pepsi datorita lipsei de activitate si care traieste o viatza dubla: dupa ce isi pune ochelari, se transforma intr-un miliardar filantrop. Sfatuit de agentul sau de imagine si stramtorat de sponsorul Pepsi, Captain Amazing il elibereaza pe Casanova pentru a readuce pe piatza amenintzarea fara de care orice supererou devine inutil si lipsit de audientza. Insa Captain Amazing e mazilit de Casanova si e timpul sa intre in scena Mystery Men, un grup de superheroes wannabes cu probleme de credibilitate care au fost sistematic umilitzi de vedetismele lui Captain Amazing: William Macy e The Shoveler, un maestru pompier manuitor de lopata, Ben Stiller e Mr. Furious care se enerveaza foarte tare, carora li se alatura Invisible Boy, un negru care devine invizibil doar atunci cand nu se uita nimeni la el. Cireasa de pe tort e Tom Waits, un mad scientist care inventeaza un blame-thrower, o scula care te face sa te simtzi de kkt. Alte doua filme similare, dar care nu au un material BD la sursa, sunt mai cunoscutele Sky High si animatia Incredibles.

Hellboy e alesul meu dintre filmele cu supereroi. Nu are tocmai rolul istoric al filmelor Superman sau Batman si nici efectele speciale din Spiderman, dar e ecranizarea cea mai apropiata de spiritul povestii originale si de ironia neagra specifica povestilor cu supereroi moderne (=postWatchmen). Guillermo del Torro (Pan's Labyrinth) a facut o mare treaba si vine incet cu partea a doua. Un supererou complet atipic.

The Crow e banda desenata fundamentala a culturii gotice moderne, mai cunoscut poporului pentru moartea lui Brandon Lee ori pentru serialul de prost gust caruia i-a dat nastere. Oricum, stau si azi in picioare atat banda desenata cat si filmul original, in regia lui Alex Proyas, un stilist deosebit care ne-a mai dat Dark City si I,Robot.


The Fountain e o BD rezultata de pe urma esecului lui Arronofsky de a-si duce filmul la capat in versiunea cu Brad Pitt. Ulterior, Arronofsky a revenit asupra ideii si a dus la capat filmul, dar intre timp a produs si aceasta banda desenata premiata care are marele avantaj ca te ajuta sa pricepi despre ce e de fapt filmul. De fapt nici nu era groaznic de complicat, cu conditia sa nu ratezi motto-ul filmului care apare si pe prima pagina a cartii BD: Therefore, Lord God banished Adam and Eve from the Garden of Eden and placed a flaming sword to protect the Tree of Life (Genesis 3:24). O diferenta esentiala intre BD si film e ca in carte personajele jucate de Jackman si Weisz sunt mai mult in fundu gol si se arata clar ca danshii zboara cu bula prin Galaxie ca in Odiseea Spatziala, in timp ce filmul lasa impresia ca e o dubioasa metafora metafizica. Ceea ce si e, da luata un pic altfel.

Desi Alan Moore e poate cel mai important autor BD in viatza, ecranizarile dupa opera lui n-au fost tocmai fericite. Swamp Thing-ul lui Wes Craven si League of Extraordinary Gentlemen sunt considerate unanim batai de joc, iar cele mai rasarite, Constantine, V from Vendetta si From Hell au fost desconsiderate de insusi autor. Totusi, ultimele merita o oarecare atentzie ca materiale BD cat de cat atipice. From Hell este o repovestire a cazului Jack Spintecatorul cu Johnny Depp in rolul principal. V from Vendetta e o competenta distopie orwelliana cu spirit pashoptist, bataie, poezie si Natalie Portman rasa in cap. Legat de Constantine, principala nemultumire a lui Moore a fost faptul ca Keanu Reeves in parpalac negru joaca un erou care ar fi trebuit sa fie blond cu trench bej si englezoi pe deasupra.

Cu ecranizarile manga e mai greu, majoritatea sunt animaţii, dar mi-a picat recent în mână Death Note, un film japonez de 4 ore despre un pushti care poate omori oameni scriindu-le numele intr-un carnetzel, care e de fapt blocnotesul unui zeu al mortzii. Baiatu se apuca de omorat oameni rai si criminali dar apoi il apuca lacomia si omoara pe cine vrea, deci putere corupe asa ca un alt pushti, un geniu detectiv puber angajat de politzie, se hotaraste sa il deconspire protejandu-se sub o porecla de kkt care sa nu poată fi scrisă în carnetzelu mortzii. Pana la urma filmu e un fel de Infernal Affairs-The Departed pentru copii, cu cei doi baietzi care ajung sa colaboreze pe fatza in timp ce se sapa pe la spate, exact ca la serviciu la mine. Repet, un film pentru copii so dont get too wet. Dar orschicum, diferit de ce vad copii nostri. Tot la capitolul japonezarii intra si legendarele BD Lone Wolf and Cub, ecranizate in anii 70 intr-o serie lunga de filme dintre care eu am apucat sa vad doar Shogun Assassin, pe vremea lu Ceaushescu la video inaintea unui film porno. Era despre un ronin (samurai farde stapan) care avea un copil mic de-l cara cu un carucior de lemn de ici colo si se batea cu inamici in timp ce bebelushu se kk pe el. La vremea aia nu stiam ca-i o ecranizare BD, dar acu simt nevoia sa amintesc de el.

Probabil banda desenata va ajunge oficial in atentzia romanilor peste vreo 5 ani, de pe urma avalanshei de ecranizari BD la Hollywood, care pregateste in acest interval peste 50 de ecranizari BD pentru toate varstele si segmentele de public, ecranizari care includ atat autori fundamentali ai fenomenului, continuari ale unor serii existente dar si o gramada de filme cu supereroi care inca afecteaza perceptia generala a publicului roman asupra fenomenului. Pana la urma e important sa pricepi la ce te uitzi, macar pentru a evita bashinile intelectuale ale lui Mircea Badea.